joi, 20 aprilie 2017

ERDOGAN - PONTIFEX MAXIMUS LA MAREA NEAGRĂ



Duminică, 16 aprilie, aproximativ 55 de milioane de cetățeni  turci au fost chemați la urne pentru a se pronunța, prin referendum, asupra propunerii de modificare a Constituției Republicii Turce, prin care regimul parlamentar existent va fi transformat în regim prezidențial. În urma referendumului au fost amendate 18 amendamente constituționale, în special cele care țin de prerogativele puterii executive. Printre aceste amendamente se numără și abolirea functiei de premier. În acest mod, președintele Erdogan va numi cabinetul și va avea un numar de vicepreședinți. Parlamentul turc nu va mai avea dreptul de a iniția moțiuni de cenzura executivului. Potrivit acestor modificări președintele Erdogan va putea candida la prezidențialele din 2019 și ar putea conduce statul turc până în anul 2029. De aici.


Turcia a virat puternic către republica prezidențială. Este răspunsul domnului Erdogan la redesenarea ordinii mondiale. Concentrarea puterii este un răspuns la democrația hiperliberală a Uniunii Europene care a avut ca rezultat Brexit-ul. Este vorba despre întărirea unui regim autoritar care a existat permanent în Turcia.  


Gestul politic al domnului Erdogan, efectuat prin mijloace democratice, era de așteptat. Să nu uităm că lovitura de stat de anul trecut a eşuat în momentul în care nu s-a reuşit lichidarea fizică a președintelui Erdogan. Rezultatul acestui eșec a fost purificarea administraţiei, armatei, justiţiei şi învăţământului. În exterior acţiunile șefului statului turc au părut a fi excesive şi nedemocratice, dar, din punctul de vedere al învingătorului erau singurele logice și corecte.


Introducerea, prin referendum, unor puteri sporite pentru șeful statului turc, a crescut nervozitatea partenerilor occidentali ai Turciei. Semne ale acestei nervozități s-au văzut și în momentul în care, ajungând prim ministru, domnia sa a pus în aplicare un program ambiţios: „viziunea 2023” sau cum va arăta Turcia la sărbătorirea unui centenar de la proclamarea Republicii Turce. Domnul Erdogan a reuşit să stabilizeze economia şi i-au reușit creşteri semnificative în PIB. Pătura rurală a avut creşteri consistente ale veniturilor. Șomajul s-a redus, afacerile au explodat, iar întreaga economie turcă a început să prindă turații. Sunt semne care, pe alți vecini, deranjează: Turcia devine, încet, încet, un hegemon în regiunea Mării Negre. 


Comentatorii politici occidentali, majoritatea liberali, spun că prin referendumul din 16 aprilie 2017, statul turc și-a pierdut caracterul secular. Că imperfecta democrație laică a fost înlocuită de un autoritarism islamic. Că valorile naționale s-au resetat în spectrul conservator islamist și că politica externă a Turciei se va reorienta. 


Nu cred acestei ultime afirmații. Casandrele liberale, se fac a nu observa că politica externă a statului turc continuă să fie integrată diplomației euroatlantice. Desigur, în ultima vreme, Ankara dezvăluie că practică un joc geopolitic regional propriu, însă acest joc nu depășește o anumită limită. Vizita președintelui Erdogan în Republica Moldova face parte din aplicarea acestui propriu interes de politică externă - un semnal discret că interesul geopolitic turc ține și de o contrabalansare a rolului Federației Ruse în Marea Neagră. De ce afirm acest lucru? Pentru că linia de confruntare geopolitică trece astăzi prin spațiul dintre Prut și Nistru. 


Anexarea peninsulei Crimeea, i-a oferit Moscovei un ascendent de putere important, asupra Ucrainei, și nu numai. Da, prin controlul pe care îl deține asupra strâmtorilor Bosfor și Dardanele, Turcia controlează Marea Neagră. Doar că, prin anexarea Crimeei, Rusia își aduce mai aproape țintele strategice. Ținte despre care Putin afirmă că s-ar afla pe teritoriul statelor în care Turcia are mari interese, Bulgaria și România, țări riverane Mării Negre. În toate aceste state, Turcia are investiții solide, însă doar în Moldova există o populație de origine turcă, care a fost susținută mereu de Ankara. Autoritățile turce au confirmat că președintele Erdogan va veni în Republica Moldova pe data de 5 mai, unde va participa la congresul mondial al găgăuzilor care se va desfășura la Comrat. De aici.
 

Doar că, Moldova este nodul gordian al regiunii – toate statele riverane Mării Negre au interese aici. Vizita președintelui Erdogan în Republica Moldova urmează modificărilor aduse la Constituția statului turc. Domnul Erdogan vine la Chișinău într-o nouă calitate – cea de pontifex maximus, conducătorul pe viață al statului turc. Atât timp cât consolidarea puterilor președintelui Erdogan duce și la consolidarea rolului pe care Turcia îl joacă la Marea Neagră, în defavoarea Federației Ruse, acest lucru poate fi în beneficiul tuturor statelor riverane Pontului Euxin, deci și Moldovei. Probabil de asta, dincolo de interesele economice proprii (Trump Towers în Istanbul), președintele american a ignorat toate temerile observatorilor internaţionali și luni, 17 aprilie, i-a telefonat preşedintelui turc pentru a-l felicita cu ocazia victoriei în urma referendumului. Vorba cântecului – the winner take it all!   


PS


Pontifex Maximus era conducătorul colegiului pontifilor care deținea un rol de excepție în organizarea religioasă a Romei, numit pe viață de colegii săi, înzestrat cu prerogativele religioase ale vechilor regi. El poate fi magistrat și șef militar, spre deosebire de ceilalți pontifi, care nu sunt decât consilieri. El numește pe cei 15 flamini (preoți, care nu constituiau un colegiu, fiecare din ei slujind unui zeu deosebit), alege vestalele (preotese consacrate cultului zeiței Vesta), joacă un rol preponderent în cultul lui Iupiter Capitolinul, asistă la căsătorii. Prestigiul marelui pontif este considerabil. Cezar, începând din 63 î.Hr., obține marele pontificat; în timpul Imperiului Roman, toți împărații vor purta titlul de Pontifex Maximus.


PSS


După anomalia meteorlogică de pe 20 aprilie din Moldova, când culturile agricole moldovene au fost compromise, probabil la întrevederea cu premierul Pavel Filip, președintele Erdogan va discuta și despre o și mai mare prezență a produselor agricole turcești pe piața moldovenească.

sâmbătă, 15 aprilie 2017

O SĂPTĂMÂNĂ LUMINATĂ DE FIORII UNUI NOU RĂZBOI MONDIAL



Duminică, 16 aprilie, creștinii ortodocși vor sărbătorii Învierea Domnului împreună cu creștinii catolici. Anul acesta Paștele ortodox se va suprapune cu cel catolic, de obicei se întâmplă destul de rar, ultima data când s-a întâmplat așa ceva a fost în anul 2014. Ar părea ca acest semn să fie unul de pace. Nu e chiar așa, este pentru prima dată, de la sfârșitul ultimei conflagrații mondiale, când lumea se află în pragul începerii unui nou război mondial. Despre adevărul acestei afirmații vorbesc evenimentele petrecute în săptămâna patimilor, săptămâna în care omenirea creștină sau nu, ar fi trebuit să se gândească la pace, nu la război.

Președintele Donald Trump a dispus desfășurarea în apropierea Coreei de Nord a unei flotile militare ce cuprinde inclusiv un portavion. Demonstrația de forță ordonată de Washington survine după ultimele teste cu rachete efectuate de armata nord-coreeană. Statele Unite au avertizat Phenianul că SUA ar putea recurge la atacuri preventive în cazul în care Coreea de Nord nu renunță la dezvoltarea programului nuclear. De aici.

Demonstrația militară americană urmează unui atac direct al Statelor Unite asupra Siriei care a avut loc în data de 7 aprilie. Atunci 59 de rachete de croazieră Tomahawk au lovit aerodromul de unde ar fi decolat avioanele care au comis un atac cu arme chimice asupra populației civile. Rachetele au fost lansate de pe două distrugătoare americane din Marea Mediterană. Operaţiunea militară a americanilor a fost anunțată forțelor militare ruse aflate în Siria, acestea nu au avut de suferit în urma acestui atac militare, reușind să se evacueze din zona bombardamentului.
Experții militari consideră că raidul efectuat de către Statele Unite demonstrează că președintele Trump nu se teme să acţioneze unilateral, oficialii de la Washington au ameninţat că vor face așa ceva şi împotriva Coreei de Nord, dacă Phenianul va dezvolta în continuare arme nucleare. De aici.

Aflat la Bruxelles, domnul Cristian Unteanu, jurnalist Adevărul, afirmă că omenirea nu va asista la o acţiune unilaterală americană, ea ar antrena prea durele reacţii ale Chinei şi Rusiei. „Există un acord între superputeri că lucrurile au fost împinse prea departe de Phenian care, astfel, a devenit un actor incomod, deranjant şi chiar periculos pentru ceea ce este acum discuţia între marii actori privind blocarea mişcărilor aproape să ajungă incontrolabile ale plăcilor tectonice şi redesenarea zonelor de influenţă”, scrie domnul Unteanu. De aici.
Chiar dacă experții din țările Uniunii Europene încearcă să demonstreze că economia Federației Ruse este ruinată ca urmare a sancțiunilor economice, realitățile par a fi altele. În ciuda greutăților, Moscova a reușit să se descurce  și fără Uniunea Europeană reorientându-se spre alte piețe. China, India, Brazilia, Africa de Sud, Coreea de Sud sunt doar câteva dintre acestea. Chiar dacă reconcilierea Uniunii Europene și a Statelor Unite nu a fost încă făcută publică, ea există și rezultă din faptul că la finalul reuniunii G7, (la nivel de miniștri de externe) a fost respinsă propunerea Marii Britanii de noi sancțiuni economice împotriva Rusiei.

E posibil, ca în zilele învierii lui Isus să asistăm la măsuri de disoluție a disctaturii din Coreea de Nord și la prima mare reîmpărțire a sferelor de influență. SUA va reunifica  Coreea,  o reparaţie morală istorică după înfrângerea din războiul coreean. Cu siguranță China își va consolida rolul ei de lider în regiunea asiatică, dar care, și unde, a fost câștigul Federației Ruse? 

La un moment dat, după reverențele pe care președintele Erdogan le-a făcut la adresa lui Putin, comentatorii de politică externă au crezut că ar fi vorba  de Turcia. Nu e chiar așa, referendumul care se va desfășura în ziua de 16 aprilie, zi în care creștinii sărbătoresc Învierea, va acorda, în mod sigur, puteri considerabil sporite președintelui Erdogan. Ultimele evoluții din regiune arată că mai degrabă Moscova a ales să aibă o alianță strategică cu Ankara. O relație pe care președintele rus a crezut că o poate folosi pentru a  destabiliza în folosul său echilibrul de putere din regiune, doar că, președintele Erdogan, deși s-a prefăcut că nu vede, nu e orb deloc. Sunt sigur că, la Marea Neagră, dar și în Republica Moldova, președintele turc va avea un cuvânt important de spus. Acesta este motivul pentru care domnia sa a confirmat deja că, în luna mai, va fi la Chișinău. De aici.

Ar părea că recenta decizie în care Republicii Moldova i s-a oferit un statut de observator în cadrul Uniunii Economice Eurasiatice ar fi o victorie personală a președintelui Dodon. Oficialii ruși, cei care i-au înlesnit participarea la  reuniunea șefilor de state care fac parte din Uniunea Economică Eurasiatică ar putea susține, la rândul lor, că evenimentul ar fi o victorie a diplomației ruse. Nu e.

De ce nu e? Pentru că așa e geografia, nu o poți schimba - între Uniunea Economică Euroasiatică și Republica Moldova se află Ucraina. Fără o graniță comună cu un stat membru al acestei Uniunii Economice, totul este vânare de vânt și vorbe goale. Preşedintele ucrainean, Petro Poroşenko, a primit asigurări din partea secretarului american de stat, Rex Tillerson, că Statele Unite nu vor permite vreun aranjament politic „la pachet”, care să lege soarta Ucrainei de cea a Siriei, ori a Coreei de Nord. La Kiev, există o îngrijorare cu privire la posibilitatea ca Washingtonul şi Rusia să ajungă la o înţelegere care să cuprindă concesii din partea SUA în Ucraina în favoarea Rusiei, în schimbul unor concesii ale acesteia din urmă în Siria. Asigurările date de Tillerson spun că Ucraina va rămâne la locul ei – salvatoare a Moldovei.

Permanenta prezență a punctelor de vedere ale președintelui Partidului Democrat din Moldova, Vlad Plahotniuc, în spațiul publioc american vine să le explice factorilor de decizie de la Washington că Moldova, deși o țară mică, este una care are un rol important în arhitectura geopolitică a regiunii. "Moldova urmează calea spre democrație și reforme" este ultimul editorial publicat de domnul Plahotniuc în publicația The Daily Caller. Președintele democraților moldoveni explică care este situația de facto a Moldovei și le arată provocările cu care oficialii moldoveni se confruntă. Provocări care, puse în aplicare de strategii ruși, ar putea arunca în aer Moldova, Ucraina dar și toată stabilitatea regiunii din jurul Mării Negre. Explicațiile domnului Plahotniuc au menirea de a se constitui în oportunități pentru consolidarea relațiilor Chișinăului cu oficialii americani și cu majoritatea din Congresul Statelor Unite, acolo unde se face real politik-ul. 

Vor unii sau nu, liderul Partidului Democrat este singurul politician moldovean care a reușit europenizarea stângii moldovenești și a putut consolida, în jurul formațiunii politice pe care o conduce, o majoritate parlamentară care are un număr suficient de voturi pentru a menține Republica Moldova ancorată în rândul statelor pro-europene. Acesta este motivul proincipal pentru care este criticat/hulit/defăimat iar amenințările voalate la viața domniei sale s-au transformat în tentative, eșuate, de asasinat. Dacă autorii ar fi reușit, am fi fost martorii aruncării în aer a statului moldovean și al izbucnirii unor violente proteste de stradă. Repet, prin descoperirea făcută, oficialii ucraineni demonstrează un adevăr - Ucraina, nu numai prin așezarea geografică, este salvatoarea Moldovei!    

miercuri, 12 aprilie 2017

MOARTEA DREPTEI MOLDOVENEȘTI. VIITORUL ROȘU



Agențiile de presă anunță sec faptul că mai multe formațiuni politice partide din Republica Moldova, Partidul Comuniştilor, Partidul Liberal Democrat, Partidul „Acţiune şi Solidaritate” (PAS), Partidul Platforma „Demnitate şi Adevăr” şi „Partidul Nostru” (de fapt al domnului Ustâi) au semnat un document cu titlul „Consens politic naţional” în susţinerea sistemului electoral proporţional. Potrivit presei iniţiatorul acestei înțelegeri este Andrei Năstase, liderul Platformei „Demnitate şi Adevăr”.De aici.

Moldova e plină de minuni: am ajuns să-l vedem pe domnul Voronin în aceiași alianță politică cu doamna Maia Sandu (liderul PAS) și domnul Cibotaru (liderul PLDM), anti-comuniști declarați! Am ajuns martorii unui eveniment incredibil, partide cu ideologii adverse și-au dat mâna pentru a opri schimbarea actualului sistem electoral, unul care-i avantajează pe  socialiștii moldoveni.   

Președintele PPDA, Andrei Năstase argumentează acest inedit gest politic afirmând că, „necesitatea edificării unui front comun popular este conștientizată de tot mai multă lume din politica moldovenească”. „Dintre mijloacele consensului național politic și formele lui de manifestare nu au cum să lipsească (…) protestele de mare amploare organizate cu participarea întregii societăți, indiferent de opțiunile politice diferite ale anumitor segmente”, a precizat Năstase.

Devine clar că scopul adevărat al unificării opoziției parlamentare și extraparlamentare ține de organizarea unor manifestații împotriva actualei guvernări, proteste care, prin violență sau nu, să aibă ca finalitate declanșarea alegerilor parlamentare anticipate. O țintă politică mai veche a PPDA și PAS,  care convine atât socialiștilor cât și comuniștilor moldoveni. În criza politică din noiembrie - decembrie 2015, directorul ADEPT, Igor Boțan, afirma că cetățenii moldoveni  nu ar trebui să se teamă de alegeri anticipate căci Dodon și Usatâi (favoriții electorali ai acelui moment) nu ar putea schimba vectorul de dezvoltare al Moldovei. Reprezentanții dreptei politice moldovene, Maia Sandu și Andrei Năstase consideră că în urma unei competiții electorale anticipate vor avea un rezultat bun. Speranțele domniilor lor sunt întreținute  de centre de putere aflate în afara Moldovei, unde s-a luat decizia de a construi și dezvolta la Chișinău o nouă dreaptă politică  una care ar avea-o ca lider pe doamna Sandu. Amintesc că, încă în iulie 2015, domnul George Scarlat, a susținut că Maia Sandu este ultimul cartuș al basarabenilor și lăsa să se înțeleagă că orice proiect politic viitor ar trebui să o aibă în față.

Socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg: Maia Sandu nu e Alba ca Zăpada, a pierdut alegerile prezidențiale. Din cele cinci formațiuni unite împotriva Partidului Democrat din Moldova, inițiatorul schimbării actualului Cod Electoral, trei sunt extraparlamentare, iar PCRM-ul și PLDM-ul sunt afectate de exodul deputaților lor spre democrați. Ponderea celor două formațiuni politice în Parlament este nesemnificativă.

Înseamnă că, acest „Consens politic național” este un semnal lansat către exterior, ideea aparține comentatorului politic Ion Tăbârță și sunt de acord cu ea. În același timp, analistul politic moldovean Anatol Țăranu consideră că „unica posibilitate ca procesul de schimbare al Codului Electoral să fie oprit este organizarea unei manifestații, ca o reacție activă a societății în  ansamblu”. De aici.
Rezultă că, în condițiile în care nu există un consens politic în societate privind schimbarea sistemului electoral, condiție impusă de reprezentanții Comisiei de la Veneția, demonstrațiile de protest ar fi logice și necesare în captarea atenției oficialilor de la Consiliul Europei.  

Să ne așteptăm la proteste! Andrei Nastase le-a anunțat în public: vor fi proteste de amploare îndreptate împotriva introducerii votului uninominal. La ele, probabil, vor participa și Partidul Socialiștilor - neparticiparea lor ar fi o greșeală. Dacă se va întampla așa ceva, atunci putem spune la revedere formațiunilor politice de dreapta, PPDA, PLDM și PAS care, prin prezența lor alături de comuniști și socialiști s-ar descredita din nou. Mai contează? Sondajele arată că, oricum ar suci-o, într-o viitoare configurație a Parlamentului, (obținută prin aplicarea actualului Cod Electoral), noua dreaptă nu contează. 

Asistăm la descreditarea definitivă și absolută a dreptei politice în Republica Moldova. Prima lovitură a fost dată de domnul Iurie Roșca, Andrei Năstase termină ce nu a finalizat fostul creștin democrat. Dacă la așteptatele proteste o vom vedea pe doamna Maia Sandu alături de domnul Voronin vom putea spune că, între Prut și Nistru au viitor doar partidele de stânga și centru stânga. Un viitor roșu!