MOȚIUNEA ȘALARU ÎNTĂREȘTE ALIANȚA

Guvernul Filip a trecut de o moțiune simplă de cenzură – ministrul liberal al Apărării, domnul Șalaru, rămâne în funcție. O înfrângere pentru opoziția politică care a semnat această moțiune ori o victorie a majorității parlamentare ? Nici una, nici alta. 

Doar 25 de deputaţi din cei 69 prezenți au votat în favoarea demiterii – mult prea puțini pentru a-l da afară pe liberal de la Armată. Era o moțiune simplă, ministrul Șalaru putea fi demis cu votul majorității celor prezenți în sală - 39 de voturi. Nu a fost să fie. Discuţiile au durat aproape două ore. Fracțiunea PCRM și cea a PSRM l-a învinuit pe Anatol Șalaru de neprofesionism în conducere forţelor armate. Socialiştii i-au reproşat ministrului Apărării că dă dovadă de o atitudine iresponsabilă faţă de securitatea statului şi că discursul său, concentrat pe aderarea Republicii Moldova la NATO dar şi unirea cu România, este unul care vine să agraveze relațiile statului moldovean cu regiunea transnistreană și cu Federația Rusă. Mai mult, socialiștii și comuniștii au scos în vedere faptul că ministrul liberal nu are studii superioare militare dar, în ciuda acestui fapt, domnia sa se află la comanda Ministerul Apărării.

Că discursul ministrului Șalaru irită cercurile militare rusești, se știe – domnul Șalaru continuuă politicile de aprofundare a colaborării militare cu NATO, politici începute în timpul ministrului Viorel Ciubotaru. Nici ministrul Ciubotaru nu a fost ocolit de critici. Că ministrul Șalaru va avea un discurs național românesc, se știa – dacă nu avea acest fel de expunere, cu siguranță, domnul Șalaru era criticat, de data aceasta de simpatizanții liberalilor.

Faptul că ministrul liberal nu a fost dat afară de deputați nu poate fi interpretat ca o înfrângere a comuniștilor și a socialiștilor moldoveni. Dar nici victorie nu este. Comentatorii politici moldoveni știau că domnul Șalaru nu va pleca din post. Moțiunea împotriva domnului Șalaru se bazează pe conflictul dintre ministrul Apărării și șeful Marelui Stat Major – domnul Gorgan. După ce ministrul Anatol Şalaru a cerut în repetate rânduri demisia şefului Marelui Stat Major al Armatei, Igor Gorgan, pe care l-a acuzat de delapidări, cumetrism şi de partizanat politic, generalul Gorgan, la rândul lui, a reacţionat și a răspuns la toate acuzaţiile ministrului. Generalul l-a învinuit pe Anatol Şalaru că încearcă să-l înlăture pentru că a devenit incomod. Potrivit lui Gorgan, ministrul Apărării încearcă să se îmbogăţească din contul statului şi al Armatei Naţionale, iar pentru asta face tot posibilul să instaleze persoane devotate lui în funcţii-cheie. 

Domnul ministru Șalaru afirmă că domnul Gorgan ar fi beneficiat de sprijinul PLDM pentru obținerea funcției de Comandant al Armatei. Anterior Ministerul Apărării a fost un fief al liberal democraților. Eroarea domnului Șalaru ține de faptul că nu a știut să aplaneze/modereze ciocnirea dintre interesele Partidului Liberal Democrat și cele ale Partidului Liberal departe de spațiul public. Un conflict al orgoliilor personale a fost utilizat de către opoziție în scopul de a destabiliza unitatea coaliției majoritare. În condițiile în care frontiera geopolitică se află într-o perpetuă mișcare, Republica Moldova nu are nevoie ca în fruntea Armatei Naționale să se afle persoane conflictuale. În aceste clipe nu mai contează împărțirea zonelor de influență politică între diferite partide. Armata Națională are nevoie de profesionalism și devotament. Scoaterea acestor conflicte în spațiul public demonstrează lipsă de profesionalism și contribuie la slăbirea moralului Armatei Naționale. Suficient pentru ca, la o viitoare remaniere de guvern, în liniște, primul ministru Filip să-i elibereze pe ambii din funcție.

Liberalii şi democraţii l-au apărat de această dată pe ministrul Şalaru. Lucru cât se poate de firesc, spre deosebire de cele ce se întâmplă în eșalonul superior al Armatei, nu s-a dorit ca gafele să fie scoase în public. Liderul Partidului Democrat, domnul Marian Lupu, le-a spus iniţiatorilor moţiunii că, din momentul în care nu au acordat încredere actualului guvern, nu au dreptul moral să retragă vreunui ministru această încredere. Foarte corect. Reamintesc, moțiunea de cenzură a fost inițiată doar împotriva  ministrului Șalaru, nu și împotriva întregului cabinet. Reiese că opoziția comunisto-socialistă nu are ce reproșa cabinetului de miniștri! 

Trendul pozitiv pe care îl cunoaște activitatea generală a Parlamentului – pe parcursul a cinci ședințe ordinare ale legislativului s-au adoptat mai multe legi întru implementarea Acordului de Asociere decât în sesiunea precedentă – se datorează faptului că echipa guvernamentală își face bine lucrul.  Sincronizarea agendelor de lucru – ale guvernului și ale legislativului – s-a făcut în cadrul ședințelor comune Parlament și Guvern, două la număr. De aici și apariția unei Foi de Parcurs privind agenda de reforme prioritare care vor fi efectuate până la 31 iulie.

  

Ce este această Foaia de Parcurs? Este o listă de măsuri, angajamente şi termene de implementare a acţiunilor cerute de Consiliul Uniunii Europene pentru Afaceri Externe în februarie 2016 dar şi a altor  parteneri de dezvoltare ai Republicii Moldova. Sunt reforme necesare pentru a asigura stabilitatea, pentru a relua cooperarea cu FMI şi pentru a accelera implementarea Acordului de Asociere.

Și ce are Foia de Parcurs cu faptul că opoziția nu a reușit să îl demită pe ministru Șalaru? Are. Apariția în spațiul public a ciocnirilor de interese dintre Comandantul Armatei Naționale, generalul Gorgan și ministrul Șalaru este o dovadă a faptului că ministrul liberal nu a știut să își administreze corect, departe de ochii civililor, problemele interne. În ciuda acestei slăbiciuni, coaliția parlamentară a demonstrat că își susține miniștrii. Fie ei și buclucași. De aici și implicarea totală a președintelui democrat, domnul Lupu, întru apărarea acestui ministru. Primind ajutor din partea colegilor democrați, liberalii moldoveni, la rândul lor, vor trebui să dea dovadă de solidaritate atunci când va fi vorba de susținerea pachetelor de legi care fac parte din această Foaie de Parcurs. Probabil o serie dintre legi vor avea efect dureros. Dar moțiunea de cenzură întărește coaliția, nu-i așa?

FOTO - deschide.md 

Generalul Gorgan și ministrul Șalaru (in centru) inspectează unitățile militare. 

BĂTĂLIA PENTRU MOLDOVA ABIA ÎNCEPE. DODON PREȘEDINTE?

Ucraina nu va adera la Uniunea Europeană și NATO în următorii 20-25 de ani. Declarația aparține președintelui Comisiei Europene, Jean Claude Juncker. Statul ucrainean a dat semne tot mai clare de orientare către Alianța Nord-Atlantică și UE mai ales după Federația Rusă a anexat peninsula Crimeea în 2014 și susține o mișcare separatistă prorusă în regiunea Donețk și Donbas.

Moldova nu va deveni membră a Uniunii Europene și NATO. Afirmația îi aprține fostului președinte al Romaniei, Traian Băsescu. Politicienii moldoveni care fac astfel de promisiuni își mint alegatorii, sublinează domnul Băsescu. Republica Moldova are un Acord de Asociere la Uniunea Europeană și aprofundează un Plan Individual de colaborare cu NATO.

Liderul socialiștilor moldoveni, Igor Dodon, a declarat joi, 10 martie, că este pregătit să candideze la funcția de președinte al Republicii Moldova. Domnul Dodon stă bine în sondaje. Potrivit sondajului realizat de CBS-Axa, domnul Dodon se află pe locul doi în topul încrederii cetățenilor fiind devansat de Renato Usatîi. Un al doilea sondaj realizat de Asociaţia Sociologilor şi Demografilor din Moldova în data de 24 februarie 2016 arată că cetăţenii RM ar avea cea mai mare încredere în Igor Dodon.

Declarația făcută de către domnul Juncker schimbă toată perspectiva geopolitică din vecinătatea statului român. A tăiat toate speranțele ucrainenilor referitoare la drumul lor european. Prin referința făcută la NATO, domnul Juncker a încălcat normele de comportament existente între cele două instituții de la Bruxelles și a oferit Federației Ruse un incredibil avantaj.  Domnul Juncker a aruncat în aer speranțele europene ale statelor din Parteneriatul Estic.

Dacă președintele Comisiei Europene nu a spus nici un cuvânt depre Moldova, fostul președinte al statului român, domnul Băsescu a făcut-o – Chișinăul nu va deveni membru al clubului european și nu va beneficia de umbrela de securitate nord-atlantică. Domnul Băsescu, la fel ca și Juncker, a avut acces la informații sensibile și știe ce spune. Domnia sa afirmă că singura șansă a Moldovei este unirea cu România. Domnul Băsescu folosește motivul unirii nu doar ca un colac de salvare aruncat moldovenilor dar și în scop electoral. Domnia sa trage turta unionistă către formațiunea politică pe care o patronează – Partidul Mișcarea Populară, partid care va folosi mesajele unioniste în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2016. 

Anunțul domnului Dodon vine pe fundalul declarațiilor făcute de domnul Juncker și domnul Băsescu. E o confirmare a faptului că Federația Rusă va controla și pe mai departe jocurile de putere de la est de graniţa UE-NATO. Lista persoanelor de încredere a KGB-ului în RSS Moldovenească publicată de Adevărul demonstrează tuturor că, la Chișinău, Moscova are suficiente cadre.

În urma conferinței de presă a domnului Dodon am înțeles că alianța avută de domnia sa cu domnul Usatâi a murit. În schimb continuă relația pe care socialiștii au construit-o cu cei din Platforma DA. Liderul socialist a anunțat că socialiștii moldoveni i-au ajutat pe cei din Paltforma DA să culeagă semnăturile necesare pentru inițierea referendumului de modificare a Constituției, devine clar că această colaborare Dodon – Năstase este mai veche decat cred jurnaliștii moldoveni. Domnul Dodon a cerut continuarea protestelor și semnarea unui pact de neagresiune între Platforma DA și PSRM, dar un asemenea tratat va fi doar în folosul socialiștilor. Dacă acest document va fi semnat e semn că oficialii de la Moscova i-au pus la dispoziție domnului Dodon lista persoanelor de încredere existente în Moldova. De aici și nervozitatea domnului Usatâi – Moscova mizeză doar pe socialiști iar Usatâi a fost scos din cărți. Pentru ce ar trebui să investească Kremlinul în cineva care nu poate participa la cursa prezidențială?  

Decizia Curții Constituționale vine să reducă pericolele referitoare la schimbarea vectorului de dezvoltare a Republicii Moldova. Această schimbare de vector ar fi putut avea loc în urma declanșării alegerilor parlamentare anticipate – aceste aplegeri ar fi fost câștigate masiv de către formațiunea politică a domnului Usatâi și Partidul Socialiștilor. Datele sociologice demonstrează că noua dreaptă moldovenească (Partidul Platforma DA, PAS-ul doamnei Maia Sandu) nu ar fi avut posibilitatea să dețină majoritatea parlamentară pentru a se împotrivi acestei schimbări.

Decizia Curții Constituționale scoate de pe agenda politică eventualitatea alegerilor parlamentare anticipate. Acest lucru trebuie salutat. Lansarea competiției electorale prezidențiale este binevenită – competiția electorală dă posibilitate partidelor politice să demosntreze tuturor de ce sunt în stare. În spatele candidaților la fotoliul de președinte vor fi partidele. Președintele Republicii Moldova are suficiente pârghii (chiar și prin intermediul Consiliului Suprem de Securitate) pentru a schimba/modifica deciziile strategice ale statului.  

     

Bătălia pentru Moldova nu s-a încheiat. Intervenția Federației Ruse în Ucraina a adus Republica Moldova pe falia de ciocnire a intereselor geopolitice dintre Est și Vest. Declarația lui Juncker vine să consolideze influența rusă în Ucraina și periclitează interesele occidentalilor în Republica Moldova. Domnul Băsescu vorbește despre o posibilă unire a Moldovei cu România în acest caz, Federația Rusă ar putea reacționa prin anexarea oficială a Transnistriei, iar asta ar crea tensiuni regionale și mai mari decât sunt acum. Federația Rusă își dorește conservarea situației din Ucraina și insturarea unui model federal. Dacă acest lucru îi va reuși vor exista suficiente tentații pentru a instaura acest model și în Moldova. De aici și necesitatea Moscovei de a avea la Chișinău un președinte pro-rus. Bătălia pentru Moldova abia începe.

DOMNULE CANDU CE ÎMPUTERNICIRI VA AVEA VIITORUL PREȘEDINTE ?

Decizia Curții Constituționale a Republicii Moldova, potrivit căreia alegerea președintelui în Parlament este neconstituțională a aruncat în aer întreg estalishment-ul politic moldovenesc. Imediat după anunțarea veștii reprezentanții opoziției parlamentare și extraparlamentare au declarat că meritul le aparține. În schimb, analistul politic român, Sorin Ioniță, un susținător al declanșării alegerilor parlamentare anticipate în Moldova, a declarat că decizia este una „halucinantă” și „unică” în lume. „Nu mi-e clar cum şi ce va mai putea funcţiona de aici înainte la Chişinău, măcar cu un grăunte de predictibilitate”, a spus Sorin Ioniță.

Nici liderul comuniștilor moldoveni, domnul Voronin, nu este mulțumit de decizia Înalților Judecători : „Curtea Constituțională și deciziile ei devin din ce în ce mai imprevizibile și mai periculoase. Trebuie să ne gândim cu toții cum să-i oprim pe acești constituționaliști cât nu-i târziu”, a spus domnul Voronin. 

Și liderul partidului politic, Partidul Nostru, domnul Usatîi este supărat: „am fost excluși pentru a doua oară din câmpul electoral”. Potrivit prevederilor conținute de legea supremă, următorul președinte trebuie să fie doar cetățean al Republicii Moldova, să facă dovada faptului că a locuit neîntrerupt timp de zece ani pe teritoriul statului moldovean și să aibă vârsta minimă de 40 de ani. Liderul Partidului Nostru are 37 de ani, deci nu poate participa la alegerile prezidențiale.

Președintele Parlamentului moldovean, domnul Candu s-a arătat surprins de decizia Curții dar o va îndeplini. "Decizia Curţii Constituţionale ne-a surprins, dar nu o vom comenta. Aşteptăm textul deciziei pentru a vedea ce trebuie să facă Parlamentul, pentru a duce până la capăt decizia Curţii Constituţionale. Este complicat să schimbi regulile jocului în timpul jocului. Vom revizui legislaţia subsidiară şi vom executa întocmai decizia Curţii. Este o decizie bună, deoarece astfel se vor evita tot felul de speculaţii", a subliniat şeful Legislativului.

Supărarea de la București a domnului Sorin Ioniță este de înțeles, decizia Curții Constituționale a scos de pe agenda politică amenințarea declanșării alegerilor parlamentare anticipate și reduce la zero apetența de manifestări stradale a opoziției parlamentare ori extraparlamentare. Jurnalistul moldovean de expresie rusă, Serghei Tkaci, nota într-un recent articol că prin această decizie agenda politică a partidelor a fost schimbată iar Partidul Democrat a preluat inițiativa. 

Nu cred că agenda Curții Constituționale coincide cu cea a Partidului Democrat – amintesc că sesizarea referitoare la constituționalitatea acestui articol din Constituție a fost depusă de către un grup de deputați liberal democrați. Sunt însă de acord cu afirmația potrivit căreia agenda politică a formațiunilor politice moldovene a fost restructurată – cutremurul politic din 4 martie 2016 a fost la fel de devastator ca cel din România anului 1977. Din acest moment alianțele nu mai funcționează, prieteniile de odinioară, Dodon-Năstase-Usatîi, s-au dus pe apa sâmbetei, fiecare din acești lideri politici având pretenții la fotoliul de șef al statului moldovean.  

Jurnaliștii de la Publika TV s-au întrebat ce trebuie să facă legislativul moldovean pentru îndeplinirea deciziei Curții Constituționale. Președintele Comisiei Electorale Centrale, Iurie Ciocan, le-a răspuns susținând că, până va fi fixată data alegerilor prezidențiale, deputații moldoveni ar trebui să modifice Codul Electoral. Pe de altă parte, președintele Curții Constituționale, Alexandru Tănase, a declarat într-un interviu pentru radio Europa Liberă că Parlamentul nu trebuie să modifice legislația, ci doar să stabilească data alegerilor prezidențiale. 

Până la a modifica, ori nu, legislația electorală, majoritatea parlamentară în frunte cu Partidul Democrat va trebui să răspundă la o altă întrebare: ce fel de atribuții va avea șeful statului moldovean? Cele prevăzute în Constituția anului 1994, care prevăd pentru președintele statului moldovean  împuterniciri destul de mari?  Dacă viitorul președinte moldovean va avea prea multe împuterniciri există riscul de renaștere a unui conflict instituțional mai vechi, cel din anul 1999-2000, dintre instituția prezidențială și cea parlamentară. Liderul Parlamentului moldovean din perioada respectivă, președintele de onoare al Partidului Democrat, domnul Diacov, pe rețelele de socializare, și-a exprimat această îngrijorare: “Vom alege cu entuziasm președintele, dar mai departe? De parcă noi nu știm ce ne așteaptă!”

Într-o postare pe blog, președintele Parlamentului moldovean afirmă că, noul șef al statului va avea un aliat puternic în majoritatea parlamentară și în Guvern și solicită partidelor ca propunerile de candidați pentru președinție să corespundă acestui statut. Domnul Candu lasă să se înțeleagă că viitorul președinte moldovean va avea un rol important în politica externă: “Spre diferenţă de Romania, noi (Moldova) nu avem un acord tip "Snagov" cu privire la direcţia geopolitică a ţării.(…) Noul Preşedinte va trebui sa înţeleagă care este interesul Moldovei şi să aibă curajul să ia decizii în acest sens, în parteneriat cu forţele politice care gândesc la fel, în binele şi pentru cetăţenii Moldovei.”

Să înțelegem că viitoarele că prezidențialele vor fi de fapt o cursă a partidelor politice moldovene pentru a își instala propriul reprezentant în fotoliul de președinte și că actuala majoritate parlamentară are deja desemnat un candidat propriu pentru a-l lansa în această competiție? Să înțelegem, domnule Candu, că viitorul președinte al statului moldovean va avea aceleași prerogative pe care le-a avut în timpul mandatului său domnul Lucinschi? Dar dacă viitorul șef al statului va dori, așa cum și-a dorit atunci Petru Lucinschi, să aibă puteri și mai mari decât le avea și își dorea instituirea unei republici prezidențiale pentru a fi deasupra Parlamentului?

Cât de puternic ar trebui să fie viitorul președinte moldovean? Aceasta este întrebarea la care coaliția majoritară din legislativul moldovean trebuie să își dea sieși un răspuns rapid. Apoi vor avea timp pentru a gândi și la potențiali candidați. Ultima declarație a președintelui Comisiei Europene, Jean Claude Junker spune că în următorii 20 sau 25 de ani Ucraina nu va deveni membru al Uniunii Europene. Afirmația are implicații și dezechilibrează major toate jocurile politice de la frontiera de est a Uniunii Europene. Moldova are vreo șansă pentru a își păstra actualul statut? Între Est și Vest, spațiul pruto-nistrean devine, un pod căruia îi sunt deschise multiple posibilități ori doar o zonă gri în care lumea bună va evita să investească? În acest ultim caz, care vor fi garanțiile noastre de securitate?

Așadar, domnule Candu, cât de mari/mici vor fi împuternicirile viitorului președinte?