BĂSESCU ADEVĂRATUL PĂPUȘAR AL POLITICIENILOR MOLDOVENI?

Președintele Nicolae Timofti a invitat liderii fracțiunilor parlamentare la consultări. E semn că sărbătorile de iarnă au luat sfârșit. Liderul socialiștilor moldoveni, Igor Dodon, a reacționat primul: socialiștii nu vor veni la consultări pentru că ele nu au nici un rost. Domnul Dodon consideră că “unica soluție pentru a scoate țara din captivitate este declanșarea alegerilor parlamentare anticipate. Iar alegerea unui Guvern, oricare ar fi el, va menține captivitatea asupra Republicii Moldova”.  Anunțat de multă vreme, obiectivul principal al socialiștilor este cel de declanșare a alegerilor parlamentare anticipate, liderul socialist subliniază : „acum, ca niciodată, suntem aproape de realizarea acestui obiectiv”.

Pe ce se bazează domnul Dodon când afirmă asta? Pe realitatea anunțată de către domnul Iurie Țap: PLDM este gata să participe la crearea unei noi majorități parlamentare doar dacă va beneficia de dreptul de a desemna candidatul la funcția de premier ?

Cuvintele domnului Iurie Țap, „suntem gata să continuăm tratativele (…) doar în baza deciziei Consiliului Politic Național care a fost în data de 13 decembrie 2015”, spun că vom asista la o discuție a surdului cu mutul – nici una dintre părțile implicate în negocieri nu vor sta să asculte punctul de vedere al celuilalt. 

Să aibă oare liberal democrații dreptul de a desemna primul ministru? La o privire superficială ar părea că da: ar fi vorba de faptul că guvernul condus de Valeriu Streleț a fost demis la trei luni de funcționare a acestuia și ar trebui să existe o continuitate politică a guvernării, iar aritmetica parlamentară, rezultată în urma alegerilor din 30 noiembrie 2014, a plasat atunci PLDM-ul ca fiind fruntașul partidelor pro-europene din Republica Moldova. 

Doar că realitățile politice moldovenești s-au schimbat: povestea de succes despre Moldova pe care doamna Macovei a vândut-o popularilor europeni era un mit, iar liberal democrații nu erau atât de imaculați pe cât se credea. În momentul în care deputații moldoveni au ridicat imunitatea liderului PLDM și au admis reținerea lui, supoziția de inocență a domnului Filat (și a întregii echipe) a fost redusă la zero.

Demisia guvernului Streleț a pornit de la dorința PLDM de a-l scoate pe domnul Filat de sub acuzațiile care-i erau aduse și reîntoarcerea creditului de încredere deținut. De asta, după reținerea liderului lor, noua conducere a liberal democraților a anunțat că, principala condiție pentru funcționarea viitoare a alianței de guvernare o reprezintă resetarea principală a Procuraturii și a altor instituții ale justiției. Domnul Streleț a cerut  demiterea șefului CNA, acțiunea a fost considerată a fi un amestec al politicului în procesul de justiție, iar dacă la Chișinău acest lucru s-a văzut, la București, nu s-a dorit să se constate. 

Această mod selectiv al Bucureștiului de a își oferi simpatiile/nesimpatiile pentru partidele politice moldovenești a făcut/face posibilă o evaluare greșită a fenomenului politic moldovenesc. Că e așa a recunoscut-o public ex-consilierul pentru securitate al președintelui Băsescu, Iulian Fota : ”…am vândut tuturor (occidentalilor n.a.) Moldova ca o poveste de succes iar politicienii de la Chișinău, ne-au arătat, într-un an, că povestea s-a fâsâit. Dacă acum mai dăm greș cu Moldova, cine ne mai crede?”  Cine „noi”, a întrebat moderatorul de la B1TV? Domnul Fota a răspuns – „noi, România”. Domnul Fota a spus indirect că administrația Băsescu a închis ochii la diferite acțiuni ale unor politicieni moldoveni influențând în acest mod evoluția proceselor politice din Republica Moldova. 

Președintele Nicolae Timofti a calculat greșit atunci când l-a desemnat pe omul de afaceri Ion Sturza la poziția de prim ministru. Era clar că Sturza nu are acoperirea politică necesară pentru a ocupa această funcție. Cine l-a îndemnat pe domnul Timofti să facă acest pas? Bucureștii ori Chișinăul? Și Ion Sturza a calculat strâmb atunci când a crezut că ar putea primi un vot de încredere din partea Parlamentului moldovean. Cine a fost cel care l-a îndemnat pe Sturza să se implice în jocul politic de la Chișinău, domnul Băsescu? Probabil. Susținerea pe care fostul președinte al statului român i-a arătat-o domnului Sturza arată că, între Prut și Nistru, Băsescu este adevăratul păpușar.

Concurența dintre domnul Băsescu și domnul Ponta, două personaje care au ocupat funcții foarte înalte în ierarhia statului român, a avut consecințe nefaste pentru evoluția Republicii Moldova. Domnul Băsescu trebuie să își asume partea domniei sale de responsabilitate pentru evoluția nefericită a unor evenimente de la Chișinău. Administrația Băsescu a acordat domnului Filat un sprijin impresionant, cu siguranță, liderul PLDM a întors aceste servicii. Dar asta nu ar trebuie să îl împiedice pe Traian Băsescu să vadă cu ochiul liber că o parte a PLDM-ului își dorește alegerile anticipate. 

Dar anticipatele ar avantaja, potrivit sondajelor, partidul lui Renato Usatâi, Partidul Socialiștilor și Partidul Platforma DA. Care ar fi în caz de anticipate profitul PLDM-ului? Categoric, nici unul. Exact acesta este motivul pentru care participanții la ședința Consiliului Politic Național al PLDM s-au împărțit în două tabere, unii care au insistat pe dreptul liberal democraților de a înainta candidatul la funcția de premier, iar alții au propus ca aritmetica parlamentară actuală să fie acceptată iar dreptul de a desemna premierul să fie cedat PDM, dar să solicite funcția de președinte al Parlamentului, precum și dreptul de a alege cel puțin patru ministere în cadrul următorului Guvern. Ar fi o bună soluție pentru ieșirea Moldovei din situația de criză în care se află. Participarea liberal democraților la o formulă de guvernare într-o mare coaliție alături de Platforma Social Democrată, Partidul Liberal și deputații neafiliați, ar da aritmeticii parlamentare un total de 71 deputați. Suficienți pentru a salva Moldova de criză la sfârșitul lunii martie, atunci când se încheie mandatul președintelui Timofti. Ar fi o garanție că reformele pot începe iar ajutoarele externe pot fi deblocate. 

Domnul Băsescu consideră că stabilizarea Republicii Moldova ar putea fi făcută doar de către Ion Sturza. Dar Sturza, dintr-un total de 101 deputați a avut susținerea doar a liberal democraților, 19 la număr. Puțini, foarte puțini. Să nu fi știut fostul președinte al României că mizează din start pe o carte necâștigătoare și că această miză ar putea arunca spațiul dintre Prut și Nistru în haos? Ori, cel mai probabil, domnia sa are alte planuri în minte?

Planurile domnului Băsescu, de declanșare a anticipatelor, au fost aruncate în aer. După ședința Consiliului Republican al Partidului Liberal, domnul Mihai Ghimpu a anunțat că liberalii sunt gata să participe la formarea unei coaliții parlamentare alături de Platforma Social Democrată (PDM plus 14 deputați ex-PCRM). Conform deciziei luate, liberalii vor participa fără condiții la negocieri cu toți deputații care doresc implementarea Acordului de Asociere. Domnul Ghimpu a înțeles că miza domnului Băsescu, nu aduce folos Moldovei ori formațiunii liberale. Anunțul liderului liberal a deschis o poartă de conciliere și pentru alți deputați ai PLDM. Sunt sigur că în scurt timp o bună parte dintre ei vor proceda la fel. Nu cred că își dorește cineva să stea în opoziție alături de Partidul Socialiștilor.

PS

De ce și-a dorit Băsescu anticipatele în Moldova? Răspunsul într-o notă viitoare.

CELE DOUĂ VITEZE ALE LUI KLAUS IOHANNIS

Zilele trecute într-un discurs ţinut la filiala Partidului Mișcarea Populară din Argeş, Traian Băsescu, a spus că situaţia din Republica Moldova este deosebit de grea și că România ar putea ajuta statul vecin „fără să ia ceva de la gura românilor”.  Ar putea. 

Mai apoi, domnul Băsescu a postat un mesaj pe rețelele de socializare în care, a inclus criza politică și economică din Republica Moldova printre cele trei mari provocări cu care se confruntă statul român. Domnul Băsescu are dreptate.

Tonul dat de fostul președinte al României a fost preluat de către deputatul social democrat Cristian Rizea care, cu subiect și predicat, a declarat că: ”Președintele Klaus Iohannis este dator să intervină imediat la Bruxelles pentru ca fondurile pentru Republica Moldova sa fie deblocate. Aruncarea Moldovei în haos nu va face decât să servească interesele Moscovei și va detona o bombă socială în Republica Moldova. Domnule președinte, vorbele sunt frumoase, dar faptele contează!”

De la o vreme, spațiul public românesc abundă de critici la adresa președintelui Iohannis pe tema a inactivităţii sale în ce priveşte relaţia cu Republica Moldova. Ziaristul român Andrei Bădin susţinea recent că, „după alegerea lui Klaus Iohannis în calitate de preşedinte al României, Bucureştiul a cedat Basarabia. Jocurile de la Chişinău nu au mai fost controlate de la Bucureşti, ci lăsate aparent la voia sorţii. Adică sa facă pasul spre dezastru”.

Afirmațiile domnului Bădin sunt în consonanță cu spusele domnului Băsescu și vin să susțină alegațiile care îl fac responsabil de toată criza politică de la Chișinău pe preşedintele Iohannis. Instaurarea guvernului minoritar condus de domnul Gaburici a fost posibilă doar datorită faptului că președintele României și-a amânat vizita oficială la Chișinău și nu a implicat Cotroceniul în jocurile de putere de la Chișinău.

În condițiile în care dificultăţile Republicii Moldova sunt doar un profit pentru Federația Rusă, soluţia propusă de domnul Băsescu - ca România să acorde ea însăşi un sprijin financiar de urgenţă Republicii Moldova, ar fi un gest de solidaritate cu statul moldovean pe care domnul Iohannis este dator să îl facă.

De ce? Pentru că moldovenii care au participat la alegerile prezidențiale de anul trecut au votat masiv pentru domnia sa. Rezultatul final al alegerilor prezidențiale românești care s-au desfășurat pe teritoriul statului moldovean arăta că domnul Iohannis a obținut 78,59% din  voturi, iar domnul Ponta doar 21,41%. La un total de peste 35 de mii de participanți la vot procentajul este uriaș. Constitue aproape 10 la sută din totalul de cetățeni români aflați peste hotarele României care au participat la vot. Din perspectiva susținerii la vot a domnului Iohannis, după Italia și Spania, Republica Moldova se află pe locul trei. De asta, e timpul ca președintele României să fie solidar cu basarabenii. 

În discursul său de investire, președintele Klaus Iohannis a propus partidelor parlamentare românești, dar şi ”tuturor actorilor sociali” şi mediului academic ”un consens naţional” privind susţinerea integrării europene a Republicii Moldova. Nu știu dacă acest consens a fost ori nu găsit. Știu însă că noul locatar de la Cotroceni, a început anevoios relația oficială cu Basarabia, amânând venirea oficială la Chișinău. Un examen ratat. Între timp, după demisia guvernului Gaburici, Republica Moldova a devenit, „locul unde se întâlnește nasolul, urâtul și imprevizibilul”. Statul moldovean a intrat în cea mai gravă criză din scurta sa istorie. În lipsa finanţărilor externe, dar și în lipsa unui cabinet de miniștrii funcțional, Chişinăul riscă să intre în toamna acestui an în incapacitate de plată. 

Solicitările ca România să facă demersuri la Bruxelles pentru a determina UE să reia finanţările pentru Republica Moldova sau să acorde un suport bugetar unilateral sunt fondate. Altfel statul român va trebui să facă față unui val migraționist fără precedent. Un val pe care nu îl va putea refuza – cei care vor bate la ușă sunt cetățeni români cu domiciliul în Basarabia.

Ajutorul financiar românesc destinat Republicii Moldova trebuie condiționat. Aceste cerințe au fost anunțate de către europarlamentarul  Andi Cristea, preşedintele Delegaţiei Parlamentului European pentru Republica Moldova. Domnia sa a cerut formarea cât mai grabnică a unui guvern de coaliţie pro-european, încheierea acordului cu FMI, implementarea acordurilor de asociere şi liber schimb cu UE, continuarea reformelor, în special a reformei Justiţiei, acţiuni fără de care Republica Moldova va fi exclusă de la finanţări externe. Guvernul astfel rezultat ar trebui să iniţieze urgent negocierile cu FMI şi să accepte măsurile cerute de acesta, inclusiv lichidarea băncilor cu probleme. Concomitent, noul guvern ar trebui să adopte măsurile de reformă a justiţiei şi de combatere a corupţiei pentru a avea din nou acces la finanţările UE şi ale Băncii Mondiale. 

Surse din cadrul Palatului Victoria  afirmă că statul român ar fi gata să transfere Republicii Moldova 100 milioane euro ca suport bugetar, bani care i-ar da posibilitate Chişinăului să reziste până în momentul încheierii unui contract cu FMI-ul. Partea română își dorește însă ca această sumă să fie dedusă din contribuţia sa anuală la bugetul comunitar.

Ca răspuns firesc la gratitudinea Bucureștiului, statul moldovean ar trebui să dea preferință unor investiții românești în Moldova. Ajutorul nerambursabil de o sută de milioane de euro ar trebui să fie urmat de apariția în Moldova a unui operator de telefonie din România ori a unui distribuitor român de curent electric. 

Să vedem ce va fi – eu sunt sceptic. Privind la încetineala cu care se mișcă decidenții bucureșteni mai că îmi vine să cred că rușii vor fi mai rapid la Chișinău. Dacă ar fi să fim optimiști, aș zice că atunci când președintele român e ardelean și are doar două viteze, încet și foarte încet, aproape nimic nu îl împiedică pe domnul Ponta să fie mai rapid! Poate doar operația de la picior! 

7 SEPTEMBRIE ZIUA ÎN CARE MOLDOVA SPUNE NU TRECUTULUI

Exact în ziua în care reprezentanții celor 28 de state membre ale Uniunii Europene erau adunați la Chișinău pentru a confirma sprijinul financiar oferit Republicii Moldova, trei politicieni moldoveni afirmau că drumul Moldovei spre Europa este greșit și că basarabenii ar trebui să facă cale întoarsă. Liderul Partidului Regiunilor, preşedintele Partidului „Patrioţii Moldovei” şi liderul Partidului Patria-Rodina, declarau de comun acord că partidele pro-europene și comuniștii au trădat și vor cere cetățenilor să nu le acorde sprijin. 

 

Tot pe 1 septembrie, liderul socialiștilor moldoveni, Igor Dodon, scria negru pe alb că  obiectivul de bază al socialiștilor din Republica Moldova este denunțarea Acordului de Asociere și că va cere demisia Guvernului Leancă. Domnia sa notează că formațiunea politică pe care o conduce, pe 14 septembrie va demara ample acţiuni de protest care se vor desfășura sub lozinca „Moldova în Uniunea Vamală”.

Alături de comuniștii și socialiștii moldoveni, cele trei modeste formațiuni politice consideră că prin semnarea și ratificarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană, Republica Moldova își pierde suveranitatea și independența și de asta vor face tot posibilul pentru ca Moldova să derapeze de la drumul ei european.

Moldova stă așadar încă sub amenințarea interesului politic rusesc. Pericolul ca ea să se înece precum țiganul la mal nu a trecut. Sprijinul mediatic și logistic oferit de Moscova formațiunilor politice care militează pentru rămânerea Moldovei în spațiul controlat de Federația Rusă conjugat cu eforturile militare din Ucraina pentru construcția Noii Rusii pot aduce pe 30 noiembrie un rezultat imprevizibil.

Colac peste pupăză, pentru ca soarta unei formațiuni politice aflată în arcul de guvernare pro-european de la Chișinău să fie și mai incertă, fostul premier moldovean al anilor 1999,  omul de afaceri Ion Sturza, a anunțat că nu intenționează să se implice în politică, nici să accepte vreo funcție publică în Republica Moldova. În aceste condiții, misiunea electorală a Partidului Liberal Reformator se complică cât se poate de mult. Echipa domnului Hadârcă spera că domnul Sturza va veni în politică alături de ei.

Vor unii ori nu, singura formațiune politică care poate face față pericolului rusesc rămâne a fi Partidul Liberal Democrat. S-ar putea ca, pe 29 august, atunci când l-a primit la Cotroceni pe liderul liberal democraților moldoveni, domnul Băsescu să fi fost la curent cu decizia de neimplicare în politica moldovenească a domnului Sturza. De asta, cea de a treia întâlnire a președintelui României cu domnul Filat a durat mai mult de două ore. Datele informativ-operative de care dispune domnul Băsescu arată că în dinamica evoluției politice de la estul frontierei statului român, liberal democrații moldoveni sunt cei care pot asigura Bucureștiului oficial, continuitatea proceselor de integrare europeană ale Moldovei. 

De asta, pe 7 septembrie, dincolo de prezentarea publică a raportului lor de activitate liberal democrații moldoveni vor trebui să spună cât se poate de ferm NU celor care doresc să mențină Moldova în pânza de păianjen a Rusiei. 

Liderii acestei formațiuni politice au o monitorizare foarte strictă a riscurilor de securitate, fie ele economice, energetice și teritoriale. De aceia domniile lor ar trebui să ne facă cunoscute datele pe care le au despre posibila implicare a tuturor partidelor conjuncturiste în torpilarea procesului de integrare europeană ori de sprijinire a riscurilor enunțate mai sus. 

Locația aleasă de către conducerea acestei formațiuni politice pentru a prezenta această dare de seamă este una plină de semnificații. Acolo la 3 noiembrie 2013 cetățenii moldoveni au spus DA drumului european al Moldovei. Acolo tinerii au spus NU comuniștilor moldoveni. Tot acolo, pe 7 septembrie, putem spune NU tuturor celor care își doresc Moldova în Noua Rusie. 

Nota Bene

Fotografia din 29 august de la Palatul Cotroceni transmite foarte multe mesaje non-verbale. Printre ele, unul important și care se vede cu ochiul liber - domnul Băsescu îl consideră pe Vlad Filat un egal al său. Iar tabloul din biroul președintelui României ( Mihai Viteazul intrând în Alba Iulia) ne vorbește subtil despre ceva enunțat în noiembrie 2013.