VOCALA TIRANIE A MINORITĂȚII

Experții Comisiei de la Veneția au adoptat o serie de avize la proiectul de lege pentru modificarea sistemului electoral al Republicii Moldova. Comunicatul Comisiei de la Veneția scoate în evidență trei  probleme semnificative care se referă la, 1) „responsabilitatea Comisiei Electorale Centrale de a stabili circumscripţii cu mandat unic pentru componenta majoritară se bazează pe criterii vagi care prezintă un risc de influenţă politică asupra acestui aspect al activităţii CEC”, 2) „lipsa unor criterii detaliate și cuprinzătoare pentru stabilirea circumscripțiilor locuitorilor din Transnistria și pentru cetățeni din străinătate”, 3) „riscul ca viitorii membrii Parlamentului, aleși pe circumscripții Parlamentului ar putea influențați de interesele de afaceri.” De aici.

O serie de comentatori politici moldoveni au interpretat acest aviz ca fiind unul critic. Concluzia lor a avut ca argument principal trimiterea făcută de experții Comisiei de la Veneția potrivit căreia „reforma propusă nu poate fi considerată ca fiind adoptată prin consens larg.” 

Întors la Chișinău, Andrian Candu a spus că aceste recomandări sunt mai mult de ordin tehnico-juridic și că experții moldoveni vor ține cont de ele. Potrivit șefului legislativului moldovean, experții Consiliului Europei nu ar fi condiționat Moldova să renunțe la modificarea sistemului electoral. „Decizia de modificare a sistemului electoral ține de decizia suverană a statului Republicii Moldova. Comisia de la Veneția semnalează polarizarea subiectului și recomandă să amânăm modificarea sistemului electoral. Dar există 850 de mii de semnături ale cetățenilor care își doresc schimbarea sistemului. La fel, există o majoritate covârșitoare în Parlament care își dorește schimbarea sistemului”, a spus Andrian Candu. De aici.

Președintele Partidului Acțiune și Solidaritate, Maia Sandu, a comentat deciziile Comisiei de la Veneția și a a spus că, în cazul în care guvernarea va ignora avizul Comisiei de la Veneția, partenerii externi ar putea bloca asistența financiară pentru Republica Moldova. Politicianul moldovean a spus că va face demersuri la Bruxelles în acest sens. De aici.

La rândul său, liderul liberal democraților moldoveni, Viorel Cibotaru, a scris pe rețelele de socializare că, în cazul în care actuala majoritate parlamentară nu va lua în calcul recomandările Comisiei, va fi un semn  că Moldova se îndreaptă spre dictatură. De aici.

În Republica Moldova nu există dictatură. Desfășurarea unor mitinguri pro sau contra schimbării sistemului electoral existent în prezent reprezintă cea mai bună dovadă că, între Prut și Nistru, democrația este prezentă. Într-o democraţie deciziile care se iau prin vot majoritar. Într-o republică parlamentară, ca Moldova, supremația politică este asigurată prin aritmetica obținută de o majoritate parlamentară. 

Declarația Maiei Sandu potrivit căreia va insista ca Uniunea Europeană să condiționeze ajutorul financiar dedicat Republicii Moldova de respectarea avizelor date de către Comisia Europeană, reprezintă un șantaj politic la adresa majorității parlamentare – o tiranie a unei minorități. Dacă Bruxelles-ul va fi convins să facă așa ceva, acest lucru poate fi interpretat ca fiind un amestec, pe față, în politica internă a Republicii Moldova și o încălcare a principiului suveranității. 

Sunt sigur că recomandările Comisiei de la Veneția, cele de ordin tehnico-juridic, vor fi respectate de coaliția majoritară existentă în legislativul de la Chișinău.

Adevărata durere de cap pentru experții în sisteme electorale de la Chișinău abia acum va începe. Înțeleg că, potrivit noului proiect de lege, diaspora moldoveană ar avea asigurate câteva locuri în viitorul legislativ moldovean. Dar circumscripțiile electorale de peste hotare vor fi stabilite în același mod? Mai mult, în interiorul granițelor statului moldovean cine va avea dreptul de a desena/trasa  circumscripțiile electorale uninominale? În baza cărui principiu vor fi ele stabilite? Logic ar fi ca acest lucru să fie făcut de către cei de la Comisia Electorală Centrală, dar recomandările venite de la Comisia de la Veneția spun că „responsabilitatea Comisiei Electorale Centrale de a stabili circumscripțiile uninominale se bazează pe criterii vagi”. Rezultă că aceste responsabilități vor fi schimbate?  

Cum va fi asigurat dreptul cetățenilor moldoveni, cu reședință în regiunea transnistreană, de a participa la procesul electoral? Vor fi create circumscripții uninominale în regiunea separatistă? Cum? Nu cred că, în acest sens, ar exista o înțelegere cu autoritățile de la Tiraspol.

Sunt câteva întrebări la care experții în sisteme electorale trebuie să dea un răspuns cât mai rapid. Abia atunci putem critica ori lăuda soluțiile găsite. 

Până atunci, Candu are dreptate: schimbarea sistemului electoral este dreptul suveran al statului moldovean prin voința aleșilor cetățenilor. Celelalte cârcoteli sunt elementele unui șantaj politic și tirania mediatică a unor minoritari.   

2018 - ROMÂNIA MAI APROAPE CA NICIODATĂ DE MOLDOVA. IOHANNIS TACE

Vineri, 19 mai 2017, la Chișinău, va avea loc cea de-a patra sesiune a Comisiei interguvernamentale România - Republica Moldova pentru integrare europeană. Ultima reuniune interguvernamentală România - Republica Moldova a fost organizată în martie 2015, la București. Sesiunea comisiei va fi co-prezidată de ministrul delegat pentru Afaceri Europene, Ana Birchall, alături de viceministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene din Republica Moldova, Daniela Morari.

Potrivit comunicatului de presă difuzat de Ambasada României în Republica Moldova pe agenda acestei sesiuni se află evaluarea stadiului de cooperare bilaterală pentru susţinerea integrării europene a Republicii Moldova, precum și propunerile de proiecte concrete de cooperare pentru anul în curs, cu scopul consolidării cooperării sectoriale și aprofundării cooperării în baza înțelegerilor convenite la ședința comună a Guvernelor celor două state din 23 martie 2017. De aici.

Constat că există o cordonare din partea oficialilor români, cu cei moldoveni, pentru susţinerea eforturilor pe care le face Chișinăul pentru a atinge obiectivele prezente pe agenda europeană. E știut că România va continua să acorde sprijinul necesar Republicii Moldova în implementarea Acordului de Asociere cu UE şi că, pe acest palier, există rezultate pozitive - Guvernul Filip ar trebui să le consolideze.

Relativ recent, la Summit-ul Bunei Guvernări organizat la București de Strategikon, ambasadorul României la Chișinău, domnul Daniel Ioniță declara că statul român "sprijină în mod clar și deschis procesul de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană”. Diplomatul a adăugat că oficialii români “nu sunt naivi”, cunosc faptul că „această integrare nu este posibilă mâine, poate, nici poimâine”. Domnia sa a adăugat că „pentru Republica Moldova, acest proces este unul esențial pentru transformarea, modernizarea și pentru ținerea ei angajată ireversibil spre vest".De aici.

Oare, nu cumva această evoluție este una prea înceată, și din acest motiv, lungă? Oare nu cumva, dacă, la Palatul Victoria, ori la Cotroceni, exista mai multă fermitate, transformarea în bine a Moldovei dintre Prut și Nistru era mai rapidă? 

De ce întreb? Pentru că, deși au trecut cinci ani de la prima ședință comună a guvernelor de la București și Chișinău, (Iași, 2012), atunci când a fost semnat Parteneriatul strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, între Prut și Nistru, schimbările se desfășoară greu. În 2012,  publicația chișinăuiană Timpul întreba dacă, în urma ședinței comune de guvern, Prutul va deveni mai ușor de trecut. Necesară întrebare, căci după 26 de ani de la prăbuşirea lagărului socialist, România şi Moldova au reuşit să construiască, împreună, doar un singur pod. 

Da, statul român este cel mai important partener al Republicii Moldova, atât la nivelul comerţului, investiţiilor, cât şi a proiectelor, mai ales de infrastructură. În ultimii ani Bucureștiul a oferit un sfert de miliard de euro sub formă de împrumuturi rambursabile și nerambursabile, finanțare pentru gazoductul Iași-Ungheni și pentru proiectele de fezabilitatea ale interconexiunii liniilor de înaltă tensiune. Au fost ajutoare umanitare în valoare de milioane de euro la inundații sau alte calamități naturale. Și să nu uităm de sacrifiiciile, la propriu, ale SMURD România pentru ajutorarea bolnavilor din republica Moldova. Dar toate acestea nu au făcut ca Moldova să fie România!

În noiembrie 2016, atunci când președintele Iohannis a creat Comisia Prezidențială pentru elaborarea proiectului de țară al României s-a sperat că președintele României se gândește la o Moldovă a lucrului bine făcut! Nu a fost să fie. 

În schimb, de la Chișinău, recent, președintele Parlamentului moldovean, domnul Candu, afirma că își dorește ca procesele de integrare dintre România și Republica Moldova, să se miște mai repede. Era vorba despre proiecte care ar face ca transformarea Moldovei în bine să fie ireversibilă. Această transformare pleacă de la proiecte care țin de integrarea Moldovei în infrasturctura energetică și de comunicații a statului român. „Ne dorim să avem o linie ferată Chișinău-București, cu un tren foarte rapid. Ca să nu mai fie nevoie să schimbăm de fiecare dată garniturile. Vrem un sistem financiar-bancar integrat. De ce să nu avem un sistem al educației integrat? Trebuie să existe procese de integrare mult mai rapide și realizate calitativ”,  spunea, cu subiect și predicat, președintele legislativului moldovean. De aici.

Cred că anume această integrare energetică, financiar bancară și educațională cu România ar face mai rapidă transformarea în bine a Moldovei dintre Prut și Nistru. Ar ancora Republica Moldova în spațiul occidental! În 26 de ani Moldova nu a putut deveni România. Motivele, pe alocuri, se cunosc. Da, România și Republica Moldova au o unitate de limbă, au o istorie comună și au particularități specifice comune culturii lor naționale. Dar cele doua state nu au o viață economică și psihică în comun. Moldova lucrului bine făcut ar însemna un sistem educațional și cultural integrat, un sistem financiar comun, care ar duce la transformarea mentalităților existente între Prut și Nistru. 

"Moldova nu este România, își are propria sa istorie și propriile sale provocari, printre care este și aceia că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite și desigur, mai este și problema transnistreană, care nici macar nu este sub controlul Guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova", afirma, anul trecut, James Pettit, ambasadorul SUA la Chișinău.

Moldova nu este România, dar acest lucru nu înseamnă că integrarea graduală dintre cele două state, cu păstrarea independenței lor, nu ar putea avea loc. Dacă președintele Iohannis și-ar dori, startul acestei integrări ar putea fi în 2018, atunci când sărbătorim Marea Unire.

DOUĂ CEASURI ȘI UN SINGUR TRATAMENT. EUROPEAN

Pe 1 iulie șeful cabinetului de miniștri și conducerea Legislativului moldovean au desfășurat o ședință comună. Nu prima, nici ultima. Doar că de această dată, evenimentul a beneficiat de o bună acoperire mediatică datorită răspunsului pe care primul ministru și președintele Parlamentului l-au dat unei întrebări mai puțin obișnuite. Fotoreporterul Constantin Grigoriță i-a întrebat pe cei doi care este motivația faptului că poartă aceiași marcă de ceas. Răspunsul a circulat prin toată media moldavă – ca să ne putem sincroniza mai bine activitățile!

Nu știu dacă jurnalistul Constantin Grigoriță s-a așteptat la un asemnea argument. Probabil că nu. Nu știu dacă cei doi politicieni și-au sincronizat pe loc, ori din timp, răspunsurile. Ceea ce știu, e faptul că, da - rezultatele obținute arată că ceasurile domniilor lor merg într-un singur pas. Cu siguranță, incertitudinea politică a sfârșitului lunii ianuarie, când aproape nimeni nu acorda credit de încredere guvernului Filip, a fost depășită. La șase luni de la investire, constatăm că, în ciuda tuturor cîrcotelilor posibile, statul moldovean nu a intrat în insuficiență de plată, că salariile sunt plătite la timp, că pensiile au crescut și că, pentru unele produse energetice, prețul a scăzut. Deși a încercat să împiedice procesul de instalare al noului guvern și a cerut insistent alegeri anticipate, dreapta politică extraparlamentară a rămas cu buza umflată – bătălia pentru stabilizarea Moldovei a fost câștigată de către tandemul Filip - Candu.

Ședința comună Guvern-Parlament  a avut loc în ziua în care a intrat în vigoare Acordul de Asociere al Republicii Moldova la UE. Probabil, de asta presa moldoveană a vorbit despre buna sincronizare a ceasurilor celor două instituții politice. Și poate, un bun motiv pentru șeful guvernului moldovean de a menționa că, în ciuda euroscepticilor, Moldova își va continua către UE. „Vreau să vin cu un mesaj către partidele de opoziție, care cred că după votul din Marea Britanie, Republica Moldova va înceta să meargă spre UE. Nu este așa, noi știm unde vrem să ajungem, nu avem mai multe planuri, ci avem un singur plan A – calea spre UE”, a punctat domnul Filip.

Domnia sa are dreptate – politicienii moldoveni, fie ei de stânga, ori de dreapta, dacă vor să modernizeze Moldova, trebuie să urmeze planul de impelmentare a reformelor conținute în Acordul de Asociere al Moldovei la UE. Reforme de care, statul moldovean are cel mai mult nevoie. Schimbări care ar micșora numărul de veceuri din fundul grădinii, ar reduce numărul caselor de copii și ar aduce cu ele un alt management pentru produsele agricole moldovenești.

Desigur, viteza acestor schimbări contează. Unele lucruri se schimbă mai ușor, altele mai greu. De aici și faptul că, doar 2/3 din angajamentele asumate în urmă cu șase luni au fost realizate. Mult? Puțin? După criza politică a anului 2015, probabil că este un ritm destul de bun. A nu se uita, această agendă schimbărilor, pe care trebuie să le realizeze Moldova pentru a se apropia de comunitatea europeană este una voluminoasă – Acordul de Asociere are șapte rubrici, șase anexe și patru protocoale: o cărămidă de 972 de pagini!

Să credem că schimbările care vor avea loc prin implementarea acestui Acord  vor fi un medicament pentru toate bolile de care suferă Moldova? Probabil că nu. Dar cu siguranță, e un început. Cineva spunea că pentru un tratament reușit Moldova are nevoie stabilitate internă, de o majoritate politică care să dea dovadă de o voință politică fermă, de suficient timp pentru ca parlamentarii moldoveni să poată adopta toate aceste legi ale schimbării și de funcționarea onestă a instituțiilor statului.

Sunt absolut de acord! Iar dacă facem o retrospectivă a tot ceea ce se întâmplă, observăm că tandemul Filip - Candu a reușit să stabilizeze Moldova. Partidul Democrat din Moldova, prin coordonatorul coaliției parlamentare, domnul Plahotniuc, a reușit să dezvolte o coaliție majoritară care impune Moldovei continuitatea  direcției de dezvoltare, această direcție a fost anunțată de către primul ministru Filip – către UE. Alegerile anticipate au fost evitate, actualul Parlament moldovean beneficiază de încă trei ani de activitate, suficient pentru adoptarea graduală a legilor conform prevederilor Acordului de Asociere. Ultimele rețineri efectuate de către CNA, vin în sprijinul tezei care afirmă că instituțiile de drept încep să funcționeze dincolo de prevederile vreunui Acord de funcționare al coaliției, acord care ar pune, ca odinoară, piedici în implementarea normelor statului de drept.

Așa că sunt, cât de cât, optimist – ceasurile celor doi politicieni de la Chișinău arată că statul moldovean a început tratamentul.