PREȘEDINTELE DODON SE TEME DE VOTUL UNINOMINAL ?

Parlamentul de la București a adoptat o declarație prin care președintele României, Klaus Werner Iohannis este acuzat de "abuz de drept" și de "uzurpare" a dreptului Parlamentului de a trage Guvernul la răspundere, ca urmare a sesizării depuse la Curtea Constituțională a României privind OUG 13. Proiectul inițiat de Călin Popescu Tăriceanu a întrunit, miercuri, 8 martie, 203 de voturi pentru și 94 împotrivă și a fost adoptat de plenul reunit al Camerei Deputaților și Senatului. Acest document urmează să fie publicat în Monitorul Oficial al României și, chiar dacă nu are efecte juridice, este o primă declarație politică adoptată de Parlamentul României împotriva șefului statului român. De aici.

La Chișinău o asemenea declarație politică întârzie. Într-un comunicat difuzat de Partidul Democrat din Moldova în data de 17 ianuarie se afirma că doar Parlamentul Republicii Moldova este forul suveran al democrației moldovenești și generatorul de bază al viziunii de politică externă a Republicii Moldova și se solicita Parlamentului Republicii Moldova să ia în discuție pozițiile președintelui Igor Dodon exprimate pe 17 ianuarie 2017 în vizita oficială de la Moscova și să emită o declarație de reafirmare a atașamentului față de continuarea drumului european al Republicii Moldova. De aici.

După ce președintele PDM, Vlad Plahotniuc, a anunţat luni, 6 martie, despre iniţierea unei campanii de informare privind necesitatea implementării sistemului electoral uninominal, care presupune ca deputaţii să nu mai fie aleşi pe liste de partid, ci în baza circumscripţiilor uninominale, președintele moldovean s-a declarat categoric împotriva acestei inițiative. 
„Inițiativa conducerii PDM este inacceptabilă.(…) Această inițiativă este o provocare împotriva bazelor democratice ale statului, așa cum au fost ele formate de la Independență încoace. Ca președinte al statului, mă voi opune în mod categoric acestei reforme, de fapt nedemocrate, care distruge sistemul partinic din Republica Moldova.(…) Deci, propun reducerea numărului de deputați, implicarea cetățenilor din Transnistria și din diaspora. Și categoric nu uninominalului.” De aici.

Alături de punctul de vedere al președintelui Dodon, s-au raliat preşedintele PPDA, Andrei Năstase, şi cel al PAS, Maia Sandu. La fel a declarat și liderul liberalilor moldoveni, domnul Ghimpu, că nu va susţine iniţiativa respectivă. De aici.

Că sistemul electoral din Republica Moldova trebuie schimbat se cunoștea de mult timp. Despre schimbarea Codului Electoral se discuta încă la începutul anilor 2000, atunci Dumitru Braghiș a inițiat o campanie de presă pe acest subiect. După mai bine de un deceniu, în 2013, deputații PDM, ai PLDM, deputaţii neafiliaţi şi deputaţii liberal-reformatori au votat proiectul de lege privind implementarea sistemului electoral mixt. Pentru acest proiect au votat 63 de deputaţi şi zero împotrivă. Iniţiativa legislativă, ca și în prezent, a fost înaintată de Vlad Plahotniuc, atunci prim-vicepreşedinte al Partidului Democrat. În 2013, comentatorii politici ai vremii afirmau că alegerile în baza circumscripțiilor uninominale ar responsabiliza deputaţii, şi că „va apărea motivaţia de a promova în Parlament de la Chișinău şi exponenţii direcţi ai alegătorilor din regiunea transnistreană”. La 3 mai 2013, cu votul deputaților liberal-democrați și al celor comuniști, legea a fost abrogată. În schimb necesitatea schimbării sistemului electoral moldovean este inclusă în programul Partidul Socialiștilor din Republica Moldova.

Într-un comentariu pe rețelele de socializare, politologul Corneliu Ciurea afirmă că “furtuna stârnită în politica moldovenească de anunțul liderului PDM, Vlad Plahotniuc, despre votul uninominal spune multe despre maturitatea clasei politice moldovene. În loc să fie prilej de analiză și dezbatere argumentată, inițiativa democraților a generat reacții copilărești. Partidele (parlamentare și neparlamentare) s-au repezit asupra unei ținte convenabile, sperând că asta le va scuti de întrebări complicate. Inițiativa uninominalului merită o discuție serioasă, nu un potop de acuzații”. De aici.

Domnul Ciurea a observat corect: e la modă să critici inițiativele care vin din partea PDM!

Ce le vor spune însă domnii Dodon, Năstase, Maia Sandu și Ghimpu celor 80% dintre moldoveni care, conform sondajelor de opinie, susțin modificarea sistemului electoral? Opiniile împotriva votului uninominal vorbesc de fapt despre altceva, e vorba despre faptul că reprezentanții acestor formațiuni politice nu își doresc ca cetățenii să dispună de pârghii reale de control asupra activității aleșilor lor. Cei care se opun votului uninominal se tem de schimbarea sistemului politic actual, unul în care președintele partidului are puterea absolută, semn că partidele moldovene nu funcționează în baza convingerilor politice ci în baza conjuncturilor de rudenie ori financiare. Ori poate, este semnul slăbiciunii acestor partide în provincie, al lipsei lor de prezență în satele și comunele Republicii Moldova?

Exact acesta a fost motivul pentru care, zilele trecute la Chișinău, Gianni Buquicchio, preşedintele Comisiei de la Veneţia declara că eforturile de căutare a unui sistem electoral, care să restabilească încrederea cetăţenilor faţă de sistemul politic moldovenesc sunt justificate. De aici.

Președintele Dodon afirmă că inițiativa PDM ar schimba din temelii sistemul electoral moldovenesc. Domnul Dodon are dreptate! Doar prin schimbarea sistemului electoral poți obține o clasă politică nouă, una care are o relație directă cu electoratul propriu, care nu se teme de sabia șefului de partid și care nu stă sub umbra dubiilor politice.

Domnul Dodon se declară categoric împotriva votului uninominal. Probabil domnia sa se teme de faptul că forța unui corp de deputați aleși în baza circumscripțiilor uninominale ar fi mai mare decât a președintelui ales prin vot direct. Este firesc, suma voturilor deputaților aleși pe circumscripții uninominale este cu adevărat mai mare decât cea a voturilor acordate pentru președinte. În acest caz, un vot de blam la adresa șefului statului, așa cum a fost declarația adoptată de Parlamentul României la adresa președintelui Iohannis ar avea efecte politice și juridice. Ceva de temut, nu-i așa?    

POST ADEVĂRUL RUS ÎN BASARABIA - UN RĂZBOI LUNG ȘI TĂCUT

Propaganda mediatică este parte a războiului-hibrid dus de Rusia, inclusiv contra Republicii Moldova.

Specificul unui război hibrid este că lupta nu se dă pentru teritorii, ci pentru minţile şi atitudinele cetăţenilor altor state. Mijloacele de luptă sunt sofisticate și aproape de neînțeles pentru necunoscătorii limbii ruse. De asta, războiul hibrid pe care îl practică Federația Rusă are șanse mai mari de câștig în statele în care limba rusă este una din limbile de comunicare – mă refer la statele care au făcut parte din URSS.

Războiul hibrid pe care Federația Rusă îl desfășoară împotriva statelor din Parteneriatul Estic, (Ucraina, Georgia și Moldova) este o confruntare în care Rusia încearcă să îşi subordoneze celălalte state prin mijloace economice, informaţionale și cele care țin de memoria istorică. Este un război în care (cu excepția Georgiei și a Ucrainei) nu sunt prioritare acţiunile militare. Amintesc că anexarea Crimeei, a avut loc fără mare rezistență militară din partea statului ucrainean, acest lucru demonstrează veridicitatea afirmației. Rusia a decis să anexeze Crimeea doar după ce a fost conștientă că, majoritatea locuitorilor din peninsulă, din punct de vedere psihologic și comportamental gândeau deja rusește. 

Anexarea Crimeii la Federația Rusă și începerea războiului-hibrid din Donbas, a fost posibilă datorită faptului că decidenții ruși au aplicat și aplică în mod agresiv o gamă largă de instrumente și mijloace, ca think tank-uri, posturi TV, pseudo-agenții de știri (precum rețeaua Sputnik), troli pe social media și internet.

La sfîrșitul lunii august 2016, într-un discurs televizat ambasadorul SUA la Chișinău, James Pettit a spus că Republica Moldova nu e România și că Moldova trebuie să rămână un stat suveran și independent, în interiorul unei granițe sigure: "Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocari, printre care este și aceia că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite."

Declarația oficialului american a apărut la câteva zile după vizita oficială a premierului Dacian Cioloș, la Chișinau. Vizită despre care premierul moldovean Pavel Filip a spus că are loc într-un moment semnificativ pentru ambele state – Moldova sărbătorește 25 de ani de independență dar și 25 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice cu România.

Comentatorii politici din România, și unii din Republica Moldova s-au supărat pe declarațiile oficialului  american. Doar că, domnia sa a subliniat corect – nici după 25 de ani, chiar dacă, probabil, s-a dorit, Moldova nu a putut deveni România. Da, România și Republica Moldova au o unitate de limbă, au o istorie comună și au particularități specifice comune culturii lor naționale. Dar cele doua state nu au o viață economică și psihică în comun. Mai mult decât atât, există o deosebire principală: în statul moldovean, unul multietnic, limba de comunicare interetnică este rusa. Așa ceva, chiar dacă în anii 50 s-a încercat,  nu a fost niciodată în România. Câte posturi de televiziune de limbăr rusă emit în spațiul audiovizual românesc? Nici unul.

60% din posturile de televiziune care emit pe teritoriul Republicii Moldova sunt de limbă rusă. Nu toate aceste posturi transmit știri și emisiuni informativ-analitice, majoritatea difuzând programe de divertisment.

Este Republica Moldova ocupată mediatic? Da.

Un sondaj IMAS realizat în luna iulie 2016 arata că modelarea opiniei publice era în favoarea liderului socialist Igor Dodon, care își menținea capitalul de 25% încredere, practic neînregistrând scăderi. În schimb capitalul de imagine al liderilor opoziției de dreapta s-a restrâns dramatic: cel al lui Andrei Năstase a scăzut de la 32% la 20%, Maia Sandu a pierdea 7 procente din încredere, de la 35% la 28%, iar Iurie Leancă scădea cu 3%, de la 18% la 15%. Acest lucru a fost posibil datorită influenței posturilor de televiziune de limbă rusă. 

 

Care este motivul pentru care proprietarii moldoveni ai licențelor de emisie radio ori de televiziune preferă să difuzeze emisiuni produse în Federația Rusă? Răspunsul este la suprafață. Este vorba de eficiență financiară,  produsele media rusești costă puțin ori, ca în cazul programelor radiofonice produse de „Sputnik”, sunt oferite gratuit. Întrebați de către oficialii moldoveni de la CCA de ce procedează în acest mod, mai mulți proprietari de radio au declarat că știrile și emisiunile le sunt oferite în mod gratuit, de aceea a hotărât să renunțe la producția proprie în favoarea producției livrate „Sputnik”.

Propaganda rusă în Republica Moldova profită de dorința proprietarilor de licență radio sau televiziune de a fi eficienți din punct de vedere financiar. Produsele audiovizualului rusesc, care conțin propagandă eficient mascată, atrag publicitatea. Cine ar refuza să aibă mai multă publicitate fără a depune eforturi financiare la elaborarea propriilor emisiuni? Propaganda rusă a profitat de dorința proprietarilor de media de a parazita pe produsele altora.  

Desigur există o monitorizare permanentă din partea CCA a posturilor de radio ori de televiziune care retransmit programe rusești. Desigur există și sancționări din partea acestui oficiu, dar actuala lege a audiovizualului din Republica Moldova prevede pedepse graduale. Sancționarea graduală oferă instituțiilor audiovizualului moldovean suficient spațiu pentru a încălca legislația care reglementează acest domeniu de activitate.

Dacă post adevărul rus, prin intermediul mediilor de informare, radio și televiziune, va continua să intre nestingherit în mintea moldovenilor, probabil, în 2018, socialiștii moldoveni vor avea suficiente atuuri pentru a obține voturile necesare pentru a alcătui o majoritate parlamentară. Abia atunci, președintele Dodon va putea schimba vectorul de politică externă al statului moldovean. În prezent, datorită actualei majorități parlamentare din jurul PDM, președintele moldovean nu poate realiza asta. Dacă, în 2018, socialiștii moldoveni vor obține majoritatea atunci vom putea spune că Federația Rusă va fi câștigat războiul hibrid pe care îl poartă împotriva Moldovei.  

James Pettit a spus că Republica Moldova nu e România. Dacă la Washington se dorește ca Moldova să nu devină Rusia, oficialitățile americane, cât nu e prea târziu, ar trebui să îndemne pro-europenii moldoveni să întreprindă măsuri de stopare a post adevărului rus. Un sfat bun la vreme potrivită, se poate.

PS

Această prezentare a fost ținută în cadrul Congresului internațional al Universității Appolonia din Iași "Pregătim viitorul promovând excelența", secțiunea Dilemele comunicaționale ale lumii contemporane, la masa rotundă Post adevăr și propagandă vs comunicare strategică. Mulțumesc pe această cale conducerii Universității Appolonia și conf.dr. Vasile Roman pentru invitație.

CAMPANIA ELECTORALĂ NU A LUAT SFÂRȘIT

Zilele trecute s-a împlinit un an de la crearea majorităţii parlamentare din jurul Partidului Democrat din Moldova. Anunțul, în urmă cu un an, era făcut în legislativul moldovean de către președintele Parlamentului, domnul Candu. 

Nu mi-aș fi adus aminte despre acest important eveniment politic al istoriei politice moldovene dacă, pe 28 februarie 2017, președintele Igor Dodon nu ar fi anunțat că își dorește să obțină mai multe atribuții. Domnul Dodon vrea ca Legea Supremă să ofere șefului statului posibilitatea să dizolve Parlamentul în alte condiții decât cele prevăzute în prezent. Președintele Dodon a prezentat un proiect de lege de modificare a Constituției Republicii Moldova. Documentul prevede ca șeful statului va avea posibilitatea de a dizolva Parlamentului în alte cinci cazuri, pe lângă cele două stipulate deja în Constituţie. De aici.

Domnul Candu i-a răspuns președintelui moldovean afirmând că cerințele președintelui reprezintă o „dorință de a supune Parlamentul”. „Într-o democrație parlamentară un președinte responsabil nu înaintează ultimatumuri Parlamentului. Președintele Dodon, însă, în dorința de a supune Parlamentul(…). Îl invit pe președinte sa se adreseze direct deputaților, or modalitatea de comunicare instituțională cu fracțiunile îi este familiară”, a precizat președintele legislativului. Domnul Candu a adăugat că iniţiativa președintelui moldovean nu are nici o perspectiva de succes și că este doar o încercare politică de a ieși în evidență. „Aștept cu interes să văd cine vor fi semnatarii inițiativei, prin care președintele Dodon vrea sa transforme Parlamentul într-o anexa a președinției”, a concluzionat domnia sa. De aici.

Nu voi comenta doleanțele președintelui moldovean, domnia sa are dreptul la orice inițiativă parlamentară, inclusiv cea de modificare a Constituției. Constat doar că aritmetica parlamentară nu îi este deloc favorabilă. Numărul deputaților socialiști, 24, este prea mic pentru a începe legal acțiunile de modificare a legii supreme a statului moldovean. Domnul Dodon și fracțiunea parlamentară a PSRM ar trebui să convingă încă zece deputați că șeful statului este în drept să dizolve Parlamentul și să declanșeze alegeri anticipate. Domnul Candu are dreptate – cine sunt deputații care ar semna de bună voie pentru scurtarea mandatului lor? Nimeni.

Nici înaintarea unei moțiuni de cenzură împotriva ministrului Sănătății, Ruxanda Glavan, nu are șanse de a fi dusă la bun sfîrșit, de vină este iarăși aritmetica parlamentară. Deputații socialiști afirmă că doamna Glavan s-ar face vinovată de creșterea nejustificată prețurilor la medicamente și serviciile medicale. De aici.

 

Doamna Glavan se face vinovată doar pentru simplul motiv că face parte din Cabinetul Filip. Nimeni nu contestă faptul că tarifele la serviciile medicale au crescut. Deputații socialiști uită însă faptul că ultima creștere a tarifelor din sistemul sănătății a avut loc în anul 2011. Conform legislației, aceste tarife trebuiau ajustat o dată la doi ani. Acest lucru nu s-a făcut. Deputații socialiști cunosc acest lucru. E clar că moțiunea pe care au înaintat-o are un caracter populist. Probabil domniile lor consideră că mediatizarea acțiunilor lor le va aduce un capital electoral. Posibil că au dreptate. Specificul oricărei confruntări politice este că partidele se luptă pentru mintea şi atitudinea cetăţeanului elector. Aceste bătălii se poartă la televiziuni, radiouri și ziare, adică pe câmpul jurnalistic.

 

Pe parcursul anului 2016, Cabinetul Filip a făcut față la zece moțiuni de cenzură. Domnul Filip a preluat administrarea Republicii Moldova într-un moment de profundă criză politică, economică și socială – la sfârșitul anului 2015, statul moldav risca să intre în incapacitate de plată a pensiilor și salariilor. Era rezultatul faptului că, în 2015, Moldova a schimbat cinci prim-miniștri, iar asta a făcut posibilă apariția unei crize sistemice. Soluția depășirii acestei crize a fost oferită de către Partidul Democrat din Moldova care a reușit să strângă în jurul său o majoritate parlamentară. Vor unii ori nu, stabilizarea statului moldovean nu ar fi fost posibilă fără suportul acestei majorități parlamentare coordonate de Vlad Plahotniuc. Repet, în anul 2016, opoziția socialistă a cotestat Guvernul Filip de 10 ori! Toate moțiunile au fost respinse de către majoritatea parlamentară din jurul Partidului Democrat din Moldova.

Realizările obținute de Cabinetul Filip, de la restabilirea încrederii partenerilor externi, la reluarea  finanțărilor externe, au dus la creșterea indicatorului de încredere în actualul guvern. Percepția a fost constatată, la sfârșitul anului 2016, de către Barometrul de Opinie Publică. Potrivit datelor sociologice o pătrime din respondenți afirmă că acțiunile Cabinetului Filip au fost mai bune decât ale guvernelor anterioare. De aici.

Nu cred că deputații socialiști vor reuși să o demită pe doamna Glavan. La fel, nu cred că domnul Dodon va reuși să convingă încă zece deputați pentru a iniția modificarea Constituției pe cale legislativă. În schimb cred aprecierilor date de echipa FMI care s-a aflat la Chișinău între 14 și 28 februarie pentru discuții cu autoritățile, inclusiv președintele Dodon. Cei de la FMI au declarat că: Autoritățile Republicii Moldova au înregistrat în continuare progrese în eliminarea vulnerabilităților persistente de mult timp în sectorul financiar-bancar și în implementarea reformelor structurale. Eforturile depuse au contribuit la restabilirea stabilității financiare. S-a înregistrat o restabilire a creșterii economice și se prognozează o creștere economică mai mare decât s-a anticipat, de 4,5 la sută în 2017.

Concluzia? Simplă. Campania electorală nu a luat sfârșit. Acțiunile președintelui Dodon și ale PSRM-ului sunt populiste și au scop electoral. Domnia sa consideră că un război între instituția prezidențială și cea parlamentară l-ar putea aduce în situația să prindă peștele cel mare. Doar că, Partidul Democrat și majoritatea parlamentară au sarcini diferite, domniile lor sunt puși în situația de a asigura stabilitatea Republicii Moldova și creșterea economică. Deocamdată nu se răspunde, instituțional, acestor provocări. Poate e mai bine. În 2018, când va fi la urna de vot, cetățeanul ar putea trăi mai bine. Rezultatul alegerilor ne va spune dacă socialiștii au câștigat sau nu confruntarea pe care și-o doresc. Sper să nu.