2018 - ROMÂNIA MAI APROAPE CA NICIODATĂ DE MOLDOVA. IOHANNIS TACE

Vineri, 19 mai 2017, la Chișinău, va avea loc cea de-a patra sesiune a Comisiei interguvernamentale România - Republica Moldova pentru integrare europeană. Ultima reuniune interguvernamentală România - Republica Moldova a fost organizată în martie 2015, la București. Sesiunea comisiei va fi co-prezidată de ministrul delegat pentru Afaceri Europene, Ana Birchall, alături de viceministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene din Republica Moldova, Daniela Morari.

Potrivit comunicatului de presă difuzat de Ambasada României în Republica Moldova pe agenda acestei sesiuni se află evaluarea stadiului de cooperare bilaterală pentru susţinerea integrării europene a Republicii Moldova, precum și propunerile de proiecte concrete de cooperare pentru anul în curs, cu scopul consolidării cooperării sectoriale și aprofundării cooperării în baza înțelegerilor convenite la ședința comună a Guvernelor celor două state din 23 martie 2017. De aici.

Constat că există o cordonare din partea oficialilor români, cu cei moldoveni, pentru susţinerea eforturilor pe care le face Chișinăul pentru a atinge obiectivele prezente pe agenda europeană. E știut că România va continua să acorde sprijinul necesar Republicii Moldova în implementarea Acordului de Asociere cu UE şi că, pe acest palier, există rezultate pozitive - Guvernul Filip ar trebui să le consolideze.

Relativ recent, la Summit-ul Bunei Guvernări organizat la București de Strategikon, ambasadorul României la Chișinău, domnul Daniel Ioniță declara că statul român "sprijină în mod clar și deschis procesul de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană”. Diplomatul a adăugat că oficialii români “nu sunt naivi”, cunosc faptul că „această integrare nu este posibilă mâine, poate, nici poimâine”. Domnia sa a adăugat că „pentru Republica Moldova, acest proces este unul esențial pentru transformarea, modernizarea și pentru ținerea ei angajată ireversibil spre vest".De aici.

Oare, nu cumva această evoluție este una prea înceată, și din acest motiv, lungă? Oare nu cumva, dacă, la Palatul Victoria, ori la Cotroceni, exista mai multă fermitate, transformarea în bine a Moldovei dintre Prut și Nistru era mai rapidă? 

De ce întreb? Pentru că, deși au trecut cinci ani de la prima ședință comună a guvernelor de la București și Chișinău, (Iași, 2012), atunci când a fost semnat Parteneriatul strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, între Prut și Nistru, schimbările se desfășoară greu. În 2012,  publicația chișinăuiană Timpul întreba dacă, în urma ședinței comune de guvern, Prutul va deveni mai ușor de trecut. Necesară întrebare, căci după 26 de ani de la prăbuşirea lagărului socialist, România şi Moldova au reuşit să construiască, împreună, doar un singur pod. 

Da, statul român este cel mai important partener al Republicii Moldova, atât la nivelul comerţului, investiţiilor, cât şi a proiectelor, mai ales de infrastructură. În ultimii ani Bucureștiul a oferit un sfert de miliard de euro sub formă de împrumuturi rambursabile și nerambursabile, finanțare pentru gazoductul Iași-Ungheni și pentru proiectele de fezabilitatea ale interconexiunii liniilor de înaltă tensiune. Au fost ajutoare umanitare în valoare de milioane de euro la inundații sau alte calamități naturale. Și să nu uităm de sacrifiiciile, la propriu, ale SMURD România pentru ajutorarea bolnavilor din republica Moldova. Dar toate acestea nu au făcut ca Moldova să fie România!

În noiembrie 2016, atunci când președintele Iohannis a creat Comisia Prezidențială pentru elaborarea proiectului de țară al României s-a sperat că președintele României se gândește la o Moldovă a lucrului bine făcut! Nu a fost să fie. 

În schimb, de la Chișinău, recent, președintele Parlamentului moldovean, domnul Candu, afirma că își dorește ca procesele de integrare dintre România și Republica Moldova, să se miște mai repede. Era vorba despre proiecte care ar face ca transformarea Moldovei în bine să fie ireversibilă. Această transformare pleacă de la proiecte care țin de integrarea Moldovei în infrasturctura energetică și de comunicații a statului român. „Ne dorim să avem o linie ferată Chișinău-București, cu un tren foarte rapid. Ca să nu mai fie nevoie să schimbăm de fiecare dată garniturile. Vrem un sistem financiar-bancar integrat. De ce să nu avem un sistem al educației integrat? Trebuie să existe procese de integrare mult mai rapide și realizate calitativ”,  spunea, cu subiect și predicat, președintele legislativului moldovean. De aici.

Cred că anume această integrare energetică, financiar bancară și educațională cu România ar face mai rapidă transformarea în bine a Moldovei dintre Prut și Nistru. Ar ancora Republica Moldova în spațiul occidental! În 26 de ani Moldova nu a putut deveni România. Motivele, pe alocuri, se cunosc. Da, România și Republica Moldova au o unitate de limbă, au o istorie comună și au particularități specifice comune culturii lor naționale. Dar cele doua state nu au o viață economică și psihică în comun. Moldova lucrului bine făcut ar însemna un sistem educațional și cultural integrat, un sistem financiar comun, care ar duce la transformarea mentalităților existente între Prut și Nistru. 

"Moldova nu este România, își are propria sa istorie și propriile sale provocari, printre care este și aceia că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite și desigur, mai este și problema transnistreană, care nici macar nu este sub controlul Guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova", afirma, anul trecut, James Pettit, ambasadorul SUA la Chișinău.

Moldova nu este România, dar acest lucru nu înseamnă că integrarea graduală dintre cele două state, cu păstrarea independenței lor, nu ar putea avea loc. Dacă președintele Iohannis și-ar dori, startul acestei integrări ar putea fi în 2018, atunci când sărbătorim Marea Unire.

DOMNULE UNTILĂ, CÂT DE TRANSPARENTĂ E SECURITATEA MOLDOVENEASCĂ?

Săptămâna trecută Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova a reținut și a interzis accesul pe teritoriul statului moldovean a unui cetățean din Caucazul de Nord suspectat de relații cu entități jihadiste internaționale. Bărbatul se afla în căutare internaţională, pentru infracţiuni deosebit de grave. El a încercat să treacă frontierea Republicii Moldova prin punctul de trecere Palanca-Maiaki. În urma unui control de securitate, ofiţerii de investigaţii au găsit mai multe obiecte, ce demonstrau implicarea acestuia în acţiuni extremiste islamice. Serviciul de presă al Serviciului de Informații şi Securitate informează afirmă că, din motive de securitate, persoanei i-a fost interzis accesul în Republica Moldova. Cetăţeanul străin a fost trimis înapoi, în Ucraina, fiind respectate astfel procedurile internaţionale pentru astfel de situaţii. 

Numărul cetățenilor străini reținuți la frontiera de stat a Republicii Moldova este în continuă creștere. Aflată la la graniţa spaţiului UE/NATO, Moldova este supusă unor riscuri de securitate care țin atât de componenta hard securities cât și de cea soft. Experții de securitate afirmă că pericolul izbucnirii unor confruntări armate pe Nistru nu a dispărut, la fel cum nu s-au oprit nici amenințările războiului psihologic care urmărește influenţarea, manevrarea şi stăpînirea opiniei publice moldovene. Creșterea numărului de apariții în spațiul public a acțiunilor serviciului de inteligență moldovenesc este oare o consecință a faptului că SIS este pregătit să recunoască şi să răspundă acestor riscuri? Ori poate, așa cum afirmă analistul politic Cornel Ciurea este doar o acțiune de PR?

Un  comunicat de presă al SIS din 31 mai 2016 spune că la ultima ședință a Colegiului SIS s-a examinat activitatea Direcției generale contrainformații în economie și a Direcției generale contrainformații militare. Din acest comunicat de presă aflăm că “măsurile întreprinse, (de ofițerii de la contra informații militare n.r.) au permis dinamizarea procesului de supraveghere a situaţiei operative din subunităţile Armatei Naţionale, Trupelor de Carabinieri şi Poliţiei de Frontieră, orientate spre depistarea şi contracararea aspiraţiilor subversive a serviciilor speciale străine”. Acest lucru presupune faptul că, mai noul vicedirector al SIS, domnul Alexandru Balan, este conștient de rolul discret, dar fundamental, pe care îl are securitatea moldovenească în condițiile în care, fluxurile migratorii din Orientul Mijlociu caută deja noi rute pentru a penetra frontierele Uniunii Europene. 

Că există o preocupare pentru stoparea și prevenirea unor fluxuri migraționale  din Siria către UE o demonstrează și vizita Comisiei parlamentare pentru securitate, apărare și ordine publică (condusă de deputatul liberal veaceslav Untilă) la Biroul de Migrații și Azil, instituție aflată în subordinea MAI unde deputații moldoveni au fost informați despre situația curentă referitoare la fluxurile de migranți, nivelul de pregătire și acțiunile care urmează să fie luate de către autoritățile moldovene în cazul unui aflux mărit de străini. Constat, cu satisfacție, că deja Poliția de Frontieră a Republicii Moldova  își testează capacitățile de reacție în fața unui flux migrațional masiv. Exercițiul grănicerilor moldoveni nu ar fi putut avea loc dacă actualul ministru al Afacerilor Interne, Alexandru Jizdan nu ar fi activat în calitate de vicedirector al SIS. Creșterea numărului de interdicții ale cetățenilor străini pe teritoriul Republicii Moldova este o urmare directă a conlucrării dintre Ministerul de Interne (prin Poliția de Frontieră și Biroul de Migrații și Azil) cu Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova. Colaborare care anterior dădea rateuri.

Să dea dovadă Securitatea moldovenească de mai multă transparență? Un workshop cu genericul “Rolul SIS în asigurarea securităţii naţionale” desfășurat pe  1 aprilie la Institutul Național de Informații și Securitate vrea să ne convingă despre asta. Comunicatul difuzat presei spune că la eveniment au fost invitaţi reprezentanţi ai diferitor instituţii de stat, ONG-uri şi ai societăţii civile. Probabil. În presa moldovenească nu au apărut ecouri despre această manifestare. Nici nu avea cum, de la eveniment au lipsit jurnaliștii. Un amănunt prezent în comunicatul de presă al SIS ne spune că „întîlnirea a fost organizată în cadrul unui curs postuniversitar în domeniul securităţii şi apărării (nivel politic-militar) de către Academia Militară a Forţelor Armate “Alexandru cel Bun” a Ministerului Apărării al Republicii Moldova”. Deci gradul de deschidere al SIS către societate a fost restrâns, la manifestare participând persoane doar din comunitatea experților militari.

Într-un interviu recent, noul ambasador al României în Republica Moldova, domnul Daniel Ioniță declara că reconectarea – strategică, politică și fizică – Moldovei la spațiul european ține de consolidarea tendințelor spre stabilitate și predictibilitate ale Moldovei. Ceea ce înseamnă că menținerea spațiului dintre Prut și Nistru  în spațiul european și euroatlantic este o necesitate a politicilor de securitate românești. Notam că acest deziderat este prezent în documentele Strategiei de Apărare a statului român în care se vorbește despre politici de securitate extinse, deci includ și vecinul de la est al României – Moldova. Privită din perspectiva anticipării unor eventuale riscuri de securitate venite dinspre Republica Moldova către România și UE devine clar că între SIS și SRI există o comunicare mult mai mare care presupune atât schimbul de informații, cât și, de ce nu, acțiuni comune. Îmi dau seama că acest tip de activitate nu poate fi redat publicului larg. Dar există o sumedenie de alte activități care pot intra în reflectorul presei, activități care nu intră sub incidența secretului.

În condițiile în care politicile de apărare și securitate ale statului român presupun consolidarea capacităților de stabilitate și predictibilitate ale instituțiilor statale moldovenești, deci și ale SIS și MAI, îmi pare firesc ca cele două instituții să dea dovadă de coordonare a acțiunilor reciproce, iar acest lucru se intâmplă deja. Este bine că cei de la MAI știu să își popularizeze acțiunile lor către publicul larg. Bravo lor. Bravo domnului ministru Jizdan!

Activitatea securității moldovenești nu este PR. Factorii de decizie ai SIS încă nu au conștientizat pe deplin beneficiile date de deschiderea acestei instituții către public. Domnul Alexandru Balan, vicedirectorul SIS, sublinia la întâlnirea cu cursanții Academiei Militare a Forțelor Armate că “reforma SIS are drept prioritate de bază alinierea la standardele serviciilor de intelligence consacrate, cu stabilirea unui dialog profesional, constructiv şi de perspectivă cu societatea civilă”. Au fost doar simple vorbe, ori urmează acțiuni concrete la care vor participa și jurnaliștii nu doar comunitatea mică a experților de securitate? Dialogul instituției secrete moldovenești cu societatea este necesar atât pentru creșterea nivelului de încredere al moldovenilor în această instituție a statului cât și pentru creșterea încrederii ofițerilor SIS în decidenții politici moldoveni, beneficiari ai informațiilor culese de aceștia. Domnul vicedirector Alexandru Balan știe că este o situație de win-win, în care ambele părți au doar de câștigat. În România acest dialog a putut fi realizat. De ce nu s-ar realiza asta și la Chișinău?

Poate în acest mod vom afla de ce în anul 2015 au fost autorizate aproape zece mii de interceptări telefonice. Domnule Untilă cât de transparentă poate fi securitatea moldovenească? 

STABILIZAREA MOLDOVEI – INTERES DE SECURITATE AL ROMÂNIEI

Săptămâna trecută, într-o postare pe Facebook, secretarul general al Partidului Național Liberal din România, domnul profesor Radu Carp, nota că vizita domnului Plahotniuc la Washington este o “recunoaștere a situației de fapt din Moldova, într-un context regional complicat, cu diversiuni din ce în ce mai frecvente în Ucraina”. Domnia sa considera că relația Republicii Moldova cu Statele Unite este una strict bilaterală și că nu mai trece prin București. Domnul Carp considera această schimbare de paradigmă ca fiind „un eșec al diplomației românești”.

Nu cred că această schimbare de paradigmă despre care vorbește domnul profesor Carp ar fi un eșec al diplomației românești, este mai degrabă vorba despre o înțelegere mai aprofundată a realităților dintre Prut și Nistru, venită din partea diplomației americane.  Interesul american a dictat ca domnului Plahotniuc să-i fie recunoscută calitatea de coordonator al jocului politic din Republica Moldova. 

Tot săptămâna trecută, ex-ministrul de externe al României, domnul Bogdan Aurescu a fost desemnat consilier al președintelui Klaus Iohannis pe politică externă. Anterior acestei funcții, domnul Aurescu a fost secretar de stat pentru afaceri strategice al Ministerului român de Externe, unde, împreună cu domnul Daniel Ioniță, actualmente nominalizat pentru funcția de ambsador al României la Chișinău, a negociat parteneriatul strategic româno-american. Tandemul Bogdan Aurescu la Cotroceni și Daniel Ioniță la Ambasada României de la Chișinău, un duo care a negociat parteneriatul româno-american, vine să consolideze relația privilegiată a României cu Republica Moldova și va oferi un plus de valoare. A nu se uita că, România este unul din promotorii de bază a intereselor Statelor Unite şi NATO în regiune, deci cei doi diplomați vor pune accentul și pe ancorarea Moldovei în spațiul euroatlantic. Într-o expunere publică, domnul Ioniță afirma că își dorește să fixeze Moldova, „politic, strategic şi fizic”, în spaţiul european şi euroatlantic. 

Că Moldova pășește încet, dar ferm, spre dezvoltarea unui parteneriat cu Statele Unite, s-a văzut în martie 2014, atunci când, la întrevederea domnul Iurie Leancă, pe atunci premierul Republicii Moldova, cu vicepreședintele american Joe Biden, s-a alăturat pe neașteptate și președintele Barack Obama. Președintele american a spus atunci că, „SUA susțin enorm parcursul european al Republicii Moldova, înțelegem că acest drum nu este unul ușor, susținem integritatea teritorială și suveranitatea Republicii Moldova. Inima mea este cu voi, sprijinul meu este cu voi si vreau să vă văd reușind”, a declarat Barack Obama. 

La doi ani distanță, adjunctul domnului John Kerry, Secretarul de Stat al SUA, domnul Antony Blinken a lăudat guvernul moldovean pentru eforturile reformiste pe care le face. Domnul Blinken a spus duminică, 8 mai 2016, într-o conferință de presă desfășurată la București că, "este foarte pozitiv să vedem eforturile îndreptate spre reformă pe care le face guvernul moldovean" și a adăugat că aceste schimbări vor aduce „stabilitate și progres real” pentru Moldova. Domnul Blinken a mai spus că în discuțiile avute cu oficialii români s-a atins subiectul Moldova și a subliniat că, "susținerea României pentru o Moldovă puternică, independentă și orientată spre Europa este esențială".

Domnul Blinken știe ce spune. Poate relația Moldovei cu Statele Unite ale Americii nu mai trece prin București, dar asistența, inclusiv financiară, pe care statul român o oferă Chișinăului sunt priorități exclusive ale acțiunii externe a României. Domnul Ioniță declara într-un interviu recent că pentru reconectarea – strategică, politică și fizică – a Moldovei la spațiul european este nevoie de consolidarea tendințelor spre stabilitate și predictibilitate ale Moldovei. Așadar ajutorul, care nu e numai financiar, vine să contribue la stabilitatea și predictibilitatea instituțiilor moldovene. Ceea ce înseamnă că stabilizarea politică și financiară a Republicii Moldova și menținerea ei în spațiul european și euroatlantic este o necesitate a politicilor de securitate românești. 

Afirmația se bazează pe documentele Strategiei de Apărare a statului român în care se vorbește despre politici de securitate extinse, deci includ și vecinul de la est al României – Moldova. În document se arată că principali piloni ai politicilor de securitate ale României sunt apartenența la NATO și la UE, dar și parteneriatul strategic româno-american. De asta, Moldova este o prioritate nu numai a politicii externe românești dar și a securității ei. Privită din perspectiva anticipării unor eventuale riscuri de securitate venite din spațiul pruto-nistrean, tematica moldovenească a fost necesară și firească, de asta a fost abordată la întâlnirile pe care domnul Blinken le-a avut cu președintele Iohannis ori cu premierul Cioloș.  

Amintesc că vizita adjunctului  Secretarului de Stat american, domnul Kerry, face parte dintr-un turneu european care are drept principal scop pregătirea Summit-ului NATO care va avea loc în luna iulie în Polonia.

Recapitulăm. Politicile de apărare și securitate ale statului român, politici puternic conectate la NATO, presupun consolidarea capacităților de stabilitate și predictibilitate ale instituțiilor statale moldovenești. Cine poate face așa ceva? Președintele Timofti? Domnul Valeriu Streleț? Domnul Andrei Năstase? Doamna Sandu? Să fim serioși! Știm cu toții cine este persoana care deține în mod real pârghiile puterii în Republica Moldova.

Recunoașterea calității asumate de către domnul Plahotniuc, cea de coordonator al jocului politic din Republica Moldova, înseamnă de fapt o recunoaștere indirectă a faptului că doar domnia sa este cel care deține resursele necesare pentru a menține, în proxima vecinătate a Uniunii Europene și a NATO, o Moldovă stabilă și predictibilă. Adică, ceea ce vrea acum România și Statele Unite. Legitimarea politică a domnului Plahotniuc a fost o necesitate a politicilor de securitate româno-americane. 

FOTO - Mircea Zatușevschi