CINE VA FI PREMIERUL KAMIKAZE?

Pentru câteva zile plămădirea alianței politice de la Chișinău s-a amânat. Asta chiar dacă liderii celor trei formațiuni politice pro-europene, PLDM, PDM și PL, au promis că până pe 18 iulie vor semna Acordul de constituire al Alianței pentru Integrare Europeană 3. E clar că, după ultima rundă de negocieri cei trei lideri au hotărât să mai amâne semnarea documentului.
„E posibil să facem publică înțelegerea de constituire a alianței la începutul săptămânii (20 – 21 iulie). Am ajuns la un echilibru în care fiecare partid va avea o responsabilitate.", a declarat liderul PLDM, Vlad Filat. Șeful Partidului Democrat, Marian Lupu a spus că numele viitorului prim ministru va fi anunțat tot în aceiași perioadă. 

Oare ce i-a făcut pe cei trei lideri să amâne anunțarea alianței? Despre ce s-a discutat ? Portalul de știri Unimedia anunță că domniile lor au anunțat că Procuratura Generală, CNA, SIS și Președinția Republicii Moldova nu vor fi partajate politic. Pentru a ajunge la această înțelegere discuția celor trei a durat destul de mult - aproape patru ore. Preșidenția Parlamentului și funcția de prim-ministru rămân a fi politice.

Dacă pornim de la afirmația făcută de liderul PLDM, Vlad Filat care, la un post de televiziune afirma că acordul politic al noii coaliții este gata și că ar urma să fie doar semnat, devine clar că una dintre formațiunile politice implicate în negocieri își dorea partea leului. Cu siguranță nu este vorba de Mihai Ghimpu – domnia sa s-a arătat optimist și a spus deja presei că în viitoarea formulă a Cabinetului de Miniștri, Partidul Liberal va conduce patru ministere. E drept, domnul Ghimpu nu a spus care. Dar e mulțumit. Asta e bine.  

Să fie democrații cei care au cerut amânarea semnării acordului de constituire al alianței? De ce? Pentru că, așa cum a declarat domnul Lupu, semnarea acordului de constituire al alianței nu va însemna sfârșitul negocierilor: „Veţi afla cine va fi noul premier în prima jumătate a săptămânii viitoare, dar întreg exerciţiul de negocieri se va încheia cu câteva zile înainte de sfârşitul lunii iulie”, a declarat Marian Lupu.

Acesta este motivul real al reținerii rudelor domnului Filat și a continuării aflării lor în izolatorul CNA. Este vorba de menținerea unei presiuni psihologice asupra liderului formațiunii liberal democrate. Prezent în studioul unei televiziuni domnul Filat a lăsat să se înțeleagă că reținerea  acestora a avut drept scop slăbirea capacității sale de negocieri. ”Intuiesc că s-a urmărit ca eu să apar la negocieri cu ceva emoții, dar m-am abținut să am asemenea ieșiri”, a declarat Filat.

Maia Sandu, ministrul în exercițiu al Educației, a pus punctele pe i și a anunțat cine ține în captivitate Republica Moldova. Este vorba de persoane aflate în conducerea Partidului Democrat. "Moldova este în mâinile acestor oameni care, dacă ne amintim de dosarul Negruța sau Recean, au demonstrat că pot să manipuleze CNA, Procuratura și Justiția în general. Sunt oameni aflați în Partidul Democrat, este clar pentru toată lumea", a specificat doamna Sandu.

Comentatorul politic al publicației Panorama, Dumitru Ciubașenco, nota că Partidul Democrat încă nu a decis de ce are nevoie – de o alianță majoritară de dreapta, de una de stânga ori de alegeri parlamentare anticipate? Comentatorul de la Panorama ar putea să aibă dreptate, căci un simplu calcul aritmetic demonstrează tuturor că suma numărului de deputaților socialiști, comuniști și ai fracțiunii Partidului Democrat asigură deja, în mod lejer, alegerea viitorului președinte al Republicii Moldova fără modificarea prin referendum a Constituției Republicii Moldova.

Dar domnul Ciubașenco a intuit corect. În acest moment există toate premisele pentru a putea afirma că negocierile sunt modelate după interesul pe care îl are Partidul Democrat. Interesul primar al acestei formațiuni politice este cel de a reduce capacitatea de absorbție electorală a formațiunilor politice cu care este în concurență. Fie pe segmentul de stânga, fie din segmentul de centru dreapta. De aici modul ingrat de constituire al alianțelor locale, care nu respectă deloc algoritmul care se dorește a fi construit la centru - alianță PLDM, PDM, PL.

 

Notam într-un comentariu din 16 iulie că viitorul premier moldovean va trebui să fie puternic. El va fi cel care va trebui să reia relațiile Moldovei cu FMI și tot el va fi cel care va trebui să poarte negocieri sustenabile cu oficialii UE pentru reluarea finanțării statului moldovean. Tot el va fi cel care va trebui  să dea tonul reformelor. Adică să reducă cheltuielile bugetare, să crească tarifele, să crească prețurile, să micșoreze salariile, să crească vârsta de pensionare. Viitorul prim ministru va trebui să treacă Moldova prin foc și pară. Va trebui să taie în carne vie. Totul pentru a nu admite devalorizarea și mai drastică a leului. În textul domniei sale domnul Ciubașenco este mai drastic – „obligat să pună în aplicare nepopulare măsuri pentru societatea moldavă, următorul premier va fi un kamikaze”.  Aș adauga – nu numai pentru el, dar și pentru partidul din care face parte.

Dacă nu va acționa corect, viitorul premier ministru își va sacrifica atât cariera proprie cât și imaginea partidului din care va face parte. În timp ce echipa viitorului prim ministru va încerca să stingă toate aceste incendii sociale, Partidului Democrat se va pregăti de alegeri. Care vor fi declanșate atunci când vor hotărî liderii din umbră ai acestui partid. Poate la anul. Poate la data când va avea loc preconizatul referendum pentru modificarea Constituției. Cu siguranță, alegerile parlamentare anticipate vor fi declanșate de Partidul Democrat atunci când imaginea principalei formațiuni politice concurente va fi din ce în ce mai erodată.   

În fața acestui scenariu, formațiunea politică care va prelua conducerea viitorului cabinet de miniștri, are o singură alternativă – de a-i pregăti pe cetățeni, încă de pe acum, pentru șocurile sociale care vor urma. Doar transparența decizională și explicațiile clare către cetățean i-ar putea menține viitorului prim-ministru o cotă de simpatie. Dar fie vorba între noi, cine și-ar dori pe vreme asta tulbure, să fie prim-ministrul Moldovei? 

 

LA KIEV SE CUNOAȘTE NUMELE VIITORULUI PRIM MINISTRU MOLDOVEAN. DE ASTA ȘI PRESIUNILE ASUPRA LUI FILAT

Pe 15 iulie, la o lună de la demisia guvernului Gaburici, tratativele pentru formarea unei noi coaliții majoritare în Parlamentul de la Chișinău au durat mai bine de  de sașe ore. La ședință au participat atât liderii PLDM, PDM și PL cât și alți demnitari de stat - Guvernatorul BNM, Dorin Drăguțanu, ministrul finanțelor, Anantol Arapu, reprezentanți ai Procuraturii Generale și ai CNA. Potrivit surselor s-a discutat cu privire la starea de lucruri în domeniul finanțelor, a veniturilor și a cheltuielilor publice. Adică acolo unde lucrurile stau mai prost. 

După această rundă de negocieri, liderul PDM, Marian Lupu a spus că dialogul a fost unul bun dar că mai sunt divergențe. Liderul liberalilor moldoveni, Mihai Ghimpu a spus că s-a reușit obținerea unei radiografii a societății și a mulțumit Domnului că a plouat. Liderul PLDM, Vlad Filat a declarat că cele trei formațiuni politice sunt foarte aproape de semnarea acordului pentru constituirea unei coaliții pentru guvernare.

Jurnaliștii au observat că liderul liberalilor moldoveni era jovial, liderul democrat, sever iar cel al liberal-democraților, sobru și concis. Limbajul gesturilor transmitea destule semnale referitoare la modul în care au decurs tratativele.

La câteva minute după ce presa moldoveană a transmis știrea că cei trei lideri sunt aproape de semnarea unei noi coaliții de guvernare portalul realitatea.md relata despre faptul că nepotul liderului PLDM, Vlad Filat, și tatăl acestuia,Ion Rusu, au fost reținut de CNA pentru 72 de ore. Purtătorul de cuvânt al CNA, Angela Starinschi, declara că reținerea s-ar datora elucidării unor fraude care țin de cazul BEM.

La câteva ore de la reținere liderul PLDM a publicat pe rețelele de socializare următorul text : „Nu vreau să dau calificări pentru această acțiune. Înțeleg contextul în care este făcută, la fel cum o înțeleg și mulți alții. De ce anume acum, când formarea noii Alianțe este pe ultima sută de metri?
Indiferent de aceste acțiuni, Moldova va avea o Alianță Pro-Europeană, bazată pe principii de corectitudine și cu un obiectiv clar de reformare a justiției, cu implicare Europeană directă. Sunt sigur că Ion și Vladimir Rusu, împreună cu colegii săi își vor demonstra nevinovăția. Voi depune toate eforturile ca cetățenii să afle despre adevăratele delapidări din sistemul bancar.”

Contextul la care se referea liderul liberal democrat ține de negocierile aflate în curs de desfășurare. Fostul prim-ministru Ion Sturza a fost mai tranșant și a spus că reținerea rudelor unor politicieni aflați în mijlocul tratativelor este o formă de intimidare. „Moldova se află în mijlocul unei mari furtuni! Furtuna perfectă! Așa ceva nu a existat niciodată în scurta noastră istorie ca stat independent. O combinație dintre o criză politică, economică, bugetară, fiscală, etica, bun simt și o criză geopolitică de o amploare, fără precedent – Ucraina, Grecia și implicit Uniunea Europeană”, nota pe pagina de Facebook fostul premier. moldovean.Domnul Sturza a subliniat în mod expres că “reținerea unor rude apropiate ale unor politicieni, în pline negocieri este o formă, fără de precedent, de intimidare psihică. Justițiarii nu trebuie să facă politică!”

În nota sa de pe rețelele de socializare liderul liberal democrat a întrebat cât se poate de corect - qui prodest? (Cui foloseste?). Cui folosește reținerea rudelor domniei sale? Să fie oare doar o coincidență faptul că acestea au fost reținute exact în fierbintele moment ale tratativelor pentru formarea viitorului cabinet de miniștrii și desemnarea primului ministru? Daca s-a ajuns la metodele folosite de Petru Lucinschi, care în anul 1998 l-a trimis pe generalul Alexei să o rețină pe Natalia Diacov (fiica președintelui de atunci al Parlamentului moldovean și președintele PDM, Dumitru Diacov) atunci bag mâna în foc și afirm că negocierile sunt foarte grele. Gestul justițiarilor de  la CNA vine să pună multă presiune asupra unuia dintre cei mai importanți participanți la aceste negocieri, singurul care poate pretinde la funcția de premier. Nici declarațiile făcute de procurorul general, domnul Gurin, la adresa liderilor PL nu au creat o stare comoda pentru desfășurarea acestor tratative. Cui i-ar folosi ca toate aceste convorbiri să aibă loc într-o stare de nervozitate și iritare? Să înțelegem că liberalii moldoveni nu sunt acceptați cu tot sufletul la negocieri? Să înțelegem că nici liberal-democratii nu sunt doriți? Să înțelegem că mai degrabă s-ar fi dorit o coaliție de stânga? Numărul deputaților PSRM, PCRM și PDM asigură pe deplin alegerea fără mari bătăi de cap a viitorului președinte moldovean. Doar în acest mod poate fi explicată instaurarea unei stări de nervozitate în cursul negocierilor. Nervozitatea și presiunea se aplică doar atunci când iți dorești ca răbdarea oponentului tău să crape iar rivalul să părăsească tratativele. Domnul Filat a anunțat că nu pleacă și că până la anunțarea semnării acordului au mai ramas câteva zile. 

De fapt este vorba despre altceva. E vorba despre modul de alegere al viitorului președinte al Republicii Moldova, de puterea reală pe care o va avea viitorul prim ministru și de repartiția ministerelor. De aici și divergențele pe care le pomenea domnul Marian Lupu. Domnul Ghimpu e mulțumit – de asta, jovial, l-a pomenit pe Dumnezeu – Partidului Liberal, care nu a obținut rezultate deosebite îi revin 34 la sută din ministere. Mult, foarte mult! Să presupun că ministerele care vor fi controlate de către liberali ar trebui să fie cedate de către liberal democrați? Partidul Democrat  controlând în viitor tot același număr pe care îl are în prezent? De aici severitatea afișată de liderul democraților moldoveni, domnul Lupu? Și că de asta se fac intimidările la adresa domnului Filat? Pentru ca să cedeze mai mult? La o adică chiar și funcția de premier?  Domnul Filat poate ceda un minister, două către liberali – cel al sănătății, al ecologiei – Partidul Democrat este obligat să facă același gest caritabil, dar funcția de premier liberal democrații nu o pot ceda, PLDM a câștigat cel mai mare număr de mandate în Parlament și în urma alegerilor locale are cel mai mare număr de primari.  

Nu pot trece cu vederea figura viitorului prim ministru. Va trebui să fie unul foarte puternic. El va fi cel care va trebui să reia relațiile Moldovei cu FMI și tot el va fi cel care va trebui să poarte negocieri sustenabile cu oficialii UE pentru reluarea finanțării din partea acestui organism. Tot el va fi cel care va trebui  să dea tonul reformelor. Adică va trebui să treacă prin foc și pară. Va trebui să taie în carne vie, va trebui să fie un om călit. Un om politic care să fie agreat atât de oficialii UE cât și de cei din Statele Unite ale Amercii. De ce America? Pentru că așa cum spunea ambasadorul Serebrian la Național FM, Europa se confruntă cu multe probleme interne, economice și de supremație. 

În fierbintele context geopolitic America și partenerul ei strategic în regiune, România, sunt singurele state pe care Moldova se poate baza. Simbolistica ascunsă a recentei vizite a doamnei Natalia Gherman la Kiev ține de întâlnirea neoficială pe care domnia sa a avut-o cu doamna Victoria Nuland. Care, pe data de 15 iulie s-a aflat la Kiev. La Kiev s-a decis déjà ca viitorul premier să fie un liberal democrat. Intimidările făcute de CNA la adresa domnului Filat nu au fost întâmplătoare. De asta îmi permit să întreb – ce se va întâmpla dacă americanii au pus cea mai mare miză pe liberal democrați?

VICTOR OSIPOV ȘI UN STATUS QUO CÂT O PACE

Concluzia „Raportului de stare a țării 2015” lansat recent de „Expert-Grup” spune că Republica Moldova se confruntă cu o serie de riscuri interne și externe, care, pe fundalul vulnerabilităţii politice şi instituţionale, expun Moldova la ameninţări fundamentale. Printre amenințări se numără și posibilitatea izbucnirii unui conflict pe râul Nistru.

Cei de la Stratfor scriu despre o posibilă apropiere a unui dezastru economic în Moldova. „Problemele economice ale Moldovei vor fi dificile. Ca urmare a unei crize în sistemul bancar și a scăderii sprijinului din partea instituțiilor financiare internaționale acest stat se va confrunta cu mari dificultăţi financiare”, susțin experții americani. Stratfor este categoric și spune că dezastrul economic din Moldova ar fi în interesul Rusiei.

La o primă vedere, interesul Federației Ruse ar fi destabilizarea situației politice și economice din Republica Moldova. În condițiile în care statul moldovean și-ar pierde echilibrul social și economic, ar fi mai ușor de declanșat alegeri parlamentare anticipate al căror rezultat ar favoriza Partidul Socialiștilor, agreat de unele cercuri de la Kremlin. Un scenariu cunoscut. 

Doar că situația de pe teren este cu totul alta decât cea desenată în răcoarea birourilor. Fierbintele context politico-militar din estul Ucrainei îi impun Federației Ruse să își concentreze toată atenția logistico - financiară pe această direcție. De aici reducerea suportului rus pentru regiunea separatistă din estul Republicii Moldova. În situația în care oficialii de la Kiev au denunțat acordul care permitea militarilor ruși din trupele de pacificare dislocate în mod legal pe râul Nistru, să tranziteze prin teritoriul ucrainean, contingent militar rus a ajuns să depindă teoretic de disponibilitatea oficialilor de la Chișinău de a le oferi posibilitatea de deplasare către Rusia. Această oportunitate a oferit oficialilor moldoveni o pârghie în plus în procesul de negocieri pentru reglementarea conflictului transnistrean. Ocazie care a fost folosită în mod corect de către vicepremierul, în exercițiu, Victor Osipov.  

Într-un interviu apărut în ziarul „Kommersant”, domnul Osipov a spus că, „moldovenii nu au destule resurse pentru a se juca de-a războiul cu cei din regiunea transnistreană” și că „Moldova intenționează să ajute trupele ruse de menținere a păcii să ajungă în Transnistria”. În acest sens, vicepremierul moldovean a pledat pentru introducerea unui „mecanism de rotație” a militarilor ruși dislocați legal în regiunea transnistreană.

Restricția impusă de ucraineni verișorilor lor ruși a fost folosită de către domnul Osipov în interesul statului moldovean. Un mecanism clar de rotație a trupelor de pacificatori ruși dislocați pe malul Nistrului impune o claritate contabilicească asupra contingentului de pacificatori și ar scoate de pe agenda zilei riscul apariției în regiune a așa numiților omuleți verzi. În acest mod structurile de securitate ale statului moldovean ar cunoaște în amănunt cine sunt pacificatorii ruși de pe malul Nistrului. De la nume, la gradul militar și funcția îndeplinită. E ceva  rău în asta?  Nu cred. O contabilitate e mereu necesară. 

Declarația domnului Osipov a fost interpretată de unii analiști politici de la Chișinău ca fiind un cuțit înfipt în spatele Ucrainei. Domnul Bogatu nota într-un text recent că vicepremierul Osipov și-a pierdut busola și nu știe pe ce lume se află. Domnul Bogatu a exagerat – vicepremierul moldovean știe unde se află și ce face. Drept consecință a disponibilității Chișinăului de a rezolva într-un mod civilizat dificultățile prin care trec pacificatorii ruși, vicepremierul Dimitrii Rogozin i-a cerut lui Șevciuk să renunțe la retorica agresivă la adresa Chișinăului. „Cu cât mai rapid se va trece la discuții constructive, cu atât mai multe rezultate pozitive vor simți locuitorii de pe ambele maluri ale Nistrului”, a menționat Rogozin. 

Domnul Osipov nu este un clovn. Domnia sa beneficiază de consilierea unui aparat guvernamental care cunoaște foarte bine evoluția situației de pe segmentul transnistrean. George Balan și echipa lui sunt oficiali care știu realitățile din zonă mai bine decât apreciații lideri de opinie din Republica Moldova – aceste persoane nu își expun în public cunoștințele în domeniu, ele informează decidentul politic. De asta, declarațiile ministrului în exercițiu al reintegrării referitoare la blocarea de către vameșii din Ucraina a mărfurilor accizabile din/spre regiunea transnistreană dovedesc o cunoaștere pertinentă a situației de pe teren și dau dovadă de bună intenție. ”Din cauza situației din Ucraina, regiunea Odessa, în particular, acțiunile întreprinse de vameșii ucraineni sunt mai dure decât un control vamal ordinar. Înțeleg că aceste acțiuni trebuie să stopeze contrabanda de pe acest segment dar în nici un caz nu dorim ca aceste măsuri să-i îngrădească pe comercianții onești și comerțul privat. Ne dorim ca deciziile luate de Ucraina în raport cu regiunea transnistreană să fie consultate cu partea moldavă”, a spus domnul Osipov. Desigur, o explozie socială în regiunea transnistreană ar fi în defavoarea Chișinăului ori a regiunii Odessa.

Vicepremierul pentru integrare a spus că interesul Republicii Moldova este acela de a păstra pacea în regiune. E ceva rău în asta? Se știe că cel mai bun mijloc de păstrare a unui echilibru stabil pe Nistru ține de prevenirea posibilelor tensionări. Exact ceea ce a făcut domnia sa. „Chișinăul a optat pentru pace. Mai mult, Chișinăul nu dispune de resurse pentru a se juca de-a războiul. Interese în acest sens nu există nici la Tiraspol, pentru că  și acolo există o criză economică și amenințarea unei explozii sociale. Cred că nu este nici în interesul Ucrainei, care își are propriile probleme în estul țării”, a subliniat în mod corect domnul Osipov.

Pe fundalul scăderii prețului la petrol, nici Moscova nu își dorește deschiderea unui conflict pe Nistru. Ar costa prea mult. Dacă și-ar fi dorit-o, o făcea. Scenariștii ruși și-au dorit în schimb destabilizarea în Odessa. Nu le-a reușit. Numirea lui Saakașvili în fruntea acestei regiuni a stricat toate aceste planuri. Dacă tensionările de pe sectorul moldo-ucrainean controlat de EUBAM vor fi rezolvate rapid, așa cum a dat de înțeles domnul Osipov, păstrarea status quo-ului actual ar fi aproape certă. Un status quo cât o pace.Tot e bine.

CELE DOUĂ VITEZE ALE LUI KLAUS IOHANNIS

Zilele trecute într-un discurs ţinut la filiala Partidului Mișcarea Populară din Argeş, Traian Băsescu, a spus că situaţia din Republica Moldova este deosebit de grea și că România ar putea ajuta statul vecin „fără să ia ceva de la gura românilor”.  Ar putea. 

Mai apoi, domnul Băsescu a postat un mesaj pe rețelele de socializare în care, a inclus criza politică și economică din Republica Moldova printre cele trei mari provocări cu care se confruntă statul român. Domnul Băsescu are dreptate.

Tonul dat de fostul președinte al României a fost preluat de către deputatul social democrat Cristian Rizea care, cu subiect și predicat, a declarat că: ”Președintele Klaus Iohannis este dator să intervină imediat la Bruxelles pentru ca fondurile pentru Republica Moldova sa fie deblocate. Aruncarea Moldovei în haos nu va face decât să servească interesele Moscovei și va detona o bombă socială în Republica Moldova. Domnule președinte, vorbele sunt frumoase, dar faptele contează!”

De la o vreme, spațiul public românesc abundă de critici la adresa președintelui Iohannis pe tema a inactivităţii sale în ce priveşte relaţia cu Republica Moldova. Ziaristul român Andrei Bădin susţinea recent că, „după alegerea lui Klaus Iohannis în calitate de preşedinte al României, Bucureştiul a cedat Basarabia. Jocurile de la Chişinău nu au mai fost controlate de la Bucureşti, ci lăsate aparent la voia sorţii. Adică sa facă pasul spre dezastru”.

Afirmațiile domnului Bădin sunt în consonanță cu spusele domnului Băsescu și vin să susțină alegațiile care îl fac responsabil de toată criza politică de la Chișinău pe preşedintele Iohannis. Instaurarea guvernului minoritar condus de domnul Gaburici a fost posibilă doar datorită faptului că președintele României și-a amânat vizita oficială la Chișinău și nu a implicat Cotroceniul în jocurile de putere de la Chișinău.

În condițiile în care dificultăţile Republicii Moldova sunt doar un profit pentru Federația Rusă, soluţia propusă de domnul Băsescu - ca România să acorde ea însăşi un sprijin financiar de urgenţă Republicii Moldova, ar fi un gest de solidaritate cu statul moldovean pe care domnul Iohannis este dator să îl facă.

De ce? Pentru că moldovenii care au participat la alegerile prezidențiale de anul trecut au votat masiv pentru domnia sa. Rezultatul final al alegerilor prezidențiale românești care s-au desfășurat pe teritoriul statului moldovean arăta că domnul Iohannis a obținut 78,59% din  voturi, iar domnul Ponta doar 21,41%. La un total de peste 35 de mii de participanți la vot procentajul este uriaș. Constitue aproape 10 la sută din totalul de cetățeni români aflați peste hotarele României care au participat la vot. Din perspectiva susținerii la vot a domnului Iohannis, după Italia și Spania, Republica Moldova se află pe locul trei. De asta, e timpul ca președintele României să fie solidar cu basarabenii. 

În discursul său de investire, președintele Klaus Iohannis a propus partidelor parlamentare românești, dar şi ”tuturor actorilor sociali” şi mediului academic ”un consens naţional” privind susţinerea integrării europene a Republicii Moldova. Nu știu dacă acest consens a fost ori nu găsit. Știu însă că noul locatar de la Cotroceni, a început anevoios relația oficială cu Basarabia, amânând venirea oficială la Chișinău. Un examen ratat. Între timp, după demisia guvernului Gaburici, Republica Moldova a devenit, „locul unde se întâlnește nasolul, urâtul și imprevizibilul”. Statul moldovean a intrat în cea mai gravă criză din scurta sa istorie. În lipsa finanţărilor externe, dar și în lipsa unui cabinet de miniștrii funcțional, Chişinăul riscă să intre în toamna acestui an în incapacitate de plată. 

Solicitările ca România să facă demersuri la Bruxelles pentru a determina UE să reia finanţările pentru Republica Moldova sau să acorde un suport bugetar unilateral sunt fondate. Altfel statul român va trebui să facă față unui val migraționist fără precedent. Un val pe care nu îl va putea refuza – cei care vor bate la ușă sunt cetățeni români cu domiciliul în Basarabia.

Ajutorul financiar românesc destinat Republicii Moldova trebuie condiționat. Aceste cerințe au fost anunțate de către europarlamentarul  Andi Cristea, preşedintele Delegaţiei Parlamentului European pentru Republica Moldova. Domnia sa a cerut formarea cât mai grabnică a unui guvern de coaliţie pro-european, încheierea acordului cu FMI, implementarea acordurilor de asociere şi liber schimb cu UE, continuarea reformelor, în special a reformei Justiţiei, acţiuni fără de care Republica Moldova va fi exclusă de la finanţări externe. Guvernul astfel rezultat ar trebui să iniţieze urgent negocierile cu FMI şi să accepte măsurile cerute de acesta, inclusiv lichidarea băncilor cu probleme. Concomitent, noul guvern ar trebui să adopte măsurile de reformă a justiţiei şi de combatere a corupţiei pentru a avea din nou acces la finanţările UE şi ale Băncii Mondiale. 

Surse din cadrul Palatului Victoria  afirmă că statul român ar fi gata să transfere Republicii Moldova 100 milioane euro ca suport bugetar, bani care i-ar da posibilitate Chişinăului să reziste până în momentul încheierii unui contract cu FMI-ul. Partea română își dorește însă ca această sumă să fie dedusă din contribuţia sa anuală la bugetul comunitar.

Ca răspuns firesc la gratitudinea Bucureștiului, statul moldovean ar trebui să dea preferință unor investiții românești în Moldova. Ajutorul nerambursabil de o sută de milioane de euro ar trebui să fie urmat de apariția în Moldova a unui operator de telefonie din România ori a unui distribuitor român de curent electric. 

Să vedem ce va fi – eu sunt sceptic. Privind la încetineala cu care se mișcă decidenții bucureșteni mai că îmi vine să cred că rușii vor fi mai rapid la Chișinău. Dacă ar fi să fim optimiști, aș zice că atunci când președintele român e ardelean și are doar două viteze, încet și foarte încet, aproape nimic nu îl împiedică pe domnul Ponta să fie mai rapid! Poate doar operația de la picior!