ERDOGAN - PONTIFEX MAXIMUS LA MAREA NEAGRĂ

Duminică, 16 aprilie, aproximativ 55 de milioane de cetățeni  turci au fost chemați la urne pentru a se pronunța, prin referendum, asupra propunerii de modificare a Constituției Republicii Turce, prin care regimul parlamentar existent va fi transformat în regim prezidențial. În urma referendumului au fost amendate 18 amendamente constituționale, în special cele care țin de prerogativele puterii executive. Printre aceste amendamente se numără și abolirea functiei de premier. În acest mod, președintele Erdogan va numi cabinetul și va avea un numar de vicepreședinți. Parlamentul turc nu va mai avea dreptul de a iniția moțiuni de cenzura executivului. Potrivit acestor modificări președintele Erdogan va putea candida la prezidențialele din 2019 și ar putea conduce statul turc până în anul 2029. De aici.

Turcia a virat puternic către republica prezidențială. Este răspunsul domnului Erdogan la redesenarea ordinii mondiale. Concentrarea puterii este un răspuns la democrația hiperliberală a Uniunii Europene care a avut ca rezultat Brexit-ul. Este vorba despre întărirea unui regim autoritar care a existat permanent în Turcia.  

Gestul politic al domnului Erdogan, efectuat prin mijloace democratice, era de așteptat. Să nu uităm că lovitura de stat de anul trecut a eşuat în momentul în care nu s-a reuşit lichidarea fizică a președintelui Erdogan. Rezultatul acestui eșec a fost purificarea administraţiei, armatei, justiţiei şi învăţământului. În exterior acţiunile șefului statului turc au părut a fi excesive şi nedemocratice, dar, din punctul de vedere al învingătorului erau singurele logice și corecte.

Introducerea, prin referendum, unor puteri sporite pentru șeful statului turc, a crescut nervozitatea partenerilor occidentali ai Turciei. Semne ale acestei nervozități s-au văzut și în momentul în care, ajungând prim ministru, domnia sa a pus în aplicare un program ambiţios: „viziunea 2023” sau cum va arăta Turcia la sărbătorirea unui centenar de la proclamarea Republicii Turce. Domnul Erdogan a reuşit să stabilizeze economia şi i-au reușit creşteri semnificative în PIB. Pătura rurală a avut creşteri consistente ale veniturilor. Șomajul s-a redus, afacerile au explodat, iar întreaga economie turcă a început să prindă turații. Sunt semne care, pe alți vecini, deranjează: Turcia devine, încet, încet, un hegemon în regiunea Mării Negre. 

Comentatorii politici occidentali, majoritatea liberali, spun că prin referendumul din 16 aprilie 2017, statul turc și-a pierdut caracterul secular. Că imperfecta democrație laică a fost înlocuită de un autoritarism islamic. Că valorile naționale s-au resetat în spectrul conservator islamist și că politica externă a Turciei se va reorienta. 

Nu cred acestei ultime afirmații. Casandrele liberale, se fac a nu observa că politica externă a statului turc continuă să fie integrată diplomației euroatlantice. Desigur, în ultima vreme, Ankara dezvăluie că practică un joc geopolitic regional propriu, însă acest joc nu depășește o anumită limită. Vizita președintelui Erdogan în Republica Moldova face parte din aplicarea acestui propriu interes de politică externă - un semnal discret că interesul geopolitic turc ține și de o contrabalansare a rolului Federației Ruse în Marea Neagră. De ce afirm acest lucru? Pentru că linia de confruntare geopolitică trece astăzi prin spațiul dintre Prut și Nistru. 

Anexarea peninsulei Crimeea, i-a oferit Moscovei un ascendent de putere important, asupra Ucrainei, și nu numai. Da, prin controlul pe care îl deține asupra strâmtorilor Bosfor și Dardanele, Turcia controlează Marea Neagră. Doar că, prin anexarea Crimeei, Rusia își aduce mai aproape țintele strategice. Ținte despre care Putin afirmă că s-ar afla pe teritoriul statelor în care Turcia are mari interese, Bulgaria și România, țări riverane Mării Negre. În toate aceste state, Turcia are investiții solide, însă doar în Moldova există o populație de origine turcă, care a fost susținută mereu de Ankara. Autoritățile turce au confirmat că președintele Erdogan va veni în Republica Moldova pe data de 5 mai, unde va participa la congresul mondial al găgăuzilor care se va desfășura la Comrat. De aici.

 

Doar că, Moldova este nodul gordian al regiunii – toate statele riverane Mării Negre au interese aici. Vizita președintelui Erdogan în Republica Moldova urmează modificărilor aduse la Constituția statului turc. Domnul Erdogan vine la Chișinău într-o nouă calitate – cea de pontifex maximus, conducătorul pe viață al statului turc. Atât timp cât consolidarea puterilor președintelui Erdogan duce și la consolidarea rolului pe care Turcia îl joacă la Marea Neagră, în defavoarea Federației Ruse, acest lucru poate fi în beneficiul tuturor statelor riverane Pontului Euxin, deci și Moldovei. Probabil de asta, dincolo de interesele economice proprii (Trump Towers în Istanbul), președintele american a ignorat toate temerile observatorilor internaţionali și luni, 17 aprilie, i-a telefonat preşedintelui turc pentru a-l felicita cu ocazia victoriei în urma referendumului. Vorba cântecului – the winner take it all!   

PS

Pontifex Maximus era conducătorul colegiului pontifilor care deținea un rol de excepție în organizarea religioasă a Romei, numit pe viață de colegii săi, înzestrat cu prerogativele religioase ale vechilor regi. El poate fi magistrat și șef militar, spre deosebire de ceilalți pontifi, care nu sunt decât consilieri. El numește pe cei 15 flamini (preoți, care nu constituiau un colegiu, fiecare din ei slujind unui zeu deosebit), alege vestalele (preotese consacrate cultului zeiței Vesta), joacă un rol preponderent în cultul lui Iupiter Capitolinul, asistă la căsătorii. Prestigiul marelui pontif este considerabil. Cezar, începând din 63 î.Hr., obține marele pontificat; în timpul Imperiului Roman, toți împărații vor purta titlul de Pontifex Maximus.

PSS

După anomalia meteorlogică de pe 20 aprilie din Moldova, când culturile agricole moldovene au fost compromise, probabil la întrevederea cu premierul Pavel Filip, președintele Erdogan va discuta și despre o și mai mare prezență a produselor agricole turcești pe piața moldovenească.