TRANSNISTRIA EXTREMĂ URGENȚĂ

Prim-ministrul Republicii Moldova, Pavel Filip, alături de președintele Ucrainei, Petro Poroşenko, au participat la inaugurarea oficială a punctului comun moldo-ucrainean de trecere a frontierei „Cuciurgan-Pervomaisc”. Acţiunea face parte din complexul de înţelegeri convenite între Republica Moldova şi Ucraina pentru organizarea controlului în comun a frontierei moldo-ucrainene. Proiectul este implementat cu sprijinul Uniunii Europene în cadrul politicii de vecinătate. De aici.

Intenția autorităților de la Chișinău și Kiev a fost criticată de liderii separatiști din regiunea transnistreană (necontrolată de autoritățile de la Chișinău) și politicieni influenți din Federația Rusă. Autoritățile separatiste consideră că un punct de control moldo-ucrainean duce la instituirea unei blocade economice a Transnistriei. Reprezentantul Tiraspolului în procesul de reglementare conflictului de pe Nistru, Vitali Ignatiev, declara anterior că aplicarea unui control comun pe la postul de trecere Cuciurgan va atrage după sine escaladarea situației în regiune. Vitali Ignatiev a cerut stoparea acestui proiect, potrivit lui, controlul comun moldo-ucrainean va cauza, pentru regiunea transnistreană, o daună de 38 de milioane de dolari pe an. De aici.

Amintesc că la 7 iulie 2017,  Duma de Stat a Federației Ruse a votat pentru păstrarea trupelor militare ruse în regiunea transnistreană. Deputații din Federația Rusă au adoptat o hotărâre în care se spune că acțiunile Republicii Moldova și ale Ucrainei, reprezintă un pericol pentru stabilitatea regiunii, pentru securitatea celor 200 de mii de cetățeni ruși ce locuiesc în regiunea transnistreană, și că Federația Rusă își menține sprijinul față de autoritățile separatiste din stânga Nistrului. Potrivit proiectului adoptat, forțele de menținere a păcii din regiunea nerecunoscută nu pot fi înlocuite, astfel, Duma rusească condamnă apelurile Chișinăului de revizuire a statutului trupelor ruse dislocate în stânga Nistrului. De aici.

Gestul de putere al Federației Ruse a fost corect interpretat de președintele Partidului Democrat din Moldova, Vlad Plahotniuc, care, aflat în perioada 10-12 iulie 2017 la lucrările Consiliului Internaționalei Socialiste de la New York, a cerut în discursul său retragerea trupelor rusești de pe teritoriul Republicii Moldova. Democratul moldovean, în calitatea de vicepreședinte al acestei importante structuri internaționale, a cerut schimbarea actualului format de menținere a păcii din regiunea transnistreană, din unul militar, în unul civil. "În toţi aceşti ani formatul de negocieri nu şi-a arătat capacitatea de a ne oferi rezultatul pe care ni-l dorim. Am reuşit mai degrabă să păstrăm din inerţie un status quo, care contravine intereselor statului moldovean", a declarat Vlad Plahotniuc. De aici.

Vicepremierul rus, Dmitri Rogozin, a comentat discursul președintelui Partidului Democrat din Moldova, afirmând că discursul lui ar face „un apel la un nou război pe Nistru”.

Mai mult, în cadrul unui briefing de presă susținut în 14 iulie, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse, Maria Zaharova, reprezentantul oficial al Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse a declarat că situația în procesul de reglementare a conflictului transnistrean se agravează. „Potențialul pozitiv, creat de către cele două întrevederi din ianuarie și martie, ale președintelui Republicii Moldova, Igor Dodon, cu «președintele» de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, este irosit fără niciun efect”, a spus Zaharova. De aici.

Declarațile rusești reprezintă o evoluție amenințătoare la adresa procesului pașnic de reglementare a conflictului transnistrean. Liderul PDM, Vlad Plahotniuc a subliniat că cei 25 de ani de diplomaţie multiraterală în care s-au propus diferite idei şi propuneri conceptuale de rezolvare a conflictului trasnistrean, nu au adus un rezultat pentru soluționarea definitivă a problemei cu care se confruntă Republica Moldova. Administraţia separatistă de la Tiraspol nu a vrut să înţeleagă, ori să accepte nici o propunere politică venită din partea Chişinăului oficial.

S-a văzut cu ochiul liber că politica externă a Federației Ruse încearcă să lege rezolvarea acestui conflict înghețat de modul de rezolvare al războiului din Donbas și, probabil, de recunoașterea anexării Crimeei. 

Constat că subiectul transnistrean a apărut pe agenda rusă înaintea întâlnirii Trump-Putin de la Hamburg, pe 7 iulie, și după declarația oficialilor ucraineni referitoare la declanșarea proceselor de aderare a Kievului la NATO. Kremlinul consideră că o posibilă aderare a Ucrainei la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord nu ar stimula stabilitatea și securitatea în Europa. De aici.

Repet, modul lui Putin de a face politică externă este unul în care, marele ecuații geopolitice ale lumii sunt legate între ele în mod intenționat. În cazul de față, conflictul transnistrean este legat de situația de conflict din estul Ucrainei. Acesta este motivul îndelungatei prezențe a trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova și al status quo-lui menținut intenționat de către Moscova pe malul Nistrului. 

Vlad Plahotniuc a folosit, în mod corect, înalta tribună a Internaționalei Socialiste pentru a aduce la cunoștiința liderilor socialiști aceste îngrijorătoare evoluții. Internaționala Socialistă are statut consultativ, de prima categorie, pe lânga ONU. O poziție foarte importantă. 

Observ, după vizita lui Plahotniuc la New York, că în Congresul Statelor Unite a fost relansat Grupul de prietenie pentru Republica Moldova - congresman-ul republican Pete Olson şi democratul David Price au solicitat, în legislativul american, autorizarea funcționării acestui Grup. Grupul de prietenie pentru Republica Moldova este o platformă oficială de lobby pentru promovarea intereselor prioritare ale Republicii Moldova pe agenda Statelor Unite. De aici.

În contextul unei posibile evoluții negative a situației de  pe Nistru, apariția acestui grup trebuie menționată - Moldova are nevoie de prieteni adevărați. Gestul făcut de președintele PDM, care a lăsat la o parte interesele firești ale partidului din care face parte pentru a vorbi, la Internaționala Socialistă, despre interesele Republicii Moldova trebuie apreciat pozitiv. 

Știu, confruntare politică internă îi face pe actorii politici moldoveni să se concentreze la interesul, minor și de moment, propriilor formațiuni politice și să uite de contextul regional. Dar este datoria oficialilor moldoveni să le readucă aminte de agenda de politică externă a zilei. 

Orice eroare de politică externă făcută de Chișinău va avea ecouri în echilibrul de politică internă al statului moldovean. Și invers.

BANII AU FOST ANUNȚAȚI. PROTESTELE LA FEL

Parlamentul European a aprobat pe 4 iulie, acordarea unui ajutor macro-financiar de 100 de milioane de euro pentru Republica Moldova, cu 575 de voturi pentru, 76 împotrivă şi 46 de abţineri. Europarlamentarii care au dezbătut acest subiect au condiţionat acordarea asistenţei financiare de implementarea reformelor şi de respectarea strictă a condiţiilor impuse.

Zilele trecute, liderul Partidului „Platforma Demnitate și Adevăr”, Andrei Năstase, a anunțat proteste masive pentru ziua în care proiectul de lege privind modificarea sistemului electoral va fi propus spre votare în cea de-a doua lectură. Andrei Năstase, a spus, cu subiect și predicat, că opoziția va recurge “la alte mijloace”, iar protestele pașnice „nu vor mai fi cu putință”. De aici.

Reuniunea interministerială a Parteneriatului Estic de la Chișinău i-a oferit posibilitatea primului ministru moldovean, Pavel Filip, să se întâlnească cu Johannes Hahn, comisarul Uniunii Europene pentru vecinătate. Premierul moldovean l-a anunțat pe oficialul europeană că semnalele primite de la oficialii europeni au fost luate incluse în cea de a doua Foaie de parcurs pentru acțiunile Cabinetului de Miniștrii. De aici.

În replică, Johannes Hahn i-a declarat șefului guvernului moldovean că Uniunea Europeană va susţine în continuare parcursul european al Republicii Moldova şi l-a încurajat să continue implementarea reformelor. De aici.

Documentul la care face trimitere premierul Filip a fost aprobat anterior în cadrul Consiliului Coaliției majoritare din legislativul moldovean și conține măsuri de reformă în opt domenii cheie: reforma Administrației Publice, acțiuni de îmbunătățire a sistemului de justiție și de combaterea corupției, consolidarea drepturilor și libertăți fundamentale, buna guvernanță în sectorul financiar-bancar, îmbunătățirea climatului investițional și a mediului de afaceri, măsuri în agricultură și pentru siguranța alimentelor, reforme în domeniul educației, culturii și științei și programe sociale.

Devine cât se poate de clar că, cele 100 de milioane de euro, ajutorul financiar aprobat de Parlamentul European pentru Republica Moldova, reprezintă un sprijin financiar care îi permite Chișinăului oficial să păstreze direcția sa occidentală și să facă reformele necesare europenizării Moldovei.

Atenție: noua foaie de parcurs a Cabinetului de Miniștrii vine după realizarea și implementarea celei dintâi, pe care premierul Filip a primit-o, în ianuarie 2016, de la fostul premier al României, Dacian Cioloș. Executarea ei a dus la obținerea de către statul moldovean a împrumutului românesc în valoare de 150 de milioane de euro. Amintesc că, în ianuarie 2016, Dacian Cioloș a înaintat guvernului Filip o listă de măsuri pe care guvernul Republicii Moldova trebuia să le execute  înainte de a primi de la București prima tranșă din banii  împrumutați. De aici.

Într-un comentariu video pe Facebook, europarlamentarul român Marian-Jean Marinescu afirmă că ajutorul financiar acordat Moldovei de către Uniunea Europeană include condiții care se referă “la respectarea mecanismelor democratice efective, la lupta împotriva corupției și păstrarea statul de drept”. De aici.

Nici un observator al vieții politice moldovenești nu a crezut în 2016 că, Guvernul și Parlamentul condus de Partidul Democrat va îndeplini amplul program de reforme convenit cu partenerii externi (din România și nu numai). Realizarea, în termen (până la 31 iulie 2016) și în proporție de 94 la sută, a acestor schimbări i-au permis Cabinetului Filip reluarea cooperării cu FMI și alți parteneri externi, deci recâștigarea încrederii partenerilor străini în Republica Moldova.

Noua Foaie de parcurs, reprezintă măsurile pe care Guvernul și Parlamentul moldovean le vor face până la sfârșitul anului 2017. Aici au fost incluse reformele asumate prin Acordul de Asociere și prin Acordul cu FMI, precondițiile pentru accesarea asistenței financiare de 100 de milioane de euro din partea UE, dar și măsuri și programe promovate de actuala guvernare.

Subliniez, un element important al procesului de monitorizare al Uniunii Europene, pentru acordarea ajutorului macro-financiar, îl reprezintă respectarea indicatorilor de democrație ai statului de drept și cei de garantare a drepturilor omului. Opoziția extra-parlamentară, Maia Sandu, Andrei Năstase și simpatizanții are, garantat de Constituția Republicii Moldova, dreptul la întruniri, demonstrații și manifestări de protest. Sunt indicatori de funcționare a democrației între Prut și Nistru. Repet, ei vor fi monitorizați de observatorii locali ai UE.

Știu că, de obicei, de la vorbe la fapte, e o cale destul de lungă. Un lucru nu îl înțeleg – protestele violente, anunțate de către președintele Partidului Demnitate și Adevăr, reprezintă, sau nu, un indicator al funcționării și existenței democrației?

Iminența unor manifestări politice violente îl pune pe primul ministru Filip într-o situație delicată, cea de a face față unei provocări politice care, foarte posibil, să fie folosită de către inamicii apropierii de UE ai Republicii Moldova (Federația Rusă) pentru organizarea unor ample tulburări în societate. Pe fundalul unor reforme nepopulare acest lucru este relativ ușor de organizat. Cum ar trebui să reacționeze autoritățile moldovene atunci când opoziția politică, parlamentară sau nu, anunță organizarea de proteste violente? Conducerea MAI ar trebui, sau nu, să se autosesizeze? Care este experiența democrațiilor occidentale în menținerea sub control a unor atare manifestații? 

Cui oare îi folosește o declarație atât de tare, domnule Andrei Năstase?