PROVOCATORII, SERVICIILE ȘI GREBLA PROTESTELOR

Societatea civilă împreună cu partidele aflate în opoziția extraparlamentară au anunțat organizarea, duminică, 11 iunie, a unei acţiuni de protest în scuarul Parlamentului Republicii Moldova împotriva intenției de modificare a sistemului de vot existent. Potrivit presei, manifestanţii vor cere Partidului Democrat să renunţe la promovarea iniţiativei privind votul uninominal, iar Partidului Socialiştilor să renunţe la proiectul sistemului electoral mixt.

Recurs la istorie

În iunie 2015, Andrei Năstase se lua la ceartă cu Mihai Ghimpu pentru că ambii își doreau să se manifeste politic/electoral în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău. Se întâmpla cu câteva zile înaintea alegerilor locale, participanții la cursa electorală intrau pe ultima sută de metri.

”Cine participă în alegerile locale, Platforma DA ori Partidul Liberal? La o săptămână înaintea alegerilor locale, cine trebuie să aibă un miting în PMAN, Platforma DA ori Partidul Liberal? Cine trebuie să apere capitala Moldovei de invazia roșie? Liberalii ori cei din societatea civilă?” Întreba în acele momente Mihai Ghimpu.

Manifestația din 7 iunie 2015 era cât pe ce să se transforme într-o bătaie generală. S-a văzut că, Andrei Năstase și simpatizanții lui își doreau transformarea unui pașnic protest într-unul violent. Angajații IGP au reușit, in extremis, să evite așa ceva.

Filmul evenimentelor din 7 iunie 2015

Mihai Ghimpu a anunțat că pe 7 iunie va organiza o întâlnire electorală în PMAN. La rândul său, Andrei Năstase a anunțat că, intenționează să organizeze în aceiași locație o manifestare de protest împotriva guvernului. Nici una dintre părți nu a vrut să renunțe PMAN. Ambii aveau autorizație pentru desfășurarea acestor acțiuni.

La întâlnirea electorală anunțată de liberalii moldoveni au participat, potrivit datelor MAI,  trei mii de simpatizanți. La chemarea Platformei Civice, în centrul capitalei moldovene au venit aproape nouă mii de persoane. Suficient de mulți pentru a-i fluiera și apostrofa, foarte vocal, pe liberali. Discursurile celor două tabere au fost pline de acuzații. Liberalii au  învinuit reprezentanții Platformei Civice de provocare, iar la rândul lor, liderii Platformei i-au învinuit de același lucru pe liberali. Pentru a evita altercațiile violente, Poliția a format un cordon uman între cele două tabere. IGP-ul a reușit atunci să evite o escaladare a altercațiilor. Unii liberali și adepți ai lui Năstase, pe străzi lăturalnice, au reușit însă să își învinețească ochii. 

Context politic actual

Evoluția evenimentelor a arătat că Platforma Civică “Demnitate și Adevăr” s-a transformat, între timp, în partid politic. Dorin Chirtoacă a câștigat, până la urmă, râvnitul mandat în Primăria Chișinău. Andrei Năstase, în competiția cu Maia Sandu, nu a reușit să fie nominalizat la cursa pentru șefia statului. Gâlceava din Piața Marii Adunări Naționale a avut totuși o jertfă – pe 12 iunie 2015 premierul Chiril Gaburici și-a anunțat demisia. Gestul  premierului avea loc după ce, pe 11 iunie 2015, Gaburici a fost audiat de Procuratura Generală într-un dosar referitor la studiile sale. Să fi însemnând asta că diploma domniei sale era falsă, ori poate, că protestele trebuiau să aibă o finalitate?

Protestul anti modificarea sistemului electoral este asumat de către societatea civilă, mai mulți activiști neguvernamentali au îndemnat populația să participe la această manifestare. Formațiunile politice din opoziția extraparlamentară, nu au pierdut ocazia în a-l prelua – Maia Sandu, Viorel Cibotaru, Andrei Năstase, Renato Usatâi îi îndeamnă pe moldoveni să iasă în stradă. Cârteala societății civile se transformă în acest moment într-un protest împotriva Partidului Democrat din Moldova, în jurul căruia gravitează coaliția majoritară în Parlamentul moldovean. Recent, democrații moldoveni au supraviețuit plecării din coaliție a liberalilor moldoveni - ei și-au păstrat supremația politică atrăgând în majoritatea parlamentară grupul popularilor europeni, conduși de Iurie Leancă.

Filip și dușmanii

Partidul Democrat din Moldova are suficienți inamici politici. Partidul Socialiștilor a înaintat Guvernului Filip mai multe moțiuni de cenzură care însă nu au avut succes. Sarcina pe care și-a luat-o Cabinetul Filip, de a  implementa reformelor conținute în Acordul de Asociere, îl pune în situația de a-și face dușmani. Există voci care se pronunță că în Moldova justiția este selectivă, iar la București comentatori politici vorbesc despre un presupus tandem Dodon-Plahotniuc. 

Încăpățânarea cu care echipa PDM a stabilizat politic și economic Republica Moldova, pentru păstrarea cursul ei de apropiere către UE, lupta împotriva marii corupții și reforma Guvernului (doar câteva din acțiunile importante ale guvernului democraților moldoveni) i-a adus premierului Filip și echipei PDM dușmani puternici și influenți. 
S-a înțeles că moțiunile de cenzură sunt insuficiente pentru a provoca o criză politică. Insistența cu care Andrei Năstase organizează manifestații de stradă, mă face să cred că în spatele unui firesc act protestatar pot fi ascunse intenții tenebre. Probabil, inamicii Partidului Democrat au înțeles că singura metodă de apariție a unei crize politice de proporții este organizarea unor mișcări stradale violente.

7 aprilie redivivus    

Liderul Partidului Demnitate și Adevăr, Andrei Nastase, este cunoscut ca fiind unul dintre organizatorii violentelor proteste din 20 ianuarie 2016. El era cel care lansa apeluri la nesupunere, întrucât, "Parlamentul este nelegitim și nu poate lua decizii în numele poporului". În fața legislativului moldovean protestau și simpatizanții socialiștilor și ai Partidului condus de Renato Usatâi, pro-rus. În 20 ianuarie 2016, mulțimea a luat cu asalt Parlamentul iar deputații, au fost evacuați pe o altă ieșire. Câțiva dintre ei au fost bătuți de protestatari. De aici.  

Inamicii PDM au nevoie de experiența lui Năstase și de îndrăzneala lui Renato Usatâi pentru organizarea unor manifestații mari și violente. Doar ele pot provoca o criză politică de proporții care să ofere președintelui moldovean prilejul de a o soluționa fie prin declanșarea alegerilor anticipate, fie altfel.

Acțiunile ostile Guvernului Filip pot lua forma unor acțiuni de protest care să capete forma unor manifestări violente. În iunie 2015, atunci când polițiștii moldoveni au făcut un lanț uman între cele două tabere de protestatari, bătaia generală a fost evitată. Nu știu ce vor face angajații MAI dacă, duminică, 11 iunie 2017, simpatizanții lui Andrei Năstase vor decide să ia cu asalt clădirea Parlamentului. Probabil domnul Jizdan are suficiente informații referitoare la diferitele scenarii pe care le pot aplica protestatarii. Probabil și domnul Mihai Balan, directorul SIS, are cunoștință despre planurile de destabilizare a statului moldovean prin proteste violente și de mari dimensiuni.

Nu pot să elimin din acest comentariu faptul că, la protestul din 11 iunie, ar putea participa provocatori. Persoane cu pregătire specială. Așa cum s-a întâmplat pe 7 aprilie. Serviciile inteligente moldovenești au suficiente probe că atunci, provocatorii au fost coordonați.

Actualmente, președintele Dodon insistă ca alături de ministrul moldovean de externe să fie demis și directorul SIS, potrivit șefului statului moldovean, nu ar fi exitat suficiente motive pentru expulzarea celor cinci diplomați ruși. Dar dacă, printre alte activități ale celor cinci, ar fi fost și cea de coordonare a unor echipe de provocatori infiltrați în rândurile unor protestatari inocenți? Probabil și acesta este un motiv pentru care președintele Dodon insistă ca Mihai Balan să fie demis.   

AMBASADORUL MUHAMETȘIN ȘI INEXISTENTA RUSOFOBIE A MOLDOVENILOR

Ambasadorul Federație Ruse la Chișinău, Farit Muhametșin, este nemulțumit de statutul pe care îl deține limba rusă în Republica Moldova. Diplomatul rus a dat de înțeles că limba rusă ar trebui să beneficieze de un statut mult mai important decât cel pe care îl deține - de limbă pentru comunicare interentică așa cum e stipulat în Constituția Republicii Moldova. Declarațiile au fost făcute cu ocazia sărbătorilor dedicate limbii ruse și zilei de naștere a poetului Aleksandr Pușkin. „Ceea ce ține de limba rusă, în Constituție scrie că este un mijloc de comunicare între etnii, dar de facto avem cu totul altceva”, a declarat Muhametșin. De aici.

Afirmația oficialului rus de la Chișinău apare în contextul în care, la Livadia (Republica Autonomă Crimeea), ministrul rus al Educaţiei, Olga Vasilieva, spune că statele CSI trebuie să revină la alfabetul chirilic. „Toate statele din spațiul CSI trebuie să revină la un singur alfabet – la cel chirilic. Sondajele arată că populația din acest spațiu este legată și simte necesitatea alfabetului chirilic”, a declarat Vasilieva. De aici.

Cele spuse la Chișinău, ori în Crimeea, fac parte dintr-un discurs de menținere a statelor CSI pe orbita culturală a Federației Ruse și de combatare a aversiunilor față de Federația Rusă. La Forumul Economic Internaţional de la Sankt-Petersburg preşedintele Putin a denunţat „rusofobiile” și a spus că sunt „contraproductive”.

De la nemulțumirea față de statutul pe care îl deține limba rusă în Republica Moldova până la a-i declara pe oficialii moldoveni rusofobi mai este doar un pas. Ambasadorul Muhametșin nu l-a făcut, doar l-a sugerat.

Aluziva supărare a diplomatului rus pe oficialii moldoveni pleacă de la măsurile întreprinse de ei pentru ca statul moldovean să își întărească statalitatea în fața Moscovei. Expulzarea a cinci diplomați ruși, acreditați în Republica Moldova, nu a fost mimată și nu ține de manipulări politice. Iulian Chifu are perfectă dreptate atunci când afirmă că gestul Chișinăului oficial este unul costisitor și este echivalentul unui avertisment public către Rusia. Da, cu așa ceva nu te joci! De aici.  

Doar că, moldovenii nu au fost/nu sunt/nu vor fi rusofobi. De ce? Pentru că, între Prut și Nistru, limba și cultura rusă circulă nestingherită. Și în ciuda unor eforturi, corecte din punctul meu de vedere, de a proteja spațiul audiovizual moldovenesc de cel rusesc, acest lucru nu s-a întâmplat. Televiziunile moscovite,  între Prut și Nistru, încă mai domină. Asta pentru că legea privind contracararea propagandei, acum câțiva ani, la inițiativa lui Chiril Lucinschi, a fost blocată în Parlament. Așa că, moldovenii se uită la posturile de televiziune rusești. De aici și victoriile obținute de propaganda rusă în spațiul public/politic moldovenesc.  

Avertismentul Chișinăului adresat Moscovei, prin expulzarea celor cinci diplomați ruși, a fost torpilat de către președintele Dodon.  El susține că argumentele care au stat la baza expulzării nu au fost  suficiente. Declarația a fost făcută în cadrul unei conferințe de presă organizată după ședința Consiliului Suprem de Securitate din 6 iunie 2017 unde șefului statului moldovean i-au fost prezentate motivele care au stat la baza acestei inedite acțiuni. De aici.

Îl cred pe președintele Dodon atunci când declară că Serviciul de Informații și Securitate și Ministerul de Interne nu au informat Președinția moldoveană despre această planificată acțiune. Cu siguranță cele două instituții l-au informat pe primul ministru moldovean. Acum, cele două instituții ar trebui să își facă publice argumentele avute.

Nu îl cred pe președinte atunci când afirmă că între Republica Moldova și Federația Rusă s-a creat un dialog constructiv și eficient. Dacă era așa, volumul produselor agricole moldovenești, (vinuri, carne, fructe) exportate în Federația Rusă era mult mai mare. Mai degrabă este vorba de un parteneriat eficient între Președinția moldoveană și Kremlin. Un parteneriat care a fost observat de către experții Centrului Carnegie din Moscova care afirmă că factorii politici decizionali de la Moscova îi vor oferi președintelui Dodon sprijin complet, inclusiv în reglementarea transnistreană. De aici.

Sprijinul acordat domnului Dodon de la Moscova, pleacă de la folosirea mass-mediilor de limbă rusă pentru a răspândi informaţii false şi pentru a incita spiritele printre etnicii ruşi din Moldova, până la alocarea unor resurse financiare partidelor de opoziție pentru organizarea protestelor împotriva Guvernului Filip. La ultimul protest organizat de către simpatizanții domnului Usatâi s-a constat că participanții au fost plătiți. 

Aproape oficial, parteneriatul Președinției moldovene cu Kremlinul, demonstrează tuturor că Igor Dodon a renunțat la declarațiile prin care își propunea să-i unească pe moldoveni, indiferent de etnicitatea lor. 

Recenta subliniere făcută de Partidul Democrat din Moldova, că ”politica externă a Republicii Moldova este pusă în aplicare de Guvern și Parlament” și că „declarațiile președintelui Dodon sunt făcute în detrimentul vectorului de politică externă ales de Republica Moldova”, vine să ne spună un singur lucru: premierul Pavel Filip rămâne cel care, cu sau fără ajutorul instituției prezidențiale, va promova reformele necesare pentru apropierea Moldovei de Uniunea Europeană. 

Suficient oare în cazul în care diplomația rusă își transformă voalatele amenințări în fapte?Întreb.

IOHANNIS LA WASHINGTON ÎNSEAMNĂ UN AL DOILEA MANDAT LA COTROCENI

Primul turneu european al președintelui Trump a făcut-o pe Angela Merkel să declare că, pentru europeni, a sosit timpul să-şi ia destinul în propriile mâini, nu mai pot depinde în întregime de SUA. Colac peste pupăză, la întrunirea G7 din Sicilia, președintele american a refuzat să acorde sprijinul său pentru acordul privind schimbările climatice semnat la Paris. O catastrofă, au scris majoritatea ziarelor europene. La summit-ul NATO de la Bruxelles, Donald Trump a insistat asupra a două lucruri, bugetul de 2% şi implicarea în lupta împotriva terorismului. Dar s-a referit şi la situaţia de la frontiera estică a NATO. ”În viitor, NATO trebuie să-şi concentreze eforturile, atât asupra terorismului şi imigraţiei, dar şi în ceea ce priveşte ameninţările Rusiei şi situaţia de la frontierele estice şi sudice ale NATO”, a afirmat preşedintele american. De aici.

Anunțul Administrației Prezidențiale a României, că președintele Iohannis va efectua, în perioada 4 - 9 iunie, o vizită oficială în Statele Unite ale Americii, unde va avea o  întrevederea cu liderul de la Casa Albă, a venit pe neașteptate. Nimeni nu a știut despre vreun efort al externelor românești pentru atingerea acestui scop. Potrivit Administrației Prezidențiale, cei doi oficiali vor discuta perspectivele de aprofundare și extindere a Parteneriatului strategic dintre România și Statele Unite. Mai ales că în 2017 se împlinesc 20 de ani de la lansarea acestuia.

Să fie catastorfa enunțată de liderii europeni o oportunitate pentru România? Washingtonul oficial, prin vocea șefului de la Casa Albă, și-a declarat intenția de a întări flancul sud-estic al NATO. Probabil acest lucru se va face prin mutarea, undeva pe teritoriul statului român a unei baze militare americane care în prezent se află dislocată pe teritoriul unor state cu un discurs mai puțin prietenos la adresa Statelor Unite. Poate Rammstein din Germania ori Incirlik  din Turcia. O oportunitate căci, Statele Unite își vor proteja banii, utilajele și oportunitățile, asta însemnând că România va beneficia și ea de securitatea americană. Doar că, într-un comentariu recent, Sorin Roșca Stănescu nota că problema României în relația cu Statele Unite, nu este cea de securitate, ci este una de natură  economică. Îi dau dreptate. În comparație cu alte state ale Uniunii Europene, în România, Washingtonul are cele mai mici investiții economice. “Dacă am avea relații economice la un cu totul alt scor decât cel prezent, atunci, într-o perspectivă rezonabilă de timp, toate celelalte componente ale axei București-Washington și-ar îmbunătăți semnificativ parametrii”, scrie Sorin Roșca Stănescu. De aici.

Este vizita președintelui Klaus Johannis „un semn al creșterii substanțiale a relevanței și valorii strategice a României”, “un indicator al faptului că statul român are un nou rol în regiune. cel de lider regional”, așa cum notează Iulian Chifu? De aici.

Și da, și nu. Parteneriatul Strategic dintre Statele Unite și România râmâne a fi bătut în cuie, România este/va fi un actor esențial pro-american în regiune. Însă doar creșterea investițiilor economice americane în economia românească va transforma statul român într-un pilon de stabilitate la frontiera NATO și a Europei.

Nu cred că președintele american va discuta cu cel român despre relația cu Federația Rusă ori despre “oferta” Ucrainei de a crea un “culoar verde” pentru retragerea Armatei a XIV-a staționată pe teritoriul Republicii Moldova, așa cum sugerează într-un recent comentariu Andrei Vlășceanu. De aici.

Dezastruoasa vizită a lui Trump în Europa, a fost cea care a influenţat decizia de a-l invita pe preşedintele României la Casa Albă. Statele Unite au nevoie de România din punct de vedere propagandistic, atât pe interior, unde președintele Trump suferă de o scădere a popularității sale, cât și în plan extern, mai ales pentru a contrabalansa afirmația potrivit căreia UE nu contează foarte mult pentru Statele Unite. Statele Unite au nevoie de România pentru a dovedi tuturor că, în ciuda administrației de la Casa Albă,  America mai are prieteni.  

Dezechilibrul strategic de la Marea Neagră, situația din zona Donbas și conflictul înghețat de pe Nistru sunt factori care contribue la o permanentizare a stării de incertitudine din Republica Moldova. Oportunitatea Bucureștiului poate schimba incertitudinea Chișinăului. Plusul de putere pe care l-ar putea câștiga România în urma vizitei domnului Iohannis la Washington depinde de domnia sa și de consilierii pe care-i are la Cotroceni. Un plus de putere care-i va oferi avantaje în plus Bucureștiului pentru contracararea scenariilor ruse la adresa Republicii Moldova.

În ianuarie 2017, la venirea în funcție a ministrului Teodor Meleșcanu, cofondatorul Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică, colonelul (r) Ion Petrescu afirma că noul ministru de externe are de câștigat două pariuri profesionale: „Primul este organizarea vizitei de stat a președintelui României la Casa Albă. Al doilea îl constituie inițierea consultărilor diplomatice pentru o întrevedere a șefului statului român cu omologul său rus.” De aici.

Nu știu dacă președintele României va ajunge sau nu la Moscova. O va face dacă va avea mandat. Una peste alta, îl vedem că ajunge la Washington: dacă președintele României va face treabă bună la Casa Albă, va câștiga un al doilea mandat la Cotroceni. Prin treabă bună înțeleg, dislocarea unei baze americane în interiorul României și venirea, pe termen lung, a investițiilor americane în industria românească (atât cât a mai rămas). Acest favorabil scenariu pentru România, repet, cel de pilon de stabilitate economică și militară în regiune și principal partener al Statelor Unite în Sud Estul Europei, va fi cel care va face ca ancora Republicii Moldova către Occident să fie la București. În acest caz, nici un scenariu rusesc nu va prinde la Chișinău.  

Sunt sigur că, la Cotroceni, s-a înțeles că, în vizită la Casa Albă, președintele român trebuie să aibă lecțiile bine făcute. Un eșec ar fi catastrofal. Aflu că, luni 5 iunie, președintele României a ajuns la Washington. Întâlnirea cu președintele Trump e programată pentru vineri, 9 iunie. Cred că are suficient timp pentru a se pregăti să-i spună președintelui american, care are răbdarea și atenția limitată, unde se află România, ce reprezintă, ce oferă și ce dorește în schimb.