LEANCĂ, BUREBISTA ȘI IARBA TARE. RETROSPECTIVĂ 2014

La sfârșit de an obișnuim să tragem linie și să adunăm plusuri, să socotim minusurile și să facem tot felul de clasamente. Voi risca, ca trăgând cu ochiul spre trecut să spun câteva vorbe despre viitor.

Comentatorii politici moldoveni au căzut de acord că principalele evenimente politice al anului 2014 îl reprezintă parafarea, semnarea și ratificarea Acordului de asociere la Uniunea Europeană și acordarea regimului liberalizat de vize pentru cetățenii moldoveni. Cele două evenimente sunt legate de criza ucraineană dar și de menținerea la guvernare a Coaliției Pro-Europene. 

Rezistența guvernului Leancă la criticile venite pe parcursul anului 2014 din partea Partidului Liberal și din partea Partidului Comuniștilor s-a datorat coabitării politice a Partidului Liberal Democrat cu Partidul Democrat, cele două motoare ale coaliției. Deși au existat suficiente diferențe ideologice, cele două formațiuni politice au conștientizat existența unui singur inamic comun – naționalismul șovin rus, cu ramificații în Partidul Socialist și Partidul Comuniștilor, și s-au comportat ca atare.

Rezultatul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014 a arătat adevărata valoare a formațiunilor politice moldovenești. Cinci partide au trecut pragul parlamentar – Partidul Socialiștilor, Partidul Liberal Democrat, Partidul Comuniștilor, Partidul Democrat și Partidul Liberal. Ascensiunea în Parlament a socialiștilor moldoveni se datorează mai puțin aurei politice a liderului, Igor Dodon. Icoana electorală a domnului Putin alături de Dodon și Greceanâi, care a fost în exces afișată în stradă este cea care a făcut posibilă această minune.

După 16 ani de prezență continuă în Parlament, echipa condusă de domnul Voronin, a acumulat un rezultat mai modest. Motivația este cunoscută - domnul Voronin a extirpat toate elementele radicale din partidul pe care îl conduce. Toți observatorii vieții politice moldovene afirmă că Partidul Comuniștilor s-a transformat într-un partid care promovează statalismul moldovenesc, un partid care are moderate afinități față de Uniunea Europeană, un partid cu care, in extremis, se poate sta la masa de negocieri. 

Suntem tentați să dăm Cezarului, ce este al Cezarului, și să afirmăm că premierul moldovean Iurie Leancă a făcut treabă bună în fruntea Cabinetului de Miniștri. Rezultatele politicii externe moldovene sunt  o dovadă în acest sens. Mult mai firave sunt rezultatele care țin de creșterea indicatorilor economici ori despre stabilitatea financiar bancară – deprecierea leului moldovenesc vorbește de la sine. Eroarea politică comisă de domnul Leancă prin susținerea arătată candidatului social democraților români, Victor Viorel Ponta, la postul de președinte al României, i-a mai redus din punctaj. De asta, omul politic al anului 2014 rămâne a fi Vlad Filat, domnia sa a intuit corect să acorde sprijin politic candidatului Alianței Creștin Liberale, Klaus Werner Iohannis, a adus formațiunea politică pe care o conduce în Parlament și a pus pe roate colaborarea cu popularii europeni care conduc de fapt Europa. 

Alegerea făcută de poporul român, atât la Chișinău cât și la București, în favoarea lui Klaus Werner Iohannis, vine să adauge un plus de valoare statului român. România, cea a lucrului bine făcut, capătă o altă greutate în regiune. Interesul președintelui Iohannis pentru Moldova ne spune că România va deveni un actor important în spațiul dintre Prut și Nistru.Numirea domnului Mihai Răzvan Ungureanu în calitate de consilier personal al președintelui Iohannis este o mișcare de o rară inteligență care ne spune că noului președinte nu i se permite a greși. de altfel, Ungureanu l-a însoțit pe domnul Iohannis, împreună cu Vasile Blaga, în prima vizită privată la Chișinău după alegerea sa ca șef al statului român.

Între anii 2004-2007, Mihai Răzvan Ungureanu a deţinut funcţiile de ministru de externe al României, între anii 2007-2012 a fost director al Serviciului de Informaţii Externe al României şi a fost prim-ministru al Guvernului României între 9 februarie 2012 şi 7 mai 2012. Un atu în plus pentru domnul Filat care în calitatea domniei sale de premier al Republicii Moldova, alături de domnul Ungureanu a prezidat ședința comună a guvernelor celor două state.

Rolul crescut pe care îl deține România în regiune vine să întărească convingerea că liberalii moldoveni, vor fi convinși de liberalii bucureșteni să dea dovadă de o mai mare maleabilitate, pentru ca, la mijlocul lunii ianuarie 2014, Chișinăul să aibă un guvern funcțional. Nu cred că Președintele României și-ar dori ca la a doua venire a domniei sale la Chișinău să dea nas în nas cu o criză politică de proporții. Ar fi semn că domnul Ghimpu a vorbit din nou cu Burebista, iar acela, după ce a fumat iarbă tare, i-a dat numai sfaturi proaste!