Decizia Curții Constituționale a Republicii Moldova,
potrivit căreia alegerea președintelui în Parlament este neconstituțională a
aruncat în aer întreg estalishment-ul politic moldovenesc. Imediat după
anunțarea veștii reprezentanții
opoziției parlamentare și extraparlamentare au declarat că meritul le aparține.
În schimb, analistul politic român, Sorin Ioniță, un susținător al declanșării
alegerilor parlamentare anticipate în Moldova, a declarat că decizia este una
„halucinantă” și „unică” în lume. „Nu mi-e clar cum şi ce va mai putea funcţiona de aici
înainte la Chişinău, măcar cu un grăunte de predictibilitate”, a spus Sorin
Ioniță.
Nici
liderul comuniștilor moldoveni, domnul Voronin, nu este mulțumit de decizia
Înalților Judecători : „Curtea Constituțională și deciziile ei devin din ce
în ce mai imprevizibile și mai periculoase. Trebuie să ne gândim cu toții cum
să-i oprim pe acești constituționaliști cât nu-i târziu”, a spus domnul Voronin.
Și
liderul partidului politic, Partidul Nostru, domnul Usatîi este supărat: „am
fost excluși pentru a doua oară din câmpul electoral”. Potrivit
prevederilor conținute de legea supremă, următorul președinte trebuie să fie
doar cetățean al Republicii Moldova, să facă dovada faptului că a locuit
neîntrerupt timp de zece ani pe teritoriul statului moldovean și să aibă vârsta
minimă de 40 de ani. Liderul Partidului Nostru are 37 de ani, deci nu poate
participa la alegerile prezidențiale.
Președintele
Parlamentului moldovean, domnul Candu s-a arătat surprins de decizia Curții dar
o va îndeplini. "Decizia Curţii Constituţionale ne-a surprins, dar nu o vom comenta.
Aşteptăm textul deciziei pentru a vedea ce trebuie să facă Parlamentul, pentru a duce până la capăt decizia Curţii
Constituţionale. Este complicat să schimbi regulile jocului în timpul
jocului. Vom revizui legislaţia subsidiară şi vom executa întocmai decizia Curţii. Este o decizie bună, deoarece
astfel se vor evita tot felul de
speculaţii", a subliniat şeful Legislativului.
Supărarea de la București a domnului Sorin
Ioniță este de înțeles, decizia Curții Constituționale a scos de pe agenda
politică amenințarea declanșării alegerilor parlamentare anticipate și reduce
la zero apetența de manifestări stradale a opoziției parlamentare ori
extraparlamentare. Jurnalistul moldovean de expresie rusă, Serghei Tkaci, nota
într-un recent articol că prin
această decizie agenda politică a partidelor a fost schimbată iar Partidul
Democrat a preluat inițiativa.
Nu cred că agenda Curții Constituționale
coincide cu cea a Partidului Democrat – amintesc că sesizarea referitoare la
constituționalitatea acestui articol din Constituție a fost depusă de către un
grup de deputați liberal democrați. Sunt însă de acord cu afirmația
potrivit căreia agenda politică a formațiunilor politice moldovene a fost
restructurată – cutremurul politic din 4 martie 2016 a fost la fel de devastator
ca cel din România anului 1977. Din acest moment alianțele nu mai funcționează,
prieteniile de odinioară, Dodon-Năstase-Usatîi, s-au dus pe apa sâmbetei,
fiecare din acești lideri politici având pretenții la fotoliul de șef al
statului moldovean.
Jurnaliștii de la Publika TV s-au întrebat ce
trebuie să facă legislativul moldovean pentru îndeplinirea deciziei Curții
Constituționale. Președintele Comisiei Electorale Centrale, Iurie Ciocan, le-a răspuns
susținând că, până va fi fixată data alegerilor prezidențiale, deputații moldoveni ar trebui să modifice
Codul Electoral. Pe de altă parte, președintele Curții Constituționale,
Alexandru Tănase, a declarat într-un interviu pentru radio Europa Liberă că Parlamentul
nu trebuie să modifice legislația, ci doar să stabilească data alegerilor
prezidențiale.
Până la a modifica, ori nu,
legislația electorală, majoritatea parlamentară în frunte cu Partidul Democrat
va trebui să răspundă la o altă întrebare: ce fel de atribuții va avea șeful
statului moldovean? Cele prevăzute în Constituția anului 1994, care prevăd
pentru președintele statului moldovean
împuterniciri destul de mari? Dacă
viitorul președinte moldovean va avea prea multe împuterniciri există riscul de
renaștere a unui conflict instituțional mai vechi, cel din anul 1999-2000,
dintre instituția prezidențială și cea parlamentară. Liderul Parlamentului
moldovean din perioada respectivă, președintele de onoare al Partidului
Democrat, domnul Diacov, pe rețelele de socializare, și-a
exprimat această îngrijorare: “Vom alege cu entuziasm
președintele, dar mai departe? De parcă noi nu știm ce ne așteaptă!”
Într-o postare
pe blog, președintele Parlamentului moldovean afirmă că, noul
șef al statului va avea un aliat puternic în majoritatea parlamentară și în
Guvern și solicită
partidelor ca propunerile de candidați pentru președinție să corespundă acestui
statut. Domnul Candu lasă
să se înțeleagă că viitorul președinte moldovean va avea un rol important în
politica externă: “Spre diferenţă de Romania, noi (Moldova)
nu avem un acord tip "Snagov" cu privire la direcţia geopolitică a
ţării.(…) Noul Preşedinte va trebui sa înţeleagă care este interesul Moldovei
şi să aibă curajul să ia decizii în acest sens, în parteneriat cu forţele
politice care gândesc la fel, în binele şi pentru cetăţenii Moldovei.”
Să înțelegem că viitoarele că prezidențialele vor fi de
fapt o cursă a partidelor politice moldovene pentru a își instala propriul
reprezentant în fotoliul de președinte și că actuala majoritate parlamentară are
deja desemnat un candidat propriu pentru a-l lansa în această competiție? Să
înțelegem, domnule Candu, că viitorul președinte al statului moldovean va avea
aceleași prerogative pe care le-a avut în timpul mandatului său domnul
Lucinschi? Dar dacă viitorul șef al statului va dori, așa cum și-a dorit atunci
Petru Lucinschi, să aibă puteri și mai mari decât le avea și își dorea
instituirea unei republici prezidențiale pentru a fi deasupra Parlamentului?
Cât de puternic ar trebui să
fie viitorul președinte moldovean? Aceasta este întrebarea la care coaliția
majoritară din legislativul moldovean trebuie să își dea sieși un răspuns
rapid. Apoi vor avea timp pentru a gândi și la potențiali candidați. Ultima
declarație a președintelui Comisiei Europene, Jean Claude Junker spune că în
următorii 20 sau 25 de ani Ucraina nu va deveni membru al Uniunii Europene.
Afirmația are implicații și dezechilibrează major toate jocurile politice de la
frontiera de est a Uniunii Europene. Moldova are vreo șansă pentru a își păstra
actualul statut? Între Est și Vest, spațiul pruto-nistrean devine, un pod
căruia îi sunt deschise multiple posibilități ori doar o zonă gri în care lumea
bună va evita să investească? În acest ultim caz, care vor fi garanțiile noastre
de securitate?
Așadar, domnule Candu, cât de mari/mici vor fi
împuternicirile viitorului președinte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu