BĂTĂLIA PENTRU ALEGERII ANTICIPATE E O BĂTĂLIE ÎMPOTRIVA LUI PLAHOTNIUC

Președintele Timofti a respins candidatura prim-vicepreședintelui Partidului Democrat din Moldova, Vlad Plahotniuc la funcția de prim ministru. Domnul Timofti consideră că Vladimir Plahotniuc nu întrunește criteriile de integritate necesare pentru această funcție. Șeful statului moldovean a făcut trimitere la Hotărârea Curții Constituționale din 22 aprilie 2013, care stipulează că persoanele asupra cărora planează dubii de integritate, nu pot ocupa funcţii de conducere în stat. O procedură de jiu-jitsu, această hotărâre l-a împiedicat pe liderul liberal democraților să fie desemnat pentru a doua oară la funcția de premier. 

Domnul Timofti a considerat că Vladimir Plahotniuc nu întrunește criteriile de integritate necesare desemnării sale în funcția de prim-ministru, bazându-se pe Hotărârea nr. 5 din 15.02.2013 a Parlamentului Republicii Moldova, când domnului Plahotniuc i s-a exprimat vot de neîncredere.

A procedat corect președintele moldovean? Pare că da, căci domnia sa a ținut cont de decizia Curții Constituționale. Dar Curtea Constituțională nu a emis, în mod special, pentru cazul ce ține de demiterea domnului Plahotniuc din funcția de vicepreședinte al Parlamentului o decizie, așa cum a făcut-o pentru domnul Filat. Pentru a respinge această candidatură domnul Timofti a apelat la un tertip juridic periculos care a pus în conflict instituția prezidențială cu cea parlamentară - pentru candidatura domnului Plahotniuc la funcția de premier au semnat deja 56 de deputați. Într-o republică parlamentară, președintele trebuia să țină cont de vocea acestei majorități. 

Ce se va întâmpla dacă majoritatea parlamentară nu va schimba candidatura? Va refuza președintele Timofti pentru a doua oară candidatura domnului Plahotniuc? Acest lucru ar confirma prezumțiile că președintele moldovean nu este neutru și are simpatii pentru PLDM și Platforma DA.

De ce a preferat domnul Timofti să arunce Moldova, din nou, în criză politică? Să fie un semn, așa cum crede comentatorul politic de la București Radu Magdin că „președintele moldovean nu mai are nimic de pierdut”?

Domnul Timofti nu a vrut să țină cont de opiniile simpatizanților Partidului Democrat din Moldova care s-au adunat cu zecile de mii în centrul Chișinăului. Domnia sa nu a vrut să ia în considerarea vocea majorității parlamentare nou create, o majoritate care poate aduce stabilizarea Republicii Moldova.

Probabil domnul Nicolae Timofti consideră că înaintarea domnului Plahotniuc la funcția de prim ministru ar concentra prea multă putere în mâna unui singur om. Dar această concentrare de putere este necesară pentru stabilizarea Moldovei. Iar moldovenii au nevoie în acest moment tocmai de o Moldovă stabilă și puternică. Stabilizarea Republicii Moldova, înseamnă creșterea încrederii în instituțiile statului moldovean. Înseamnă buna funcționare a acestor instituții, reducerea motivelor de nemulțumire a cetățenilor, deci lipsa dezordinilor geopolitice la frontiera Uniunii Europene. Stabilizarea Moldovei presupune alegerea în martie 2016 a unui nou președinte! 

Domnul Vitalie Ciobanu, comentator politic la Europa Liberă, nota la sfârșitul anului 2015 că suntem martorii unei confruntări între PLDM, Platforma DA și gruparea politică condusă de Partidul Democrat. Domnul Ciobanu afirmă că ar fi vorba de lupta forțelor care doresc schimbarea cu cele care sunt împotriva ei, o bătălie între adepții reformelor cu cei care sunt împotriva ei. Nu e chiar așa, domnule Ciobanu!  E vorba doar despre alegeri anticipate: e competiția celor care vor să declanșeze alegerile anticipate, cu cei care nu vor acest lucru. Moldova a devenit un câmp de bătălie pentru alegerile anticipate.

Nominalizarea domnului Sturza la postul de prim ministru al Republicii Moldova a fost o eroare politică majoră a domnului președinte Timofti. S-a știut din start că domnul Sturza nu va avea susținere parlamentară necesară. Dar domnul Timofti a făcut această desemnare în mod intenționat. Pentru a irosi timpul și șansele Moldovei la o stabilizare a situației politici și economice.. Pentru că nu mai are nimic de pierdut, președintele Timofti dorește declanșarea alegerilor anticipate.

Ideologul liberal democraților moldoveni, domnul Vladimir Socor afirma că  prin nominalizarea lui Sturza s-a câștigat timp pentru crearea unei uniunii de centru dreapta îndreptată împotriva domnului Plohatniuc.

Aceste partide își doresc alegeri anticipate. Scopul declanșării anticipatelor este sugerat atât de domnul Socor cât și de Igor Boțan, lider al Platformei Civice Demnitate și Adevăr, ori de către Maia Sandu. Domnul Boțan spune că nu ar trebui să ne temem de alegeri anticipate căci Dodon și Usatâi nu pot schimba vectorul de dezvoltare al Moldovei, doamna Sandu afirmă că actualul Parlament este total inutil și periculos pentru Moldova, deci trebuie schimbat. Cei doi reprezentanți ai noii dreptei moldave consideră că în urma competiției electorale vor avea un rezultat bun și își doresc alegerile. Dar, potrivit cercetărilor sociologice, moldovenii vor vota masiv pentru socialiști și pentru formațiunea domnului Usatâi – ambele partide de orientare pro-rusă. Partidele plasate pe dreapta, se vor decima reciproc și nu vor avea majoritatea în noul Parlament.

Haosul declanșat de campania electorală va duce la continuarea destabilizării sociale și economice a statului moldovean. Haos care convine unor cercuri politice externe Republicii Moldova cercuri care sunt apropiate domnului Traian Băsescu. Domnul Băsescu a lansat în noiembrie 2014 în preajma summit-ului de la Vilnius ideea ca următorul proiect de țară al României să fie recuperarea Basarabiei. La tabăra de vară a Partidului Mișcarea Populară  din România s-a vorbit din nou despre unirea Moldovei cu România. Mesajul unionist va fi mesajul de campanie al Partidului Mișcarea Populară la alegerile parlamentare din acest an care se vor desfășura în România. Dar unirea înseamnă dispariția statului Republica Moldova. Domnul Băsescu a pledat/pledează pentru dispariția statului moldovean, iar revenirea la putere, în urma alegerilor anticipate, a forțelor pro-moscovite ar fi un moment ideal pentru a le putea spune occidentalilor că doar în componența statului român regiunea dintre Prut și Nistru poate deveni un pol de stabilitate. Declanșarea alegerilor anticipate face parte din instrumentarul de erodare a capacităților instituționale a statului moldovean - cu cât haosul și dezordinea este mai mare în statul moldovean, cu atât mai repede încolțesc semințele unionismului.

Bătălia pentru alegeri anticipate ascunde în ea bătălia pentru supraviețuirea statului moldovean, căci declanșarea alegerilor anticipate înseamnă destabilizarea lui în folosul unor cercuri de influență externă. Dar bătălia pentru anticipate s-a transformat în aceste zile într-o bătălie împotriva domnului Plahotniuc. Refuzul domnului Timofti de a îl desemna pe domnul Plahotniuc la funcția de prim ministru este semnul prin care președintele moldovean își demonstrează simpatia pentru cei care s-au coalizat împotriva Partidului Democrat și doresc dispariția statului moldovean. În acest caz, ce fel de garant al Constituției este actualul președinte al statului moldovean Nicolae Timofti?

BĂSESCU ADEVĂRATUL PĂPUȘAR AL POLITICIENILOR MOLDOVENI?

Președintele Nicolae Timofti a invitat liderii fracțiunilor parlamentare la consultări. E semn că sărbătorile de iarnă au luat sfârșit. Liderul socialiștilor moldoveni, Igor Dodon, a reacționat primul: socialiștii nu vor veni la consultări pentru că ele nu au nici un rost. Domnul Dodon consideră că “unica soluție pentru a scoate țara din captivitate este declanșarea alegerilor parlamentare anticipate. Iar alegerea unui Guvern, oricare ar fi el, va menține captivitatea asupra Republicii Moldova”.  Anunțat de multă vreme, obiectivul principal al socialiștilor este cel de declanșare a alegerilor parlamentare anticipate, liderul socialist subliniază : „acum, ca niciodată, suntem aproape de realizarea acestui obiectiv”.

Pe ce se bazează domnul Dodon când afirmă asta? Pe realitatea anunțată de către domnul Iurie Țap: PLDM este gata să participe la crearea unei noi majorități parlamentare doar dacă va beneficia de dreptul de a desemna candidatul la funcția de premier ?

Cuvintele domnului Iurie Țap, „suntem gata să continuăm tratativele (…) doar în baza deciziei Consiliului Politic Național care a fost în data de 13 decembrie 2015”, spun că vom asista la o discuție a surdului cu mutul – nici una dintre părțile implicate în negocieri nu vor sta să asculte punctul de vedere al celuilalt. 

Să aibă oare liberal democrații dreptul de a desemna primul ministru? La o privire superficială ar părea că da: ar fi vorba de faptul că guvernul condus de Valeriu Streleț a fost demis la trei luni de funcționare a acestuia și ar trebui să existe o continuitate politică a guvernării, iar aritmetica parlamentară, rezultată în urma alegerilor din 30 noiembrie 2014, a plasat atunci PLDM-ul ca fiind fruntașul partidelor pro-europene din Republica Moldova. 

Doar că realitățile politice moldovenești s-au schimbat: povestea de succes despre Moldova pe care doamna Macovei a vândut-o popularilor europeni era un mit, iar liberal democrații nu erau atât de imaculați pe cât se credea. În momentul în care deputații moldoveni au ridicat imunitatea liderului PLDM și au admis reținerea lui, supoziția de inocență a domnului Filat (și a întregii echipe) a fost redusă la zero.

Demisia guvernului Streleț a pornit de la dorința PLDM de a-l scoate pe domnul Filat de sub acuzațiile care-i erau aduse și reîntoarcerea creditului de încredere deținut. De asta, după reținerea liderului lor, noua conducere a liberal democraților a anunțat că, principala condiție pentru funcționarea viitoare a alianței de guvernare o reprezintă resetarea principală a Procuraturii și a altor instituții ale justiției. Domnul Streleț a cerut  demiterea șefului CNA, acțiunea a fost considerată a fi un amestec al politicului în procesul de justiție, iar dacă la Chișinău acest lucru s-a văzut, la București, nu s-a dorit să se constate. 

Această mod selectiv al Bucureștiului de a își oferi simpatiile/nesimpatiile pentru partidele politice moldovenești a făcut/face posibilă o evaluare greșită a fenomenului politic moldovenesc. Că e așa a recunoscut-o public ex-consilierul pentru securitate al președintelui Băsescu, Iulian Fota : ”…am vândut tuturor (occidentalilor n.a.) Moldova ca o poveste de succes iar politicienii de la Chișinău, ne-au arătat, într-un an, că povestea s-a fâsâit. Dacă acum mai dăm greș cu Moldova, cine ne mai crede?”  Cine „noi”, a întrebat moderatorul de la B1TV? Domnul Fota a răspuns – „noi, România”. Domnul Fota a spus indirect că administrația Băsescu a închis ochii la diferite acțiuni ale unor politicieni moldoveni influențând în acest mod evoluția proceselor politice din Republica Moldova. 

Președintele Nicolae Timofti a calculat greșit atunci când l-a desemnat pe omul de afaceri Ion Sturza la poziția de prim ministru. Era clar că Sturza nu are acoperirea politică necesară pentru a ocupa această funcție. Cine l-a îndemnat pe domnul Timofti să facă acest pas? Bucureștii ori Chișinăul? Și Ion Sturza a calculat strâmb atunci când a crezut că ar putea primi un vot de încredere din partea Parlamentului moldovean. Cine a fost cel care l-a îndemnat pe Sturza să se implice în jocul politic de la Chișinău, domnul Băsescu? Probabil. Susținerea pe care fostul președinte al statului român i-a arătat-o domnului Sturza arată că, între Prut și Nistru, Băsescu este adevăratul păpușar.

Concurența dintre domnul Băsescu și domnul Ponta, două personaje care au ocupat funcții foarte înalte în ierarhia statului român, a avut consecințe nefaste pentru evoluția Republicii Moldova. Domnul Băsescu trebuie să își asume partea domniei sale de responsabilitate pentru evoluția nefericită a unor evenimente de la Chișinău. Administrația Băsescu a acordat domnului Filat un sprijin impresionant, cu siguranță, liderul PLDM a întors aceste servicii. Dar asta nu ar trebuie să îl împiedice pe Traian Băsescu să vadă cu ochiul liber că o parte a PLDM-ului își dorește alegerile anticipate. 

Dar anticipatele ar avantaja, potrivit sondajelor, partidul lui Renato Usatâi, Partidul Socialiștilor și Partidul Platforma DA. Care ar fi în caz de anticipate profitul PLDM-ului? Categoric, nici unul. Exact acesta este motivul pentru care participanții la ședința Consiliului Politic Național al PLDM s-au împărțit în două tabere, unii care au insistat pe dreptul liberal democraților de a înainta candidatul la funcția de premier, iar alții au propus ca aritmetica parlamentară actuală să fie acceptată iar dreptul de a desemna premierul să fie cedat PDM, dar să solicite funcția de președinte al Parlamentului, precum și dreptul de a alege cel puțin patru ministere în cadrul următorului Guvern. Ar fi o bună soluție pentru ieșirea Moldovei din situația de criză în care se află. Participarea liberal democraților la o formulă de guvernare într-o mare coaliție alături de Platforma Social Democrată, Partidul Liberal și deputații neafiliați, ar da aritmeticii parlamentare un total de 71 deputați. Suficienți pentru a salva Moldova de criză la sfârșitul lunii martie, atunci când se încheie mandatul președintelui Timofti. Ar fi o garanție că reformele pot începe iar ajutoarele externe pot fi deblocate. 

Domnul Băsescu consideră că stabilizarea Republicii Moldova ar putea fi făcută doar de către Ion Sturza. Dar Sturza, dintr-un total de 101 deputați a avut susținerea doar a liberal democraților, 19 la număr. Puțini, foarte puțini. Să nu fi știut fostul președinte al României că mizează din start pe o carte necâștigătoare și că această miză ar putea arunca spațiul dintre Prut și Nistru în haos? Ori, cel mai probabil, domnia sa are alte planuri în minte?

Planurile domnului Băsescu, de declanșare a anticipatelor, au fost aruncate în aer. După ședința Consiliului Republican al Partidului Liberal, domnul Mihai Ghimpu a anunțat că liberalii sunt gata să participe la formarea unei coaliții parlamentare alături de Platforma Social Democrată (PDM plus 14 deputați ex-PCRM). Conform deciziei luate, liberalii vor participa fără condiții la negocieri cu toți deputații care doresc implementarea Acordului de Asociere. Domnul Ghimpu a înțeles că miza domnului Băsescu, nu aduce folos Moldovei ori formațiunii liberale. Anunțul liderului liberal a deschis o poartă de conciliere și pentru alți deputați ai PLDM. Sunt sigur că în scurt timp o bună parte dintre ei vor proceda la fel. Nu cred că își dorește cineva să stea în opoziție alături de Partidul Socialiștilor.

PS

De ce și-a dorit Băsescu anticipatele în Moldova? Răspunsul într-o notă viitoare.

TERAPIA DE ȘOC ȘI CELE TREI PROVOCĂRI DIN FAȚA PARTIDULUI DEMOCRAT

După prima rundă de convorbiri pentru formarea unei coaliții majoritare a partidelor pro-europene din Parlamentul de la Chișinău, desfășurată pe data de 5 ianuarie 2016, s-a înțeles că PLDM insistă să desemneze viitorul prim ministru.  Liderul interimar al PLDM, Valeriu Streleţ aspus că „PLDM are dreptul să desemneze un premier apolitic, pentru că în alegerile din 30 noiembrie 2014 această formațiune politică a acumulat cele mai multe voturi. Cei de la Partidul Democrat insistă că au 35 de mandate şi că ei sunt cei care au dreptul la prima opţiune. Noi am informat colegii că urmează să convocăm Consiliul Naţional Politic şi vom veni cu o decizie definitivă privind acţiunile noastre de mai departe”, a declarat Streleţ. 

La rândul său, liderul Partidului Democrat, Marian Lupu, a declarat după discuţiile din 5 ianuarie, că este vorba de un blocaj politic creat de către liberal democrați. „PLDM insistă că ei sunt cei care trebuie să desemneze premierul. Iar acest lucru are loc în condițiile în care noi, cei din PD, avem 20 de mandate. Mai mult, eu vorbesc şi în numele Platformei Social-Democrate. Împreună avem 35 de mandate. Din punct de vedere logic, noi avem dreptul la prima opţiune. Colegii de la PLDM trebuie să decidă până la finele săptămânii ce vor face mai departe. Să ne ofere un răspuns concret. Participă sau nu la formarea unei majorităţi parlamentare. Mingea e în terenul lor şi trebuie să ia mai rapid o decizie. Vom aştepta această decizie a celor din PLDM, după care vom discuta cu ceilalţi parteneri de discuţii”, a punctat Lupu. 

Miza ședinței Consiliului Politic Național al PLDM a fost una decisivă, ea a presupus doar două alternative: 1.) Trecerea liberal democraților în opoziție, iar în acest caz PLDM-ul era obligat să renunțe la toate pârghiile de putere care i-au revenit în urma negocierilor; 2.) Participarea la negocieri acceptând condițiile impuse de către Partidul Democrat – preluarea funcției de prim ministru  de către PDM și reducerea cotei de ministere care le va reveni liberal democraților.  Tertium non datur.
După o ședință extrem de lungă s-a anunțat că PLDM va participa la negocierile pentru formarea unei majorități parlamentare. Anunțul, contrar așteptărilor, nu a fost făcut de către președintele interimar al PLDM, domnul Streleț, ci de către deputatul Iurie Țap. „Am decis să continuăm discuțiile privind crearea unei majorități parlamentare care să se bazeze pe implementarea reformelor. Discuțiile vor continua în baza deciziei CPN din 13 decembrie 2015”, a declarat Iurie Țap. 

Să însemne trimiterea la decizia din 13 decembrie faptul că PLDM-ul va insista pe numirea primului ministru? Decizia din 13 decembrie 2015 a Consiliului Politica al PLDM prevedea trei condiții: numirea unui premier neafiliat politic, demiterea președintelui Parlamentului Republicii Moldova, Adrian Candu și depolitizarea instituțiilor de forță. Trimiterea domnului Țap la prevedereile din 13 decembrie asta înseamnă. 
Câteva elemente vin să pună la îndoială că PLDM-ul ar avea de gând să îl demită pe domnul Candu ori să insiste să numească un prim ministru. În timpul scurtei conferințe de presă s-a văzut că domnul Iurie Țap a vrut să comunice un singur lucru – decizia de participare la formarea majorității parlamentare. Acest lucru înseamnă că PLDM-ul acceptă condițiile liderilor Partidului Democrat. Jurnaliștii au vrut să afle mai multe și l-au bombardat pe Iurie Țap cu întrebări – așa am aflat că de la ședință au lipsit trei deputați și că au existat multe discuții în contradictoriu. Dacă au avut loc discuții în contradictoriu să înțelegem că a avut loc și o scindare? Ori pot doar presupune că, domnul Țap a vrut să mai îndulcească amara hotărâre de acceptare a condițiilor Partidului Democrat, aruncând fraza cu 13 decembrie? Probabil că da. Nu cred a fost vorba de intransigența  PLDM-ului – dacă era să fie așa, domnul Streleț nu pierdea ocazia de a ieși în fața presei pentru a anunța asta. Ne aducem aminte că domnia sa sugera recent că  ”partidul trebuie să fie gata pentru a trece în opoziție – cred că toți colegii mei au maturitatea să înțeleagă asta”.  Dacă era ca PLDM-ul să treacă în opoziție sunt sigur că domnul Streleț ne anunța despre asta. Așa că da, cuțitele au fost scoase iar între deputați și cei care nu mai sunt deputați a existat o ceartă.

Trecerea în opoziție a PLDM-ului ar fi plasat această formațiune politică într-o poziție comodă dar riscantă din punct de vedere politic. Comoditatea ar fi fost aceea că nu ar mai purta răspunderea pentru calitatea reformelor implementate de viitorul guvern, dar i-ar fi lipsit de dreptul de a beneficia de dividendele, oricare ar fi ele, afiliate guvernării. Aflați în opoziție, liberal democrați nu ar mai putea contribui cu nimic la ameliorarea destinului liderului lor, Vlad Filat. Să ne aducem aminte - tocmai tentativa de scoatere de sub acuzații a liderului PLDM a fost o motivație pentru demiterea cabinetului Streleț. 

După reținerea domnului Filat, liberal democrații au anunțat că principala condiție pentru funcționarea alianței de guvernare o reprezintă resetarea principală a Procuraturii și a altor instituții ale justiției. Această clauză s-a făcut văzută în momentul în care primul ministru Streleț a cerut demiterea șefului CNA. Președintele Parlamentului moldovean le-a sugerat colegilor din alianța de guvernare să se rețină de la declarații războinice :  „Guvernul are nevoie de suport politic în Parlament. Suntem în prag de iarnă, trebuie să echilibrăm declarațiile. Declarațiile mai războinicie trebuie discutate în consiliul Alianței”, a afirmat domnul Candu. Acolo putea fi discutată și o reconfigurare a guvernului, benefică pentru toate componentele AIE-3. Nu a fost să fie - aflați sub influența șocului avut la ridicarea imunității liderului lor, PLDM-ul și-a dorit cu orice preț o revanșă.

Demisia guvernului Streleț a pornit de la dorința PLDM de a-l scoate pe domnul Filat de sub acuzațiile care-i sunt aduse. Domnul Filat beneficiază de prezumția de nevinovăție, dar în momentul în care deputații Parlamentului moldovean i-au ridicat imunitatea, supoziția de inocență a domnului Filat a fost redusă la zero.

Decizia de continuare a negocierilor înseamnă pentru PLDM acceptarea condițiilor cerute de către Partidul Democrat – preluarea de către acestă formațiune politică a funcției de către prim ministru dar și păstrarea unui anumit procentaj din ministerele care le vor reveni în urma negocierilor. Probabil, de ce nu, între cele două formațiuni politice ar putea avea loc un schimb al funcțiilor deținute în prezent - ideea ne amintim a fost enunțată de comentatorul politic moldovean Anatol Țăranu.

Într-un comentariu recent pentru portalul contributors.ro, analistul politic român Armand Goșu afirma că există probabilitatea să urmeze o mare coaliție între Partidul Liberal Democrat din Moldova, Platforma Social Democrată, Partidul Liberal și deputații neafiliați. Aceasta ar fi “cea mai bună soluție”, una care ar depăși criza actuală dar și cea potențială, legată de necesitatea de a-l alege, în luna martie, de către deputați, pe viitorul președinte al Republicii Moldova. Decizia de continuare a negocierilor de către PLDM - domnul Țap a afirmat acest lucru de trei ori în timpul conferinței de presă, asta înseamnă - depășirea actualei crize politice dar și pe cea care poate să apară în martie.

E vorba de supraviețuirea actualei clase politice și după luna martie 2016, de evitarea alegerilor anticipate și de reluarea finanțării externe pentru Republica Moldova. La Consiliul Național Politic al PLDM s-a înțeles că aceste deziderate nu le sunt pe puteri și că nu mai pot fi vioara întâi. Din acest moment aceste trei provocări stau în fața Partidului Democrat. Terapia de șoc abia urmează.