STABILIZAREA MOLDOVEI – INTERES DE SECURITATE AL ROMÂNIEI

Săptămâna trecută, într-o postare pe Facebook, secretarul general al Partidului Național Liberal din România, domnul profesor Radu Carp, nota că vizita domnului Plahotniuc la Washington este o “recunoaștere a situației de fapt din Moldova, într-un context regional complicat, cu diversiuni din ce în ce mai frecvente în Ucraina”. Domnia sa considera că relația Republicii Moldova cu Statele Unite este una strict bilaterală și că nu mai trece prin București. Domnul Carp considera această schimbare de paradigmă ca fiind „un eșec al diplomației românești”.

Nu cred că această schimbare de paradigmă despre care vorbește domnul profesor Carp ar fi un eșec al diplomației românești, este mai degrabă vorba despre o înțelegere mai aprofundată a realităților dintre Prut și Nistru, venită din partea diplomației americane.  Interesul american a dictat ca domnului Plahotniuc să-i fie recunoscută calitatea de coordonator al jocului politic din Republica Moldova. 

Tot săptămâna trecută, ex-ministrul de externe al României, domnul Bogdan Aurescu a fost desemnat consilier al președintelui Klaus Iohannis pe politică externă. Anterior acestei funcții, domnul Aurescu a fost secretar de stat pentru afaceri strategice al Ministerului român de Externe, unde, împreună cu domnul Daniel Ioniță, actualmente nominalizat pentru funcția de ambsador al României la Chișinău, a negociat parteneriatul strategic româno-american. Tandemul Bogdan Aurescu la Cotroceni și Daniel Ioniță la Ambasada României de la Chișinău, un duo care a negociat parteneriatul româno-american, vine să consolideze relația privilegiată a României cu Republica Moldova și va oferi un plus de valoare. A nu se uita că, România este unul din promotorii de bază a intereselor Statelor Unite şi NATO în regiune, deci cei doi diplomați vor pune accentul și pe ancorarea Moldovei în spațiul euroatlantic. Într-o expunere publică, domnul Ioniță afirma că își dorește să fixeze Moldova, „politic, strategic şi fizic”, în spaţiul european şi euroatlantic. 

Că Moldova pășește încet, dar ferm, spre dezvoltarea unui parteneriat cu Statele Unite, s-a văzut în martie 2014, atunci când, la întrevederea domnul Iurie Leancă, pe atunci premierul Republicii Moldova, cu vicepreședintele american Joe Biden, s-a alăturat pe neașteptate și președintele Barack Obama. Președintele american a spus atunci că, „SUA susțin enorm parcursul european al Republicii Moldova, înțelegem că acest drum nu este unul ușor, susținem integritatea teritorială și suveranitatea Republicii Moldova. Inima mea este cu voi, sprijinul meu este cu voi si vreau să vă văd reușind”, a declarat Barack Obama. 

La doi ani distanță, adjunctul domnului John Kerry, Secretarul de Stat al SUA, domnul Antony Blinken a lăudat guvernul moldovean pentru eforturile reformiste pe care le face. Domnul Blinken a spus duminică, 8 mai 2016, într-o conferință de presă desfășurată la București că, "este foarte pozitiv să vedem eforturile îndreptate spre reformă pe care le face guvernul moldovean" și a adăugat că aceste schimbări vor aduce „stabilitate și progres real” pentru Moldova. Domnul Blinken a mai spus că în discuțiile avute cu oficialii români s-a atins subiectul Moldova și a subliniat că, "susținerea României pentru o Moldovă puternică, independentă și orientată spre Europa este esențială".

Domnul Blinken știe ce spune. Poate relația Moldovei cu Statele Unite ale Americii nu mai trece prin București, dar asistența, inclusiv financiară, pe care statul român o oferă Chișinăului sunt priorități exclusive ale acțiunii externe a României. Domnul Ioniță declara într-un interviu recent că pentru reconectarea – strategică, politică și fizică – a Moldovei la spațiul european este nevoie de consolidarea tendințelor spre stabilitate și predictibilitate ale Moldovei. Așadar ajutorul, care nu e numai financiar, vine să contribue la stabilitatea și predictibilitatea instituțiilor moldovene. Ceea ce înseamnă că stabilizarea politică și financiară a Republicii Moldova și menținerea ei în spațiul european și euroatlantic este o necesitate a politicilor de securitate românești. 

Afirmația se bazează pe documentele Strategiei de Apărare a statului român în care se vorbește despre politici de securitate extinse, deci includ și vecinul de la est al României – Moldova. În document se arată că principali piloni ai politicilor de securitate ale României sunt apartenența la NATO și la UE, dar și parteneriatul strategic româno-american. De asta, Moldova este o prioritate nu numai a politicii externe românești dar și a securității ei. Privită din perspectiva anticipării unor eventuale riscuri de securitate venite din spațiul pruto-nistrean, tematica moldovenească a fost necesară și firească, de asta a fost abordată la întâlnirile pe care domnul Blinken le-a avut cu președintele Iohannis ori cu premierul Cioloș.  

Amintesc că vizita adjunctului  Secretarului de Stat american, domnul Kerry, face parte dintr-un turneu european care are drept principal scop pregătirea Summit-ului NATO care va avea loc în luna iulie în Polonia.

Recapitulăm. Politicile de apărare și securitate ale statului român, politici puternic conectate la NATO, presupun consolidarea capacităților de stabilitate și predictibilitate ale instituțiilor statale moldovenești. Cine poate face așa ceva? Președintele Timofti? Domnul Valeriu Streleț? Domnul Andrei Năstase? Doamna Sandu? Să fim serioși! Știm cu toții cine este persoana care deține în mod real pârghiile puterii în Republica Moldova.

Recunoașterea calității asumate de către domnul Plahotniuc, cea de coordonator al jocului politic din Republica Moldova, înseamnă de fapt o recunoaștere indirectă a faptului că doar domnia sa este cel care deține resursele necesare pentru a menține, în proxima vecinătate a Uniunii Europene și a NATO, o Moldovă stabilă și predictibilă. Adică, ceea ce vrea acum România și Statele Unite. Legitimarea politică a domnului Plahotniuc a fost o necesitate a politicilor de securitate româno-americane. 

FOTO - Mircea Zatușevschi