CAMPANIA ELECTORALĂ NU A LUAT SFÂRȘIT

Zilele trecute s-a împlinit un an de la crearea majorităţii parlamentare din jurul Partidului Democrat din Moldova. Anunțul, în urmă cu un an, era făcut în legislativul moldovean de către președintele Parlamentului, domnul Candu. 

Nu mi-aș fi adus aminte despre acest important eveniment politic al istoriei politice moldovene dacă, pe 28 februarie 2017, președintele Igor Dodon nu ar fi anunțat că își dorește să obțină mai multe atribuții. Domnul Dodon vrea ca Legea Supremă să ofere șefului statului posibilitatea să dizolve Parlamentul în alte condiții decât cele prevăzute în prezent. Președintele Dodon a prezentat un proiect de lege de modificare a Constituției Republicii Moldova. Documentul prevede ca șeful statului va avea posibilitatea de a dizolva Parlamentului în alte cinci cazuri, pe lângă cele două stipulate deja în Constituţie. De aici.

Domnul Candu i-a răspuns președintelui moldovean afirmând că cerințele președintelui reprezintă o „dorință de a supune Parlamentul”. „Într-o democrație parlamentară un președinte responsabil nu înaintează ultimatumuri Parlamentului. Președintele Dodon, însă, în dorința de a supune Parlamentul(…). Îl invit pe președinte sa se adreseze direct deputaților, or modalitatea de comunicare instituțională cu fracțiunile îi este familiară”, a precizat președintele legislativului. Domnul Candu a adăugat că iniţiativa președintelui moldovean nu are nici o perspectiva de succes și că este doar o încercare politică de a ieși în evidență. „Aștept cu interes să văd cine vor fi semnatarii inițiativei, prin care președintele Dodon vrea sa transforme Parlamentul într-o anexa a președinției”, a concluzionat domnia sa. De aici.

Nu voi comenta doleanțele președintelui moldovean, domnia sa are dreptul la orice inițiativă parlamentară, inclusiv cea de modificare a Constituției. Constat doar că aritmetica parlamentară nu îi este deloc favorabilă. Numărul deputaților socialiști, 24, este prea mic pentru a începe legal acțiunile de modificare a legii supreme a statului moldovean. Domnul Dodon și fracțiunea parlamentară a PSRM ar trebui să convingă încă zece deputați că șeful statului este în drept să dizolve Parlamentul și să declanșeze alegeri anticipate. Domnul Candu are dreptate – cine sunt deputații care ar semna de bună voie pentru scurtarea mandatului lor? Nimeni.

Nici înaintarea unei moțiuni de cenzură împotriva ministrului Sănătății, Ruxanda Glavan, nu are șanse de a fi dusă la bun sfîrșit, de vină este iarăși aritmetica parlamentară. Deputații socialiști afirmă că doamna Glavan s-ar face vinovată de creșterea nejustificată prețurilor la medicamente și serviciile medicale. De aici.

 

Doamna Glavan se face vinovată doar pentru simplul motiv că face parte din Cabinetul Filip. Nimeni nu contestă faptul că tarifele la serviciile medicale au crescut. Deputații socialiști uită însă faptul că ultima creștere a tarifelor din sistemul sănătății a avut loc în anul 2011. Conform legislației, aceste tarife trebuiau ajustat o dată la doi ani. Acest lucru nu s-a făcut. Deputații socialiști cunosc acest lucru. E clar că moțiunea pe care au înaintat-o are un caracter populist. Probabil domniile lor consideră că mediatizarea acțiunilor lor le va aduce un capital electoral. Posibil că au dreptate. Specificul oricărei confruntări politice este că partidele se luptă pentru mintea şi atitudinea cetăţeanului elector. Aceste bătălii se poartă la televiziuni, radiouri și ziare, adică pe câmpul jurnalistic.

 

Pe parcursul anului 2016, Cabinetul Filip a făcut față la zece moțiuni de cenzură. Domnul Filip a preluat administrarea Republicii Moldova într-un moment de profundă criză politică, economică și socială – la sfârșitul anului 2015, statul moldav risca să intre în incapacitate de plată a pensiilor și salariilor. Era rezultatul faptului că, în 2015, Moldova a schimbat cinci prim-miniștri, iar asta a făcut posibilă apariția unei crize sistemice. Soluția depășirii acestei crize a fost oferită de către Partidul Democrat din Moldova care a reușit să strângă în jurul său o majoritate parlamentară. Vor unii ori nu, stabilizarea statului moldovean nu ar fi fost posibilă fără suportul acestei majorități parlamentare coordonate de Vlad Plahotniuc. Repet, în anul 2016, opoziția socialistă a cotestat Guvernul Filip de 10 ori! Toate moțiunile au fost respinse de către majoritatea parlamentară din jurul Partidului Democrat din Moldova.

Realizările obținute de Cabinetul Filip, de la restabilirea încrederii partenerilor externi, la reluarea  finanțărilor externe, au dus la creșterea indicatorului de încredere în actualul guvern. Percepția a fost constatată, la sfârșitul anului 2016, de către Barometrul de Opinie Publică. Potrivit datelor sociologice o pătrime din respondenți afirmă că acțiunile Cabinetului Filip au fost mai bune decât ale guvernelor anterioare. De aici.

Nu cred că deputații socialiști vor reuși să o demită pe doamna Glavan. La fel, nu cred că domnul Dodon va reuși să convingă încă zece deputați pentru a iniția modificarea Constituției pe cale legislativă. În schimb cred aprecierilor date de echipa FMI care s-a aflat la Chișinău între 14 și 28 februarie pentru discuții cu autoritățile, inclusiv președintele Dodon. Cei de la FMI au declarat că: Autoritățile Republicii Moldova au înregistrat în continuare progrese în eliminarea vulnerabilităților persistente de mult timp în sectorul financiar-bancar și în implementarea reformelor structurale. Eforturile depuse au contribuit la restabilirea stabilității financiare. S-a înregistrat o restabilire a creșterii economice și se prognozează o creștere economică mai mare decât s-a anticipat, de 4,5 la sută în 2017.

Concluzia? Simplă. Campania electorală nu a luat sfârșit. Acțiunile președintelui Dodon și ale PSRM-ului sunt populiste și au scop electoral. Domnia sa consideră că un război între instituția prezidențială și cea parlamentară l-ar putea aduce în situația să prindă peștele cel mare. Doar că, Partidul Democrat și majoritatea parlamentară au sarcini diferite, domniile lor sunt puși în situația de a asigura stabilitatea Republicii Moldova și creșterea economică. Deocamdată nu se răspunde, instituțional, acestor provocări. Poate e mai bine. În 2018, când va fi la urna de vot, cetățeanul ar putea trăi mai bine. Rezultatul alegerilor ne va spune dacă socialiștii au câștigat sau nu confruntarea pe care și-o doresc. Sper să nu.