CAMPANIA ELECTORALĂ NU A LUAT SFÂRȘIT

Zilele trecute s-a împlinit un an de la crearea majorităţii parlamentare din jurul Partidului Democrat din Moldova. Anunțul, în urmă cu un an, era făcut în legislativul moldovean de către președintele Parlamentului, domnul Candu. 

Nu mi-aș fi adus aminte despre acest important eveniment politic al istoriei politice moldovene dacă, pe 28 februarie 2017, președintele Igor Dodon nu ar fi anunțat că își dorește să obțină mai multe atribuții. Domnul Dodon vrea ca Legea Supremă să ofere șefului statului posibilitatea să dizolve Parlamentul în alte condiții decât cele prevăzute în prezent. Președintele Dodon a prezentat un proiect de lege de modificare a Constituției Republicii Moldova. Documentul prevede ca șeful statului va avea posibilitatea de a dizolva Parlamentului în alte cinci cazuri, pe lângă cele două stipulate deja în Constituţie. De aici.

Domnul Candu i-a răspuns președintelui moldovean afirmând că cerințele președintelui reprezintă o „dorință de a supune Parlamentul”. „Într-o democrație parlamentară un președinte responsabil nu înaintează ultimatumuri Parlamentului. Președintele Dodon, însă, în dorința de a supune Parlamentul(…). Îl invit pe președinte sa se adreseze direct deputaților, or modalitatea de comunicare instituțională cu fracțiunile îi este familiară”, a precizat președintele legislativului. Domnul Candu a adăugat că iniţiativa președintelui moldovean nu are nici o perspectiva de succes și că este doar o încercare politică de a ieși în evidență. „Aștept cu interes să văd cine vor fi semnatarii inițiativei, prin care președintele Dodon vrea sa transforme Parlamentul într-o anexa a președinției”, a concluzionat domnia sa. De aici.

Nu voi comenta doleanțele președintelui moldovean, domnia sa are dreptul la orice inițiativă parlamentară, inclusiv cea de modificare a Constituției. Constat doar că aritmetica parlamentară nu îi este deloc favorabilă. Numărul deputaților socialiști, 24, este prea mic pentru a începe legal acțiunile de modificare a legii supreme a statului moldovean. Domnul Dodon și fracțiunea parlamentară a PSRM ar trebui să convingă încă zece deputați că șeful statului este în drept să dizolve Parlamentul și să declanșeze alegeri anticipate. Domnul Candu are dreptate – cine sunt deputații care ar semna de bună voie pentru scurtarea mandatului lor? Nimeni.

Nici înaintarea unei moțiuni de cenzură împotriva ministrului Sănătății, Ruxanda Glavan, nu are șanse de a fi dusă la bun sfîrșit, de vină este iarăși aritmetica parlamentară. Deputații socialiști afirmă că doamna Glavan s-ar face vinovată de creșterea nejustificată prețurilor la medicamente și serviciile medicale. De aici.

 

Doamna Glavan se face vinovată doar pentru simplul motiv că face parte din Cabinetul Filip. Nimeni nu contestă faptul că tarifele la serviciile medicale au crescut. Deputații socialiști uită însă faptul că ultima creștere a tarifelor din sistemul sănătății a avut loc în anul 2011. Conform legislației, aceste tarife trebuiau ajustat o dată la doi ani. Acest lucru nu s-a făcut. Deputații socialiști cunosc acest lucru. E clar că moțiunea pe care au înaintat-o are un caracter populist. Probabil domniile lor consideră că mediatizarea acțiunilor lor le va aduce un capital electoral. Posibil că au dreptate. Specificul oricărei confruntări politice este că partidele se luptă pentru mintea şi atitudinea cetăţeanului elector. Aceste bătălii se poartă la televiziuni, radiouri și ziare, adică pe câmpul jurnalistic.

 

Pe parcursul anului 2016, Cabinetul Filip a făcut față la zece moțiuni de cenzură. Domnul Filip a preluat administrarea Republicii Moldova într-un moment de profundă criză politică, economică și socială – la sfârșitul anului 2015, statul moldav risca să intre în incapacitate de plată a pensiilor și salariilor. Era rezultatul faptului că, în 2015, Moldova a schimbat cinci prim-miniștri, iar asta a făcut posibilă apariția unei crize sistemice. Soluția depășirii acestei crize a fost oferită de către Partidul Democrat din Moldova care a reușit să strângă în jurul său o majoritate parlamentară. Vor unii ori nu, stabilizarea statului moldovean nu ar fi fost posibilă fără suportul acestei majorități parlamentare coordonate de Vlad Plahotniuc. Repet, în anul 2016, opoziția socialistă a cotestat Guvernul Filip de 10 ori! Toate moțiunile au fost respinse de către majoritatea parlamentară din jurul Partidului Democrat din Moldova.

Realizările obținute de Cabinetul Filip, de la restabilirea încrederii partenerilor externi, la reluarea  finanțărilor externe, au dus la creșterea indicatorului de încredere în actualul guvern. Percepția a fost constatată, la sfârșitul anului 2016, de către Barometrul de Opinie Publică. Potrivit datelor sociologice o pătrime din respondenți afirmă că acțiunile Cabinetului Filip au fost mai bune decât ale guvernelor anterioare. De aici.

Nu cred că deputații socialiști vor reuși să o demită pe doamna Glavan. La fel, nu cred că domnul Dodon va reuși să convingă încă zece deputați pentru a iniția modificarea Constituției pe cale legislativă. În schimb cred aprecierilor date de echipa FMI care s-a aflat la Chișinău între 14 și 28 februarie pentru discuții cu autoritățile, inclusiv președintele Dodon. Cei de la FMI au declarat că: Autoritățile Republicii Moldova au înregistrat în continuare progrese în eliminarea vulnerabilităților persistente de mult timp în sectorul financiar-bancar și în implementarea reformelor structurale. Eforturile depuse au contribuit la restabilirea stabilității financiare. S-a înregistrat o restabilire a creșterii economice și se prognozează o creștere economică mai mare decât s-a anticipat, de 4,5 la sută în 2017.

Concluzia? Simplă. Campania electorală nu a luat sfârșit. Acțiunile președintelui Dodon și ale PSRM-ului sunt populiste și au scop electoral. Domnia sa consideră că un război între instituția prezidențială și cea parlamentară l-ar putea aduce în situația să prindă peștele cel mare. Doar că, Partidul Democrat și majoritatea parlamentară au sarcini diferite, domniile lor sunt puși în situația de a asigura stabilitatea Republicii Moldova și creșterea economică. Deocamdată nu se răspunde, instituțional, acestor provocări. Poate e mai bine. În 2018, când va fi la urna de vot, cetățeanul ar putea trăi mai bine. Rezultatul alegerilor ne va spune dacă socialiștii au câștigat sau nu confruntarea pe care și-o doresc. Sper să nu.

DODON ARE SAU NU ARE DE CE FI ÎNGRIJORAT?

Moldova dintre Prut și Nistru, are 16 candidați înregistrați la funcția președinte. Un pic prea mulți? Poate. Numărul mare de candidați vorbește despre vârsta democrației moldovenești – fragedă. La această vârstă, romanticii cred în șansa lor  constituțională – au voie, nu-i așa? 

O ultimă cercetare sociologică realizată înaintea campaniei prezidențiale separă romanticii de cei care, pragmatic, au cu adevărat șanse. Datele sondajului arată astfel: Igor Dodon 19,3%, Andrei Năstase 7,4%, Maia Sandu 6,7% Marian Lupu 6,7.  Din 16 doar 4 au un nivel de simpatie populară care a depășit pragul electoral de 6 la sută. Sondajul constată o creștere a simpatiilor de vot pentru, Marian Lupu, și îl plasează printre cei patru actori electorali ai momentului. Probabil motivul revirimentului liderului PDM se datorează faptului că echipa pe care o conduce se află la butoanele puterii și a reușit (relativa) stabilizare politică și financiară a statului moldovean.   

Probabil, numele liderului democrat este asociat și cu cel al coordonatorului coaliției majoritare, Vlad Plahotniuc, cel care a declanșat adevărata luptă împotriva corupției și curățenie generală în structurile de stat și în instituțiile de control dar și cu cel al guvernului Filip, ale cărui acțiuni, vin – încet, dar sigur – să îi aducă puncte electorale lui Marian Lupu. E un transfer de imagine care se datorează unor fapte concrete: reținerea lui Veaceslav Platon, arestarea unui număr impresionant de judecători  implicați în „spălătoria rusească” ori ”curățenia” efectuată la vămile Palanca și Tudora. Probabil este vorba și de conștientizarea faptului că oficialii europeni, români și americani au oferit suport finanicar și imagologic Republicii Moldova deci implicit și coaliției majoritare din Parlamentul de la Chișinău. Mesajele venite i-au făcut pe cetățeni să înțeleagă că Bruxelles-ul nu își dorește alegeri parlamentare anticipate și nici schimbarea contextului politic actual. La întîlnirea cu președintele legislativului moldovean, Andrian Candu, oficialii americani au fost cât se poate de clari: Statele Unite susțin buna cooperare și sincronizare dintre Parlamentul și Guvernul de la Chișinău și vor susține Moldova în obținerea programului de țară cu Fondul Monetar Internațional. „Felicit parlamentarii și Guvernul de la Chișinău pentru rezultatele obținute. Ați dat dovadă că se poate. Mergeți înainte și aveți deplinul nostru suport în realizarea reformelor”, a spus Victoria Nuland.

Pentru opoziția moldoveană vestea pică prost. La fel de prost cade și anunțul făcut de Andrei Năstase și Maia Sandu că în ziua dezbaterii moțiunii de cenzură inițiate de socialiștii moldoveni, vor organiza manifestații întru susținerea demisiei guvernului Filip. Înștiințarea făcută de cei doi politicieni de dreapta, demonstrează o coordonare a acțiunilor politice a formațiunii politice conduse de către Andrei Năstase cu cea a lui Igor Dodon și arată o predispoziție a liderului PAS, Maia Sandu, de a renunța la competiția prezidențială în favoarea liderului Partidului Demnitate și Adevăr. La o emisiune televizată, Maia Sandu, a declarat că parteneriatul cu Andrei Năstase va continua pentru că "urmează alegerile parlamentare". Probabil doamna Sandu a crezut în spusele lui Vladimir Socor referitoare la faptul că  este un bun manager și că ar putea fi viitorul premier al Republicii Moldova. Dacă e așa înseamnă că liderul PAS a cumpărat pielea ursului care încă mai aleargă prin pădure!

E posibil ca preconizatele manifestații întru susținerea demisiei guvernului Filip să fie sancționate de către electoratul moldovean și vor duce la scăderea punctelor electorale a celor doi. 

De asta, simpatia pentru liderul democraților moldoveni, Marian Lupu, va continua să crească. Repet: încet, dar sigur. Gestul făcut de către Pavel Filip, de asumare a responsabilității pentru șapte legi necesare semnării acordului cu FMI, a fost unul riscant. Premierul moldovean a recunoscut că asumarea responsabilității pentru returnarea datoriilor către Banca Naţională poate diminua din cota de popularitate a Guvernului, (deci și a lui Marian Lupu), dar cabinetul de miniștrii „nu lucrează pentru popularitate, ci pentru binele statului moldovean”. „Uneori suntem puşi în situaţia de a alege răul cel mai mic. Aşa am procedat şi de această dată", a spus premierul Filip. Gestul făcut de premierul Filip a arătat tuturor că Partidul Democrat are curaj. Decidenții acestei formațiuni politice sunt conștienți de faptul că semnarea unui acord de finanțare cu FMI înseamnă ancorarea definitivă a măsurilor de stabilizare a statului. Modul în care această realizare va fi prezentată sau nu în favoarea lui Marian Lupu depinde de stafful său de campanie electorală.  

Dacă disputa pe marginea candidatului unic al dreptei a făcut posibilă scăderea unor puncte electorale pentru Maia Sandu și Andrei Năstase, liderul socialiștilor moldoven, Igor Dodon, rămâne a fi cotat cu cele mai mari șanse în a câștiga președinția moldovenească. Am spus-o mai mereu: Chișinăul nu e toată Moldova. Liderul socialist știe acest lucru și de asta, week end-ul și-l petrece în teritoriu unde are întâlniri cu alegătorii. 

Cei de la RISE publică un material în care afirmă că PSRM și Dodon sunt finanțați de ruși printr-o firmă off-shore. Dacă datele prezentate de jurnaliștii de investigație au intrat în vizorul instituțiilor de specialitate iar judecătorii moldoveni vor constata că Igor Dodon folosește mijloace financiare din străinătate s-ar putea ca înregistrarea lui în cursa electorală să fie anulată. Dar adevăratul cutremur, se va întâmpla doar dacă preietenul de odinioară al lui Vlad Filat, omul de afaceri Veaceslav Platon, se apucă să spună tot ceea ce cunoaște. Așa că, liderul PSRM are pentru ce fi îngrijorat, nu-i așa?