La
sfârșitul anului 2014, imediat după aflarea rezultatelor alegerilor
parlamentare, domnul Iurie Leancă, care deținea funcția de prim ministru în
exercițiu, declara că tărăgănarea negocierilor
pentru formarea unei noi coaliții de guvernare este periculoasă. Tot
atunci, domnia sa afirma că, în calitate de prim ministru va insista pentru
efectuarea unei investigații internaţionale asupra fraudelor comise în sistemul
bancar. "Dacă ar trebui să aleg între o investigaţie efectuată de o
companie internaţională şi funcţia de premier, aş alege investigaţia. (…)
Trebuie să investigăm, să recuperăm banii care au fost delapidaţi şi cei care
au furat acești bani să fie pedepsiţi", sublinia domnul Leancă. După doi
ani, privind evenimentele în desfășurarea lor, constatăm că e foarte probabil
ca aceste declarații să îl fi costat pe domnul Leancă fotoliul de premier. Explic.
Imediat
după alegerile parlamentare din 2014, comentatorii politici au constatat că anul
2015 a fost unul în care agenda ascunsă a partidelor a luat-o înaintea celei
publice. Dincolo de interesul declarat, de apropierea statului moldovean de
standardele europene, în 2015, PLDM (aripa Lucinschi) și PCRM au încercat să
își atingă obiective care, se pare, au ținut mai mult de menținerea controlului
asupra sistemului financiar bancar din Republica Moldova decât de implementarea
Acordului de Asociere la UE. Declarația făcută de domnul Leancă la finalul
anului 2014 putea fi una dintre cheile necesare pentru înțelegerea procesului
de negocieri care se desfășura în acel moment. Dar domnia sa nu a vrut/putut să
aducă mai multă lumină în acest subiect, iar din acest motiv nu a fost înțeles.
De asta, dincolo de lucrurile bune realizate în timpul aflării la conducerea
guvernului moldovean vor exista voci care vor pune la îndoială capacitatea de
management economic a domniei sale.
O investigație a
jurnaliștilor portalului economic Mold-Street demonstra că printre
acționarii băncilor din Republica Moldova, inclusiv cele care între timp s-au
dovedit a sta la baza fraudei care a dus la dispariția unui miliard de dolari,
se numărau persoane care au fost/sunt conectate la partidele politice din
Republica Moldova. Ex-preşedintele Petru Lucinschi, ex-președintele Vladimir
Voronin, ex-vicepremierul Valeriu Bulgari, fostul şef al Serviciului Vamal,
Viorel Melnic ori milionari ca Nicolae Ciornâi, Vladimir Jardan, Natalia Vrabie
sau Veaceslav Platon se numără printre cei care sunt adevărații stăpâni ai
băncilor moldovenești. Insistența cu care domnul Leancă a spus că își dorește
efectuarea unei investigații internaționale asupra fraudelor din sistemul
bancar a însemnat o amenințare la adresa acestora. Acesta este adevăratul motiv
pentru care domnul Voronin a refuzat să își acorde votul pentru menținerea domnului
Leancă în fruntea guvernului.
Publicația Adevărul scrie că
ex-președintele Petru Lucinschi, acționar la Unibank, a fost implicat în fraude
bancare. Jurnaliștii își bazează afirmațiile pe dezvăluirile
conținute în Raportul Kroll. Potrivit datelor din acest raport, cel de al
doilea președinte al Republicii Moldova a achiziţionat cele aproape 5% din
acţiunile Unibank cu bani obţinuţi din mai multe împrumuturi – suma totală se
ridică la 1,5 milioane de euro. Probabil, domnul Lucinschi a făcut acest uriaș
împrumut vazânu-se pe faptul că ar fi putut să întoarcă aceste datorii din credite
pe care le-ar fi luat de la banca la care era acționar. Ar fi putut conducerea
acestei bănci să refuze acordarea unui credit bancar către propriul acționar?
Probabil că nu. Nu știu dacă domnul Lucinschi a contract sau nu un credit de la
Unibank cu care să își plătească datoria de 1,5 milioane de euro. Probabil, din
Raportul Kroll, vom afla că așa s-a întâmplat.
Știu
însă că domnul Lucinschi și-a dorit/dorește alegeri anticipate. În 2015, cel de
al doilea președinte al Moldovei afirma că alegerile anticipate sunt unica
soluție pentru menținerea cursului european și că ele nu ar trebui să fie o
sperietoare pentru societatea moldavă. Desigur, nici un proces electoral nu trebuie
să devină o sperietoare. Dar cei care pot stabili data unor eventuale alegeri
sunt doar deputații. Iar stabilirea acestei date ar fi putut fi doar rezultatul
unei crize politice de proporții. De ce să își fi dorit domnul Petru Lucinschi,
cel de al doilea președinte al Republicii Moldova, o criză de proporții în
Moldova? Pentru acoperirea unor fraude bancare de proporții?
Repet, nu știu dacă Unibank i-a acordat credit
domnului Petru Lucinschi, este datoria raportorilor financiari internaționali
și a celor care anchetează frauda bancară să ne spună asta. Pănă atunci,
sceptic, aplic prezumția de nevinovăție. Dar acest lucru nu mă împiedică să îmi
pun întrebări. Logica îmi spune că doar alegerile anticipate ar fi putut amâna o
anchetă internațională asupra fraudelor din sistemul bancar moldovenesc, o
anchetă care ar dovedi dacă prezumțiile potrivit cărora ex-președintele
moldovean Petru Lucinschi, ori alți stăpâni ai băncilor moldovene, a fost sau
nu implicat în aceste fraude. Sprijinul mediatic acordat de familia Lucinschi mișcărilor
protestatare inițiate de Platforma DA și a formațiunii politice condusă de
domnul Renato Usatîi, dar și prezența discretă a PLDM-ului la aceste manifestări
sunt o demonstrație a faptului că familia Lucinschi și-a dorit alegeri anticipate.
Alegeri anticipate nu vor fi. Ancheta asupra
fraudelor din sistemul financiar bancar va continua. Și probabil, la finalul
acestei anchete vom afla că nici îngerii nu sunt atât de albi. Totul e posibil!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereBlea....bun material!!...
RăspundețiȘtergere