joi, 21 iulie 2016

FANTOMELE ȘI REGISTRUL ELECTORAL



Președintele PSD, Liviu Dragnea declara pe 5 iunie 2016 că în România există fantome electorale. Nu a spus-o cuvânt cu cuvânt, dar așa a ieșit. Președintele social democrat afirma că prezența mare la vot (pe 5 iunie, la alegerile locale)  se datorează unui calcul în care au fost incluși și  cetățenii români care figurează în listele electorale, dar care nu locuiesc efectiv pe teritoriul statului român. Probabil, Liviu Dragnea are dreptate, fantomele electorale - votanții ăia care, parcă ar trebui să se prezinte la vot, dar în realitate nu vin, pentru că sunt indiferenți ori plecați peste hotare - sunt un factor neprevăzut care strică toate calculele electorale. Și da, în formula pentru stabilirea normei de reprezentare a unui deputat în Parlamentul României au fost incluși și cetățenii români cu domiciliul în străinătate. 


Alegerile prezidențiale au demonstrat însă că nu toți românii din străinătate s-au prezentat la vot ori au putut vota. Potrivit datelor de la Biroul Electoral central, în 2014, la secțiile de vot deschise în străinătate s-au prezentat la urne doar 161.054 de alegători. În Republica Moldova au votat 21.980.
 

Pentru că cifra de participare la procesul electoral a fost mică, mai puțin de 200 de mii, Parlamentul României a adoptat legea cu privire la votul prin corespondență. Legea se referă doar la cetățenii românii care au domiciliul sau reședinta în afara statului român și presupune o perioadă de înregistrare la vot, care se poate face personal la Ambasada sau Consulatul din țara de domiciliu sau prin poștă, nu și online. 


Perioada de înregistrare pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie deja a început. Autoritățile române au lansat ample campanii de informare prin care-i îndeamnă pe cetățenii români aflați în străinătate să se înscrie la vot.  


Campania de informare a DRP nu a dat rezultatul dorit. Pentru votul prin corespondență s-au înregistrat doar 3090 de cetățeni români.

Autoritatea Electorala Permanenta (AEP) afirmă că singurele țări unde sunt mai mult de 100 de cetățeni care s-au înregistrat pentru votul prin corespondență sunt Spania (929), Italia (696) și Franța (108). În ce privește numărul cererilor de vot la secția de vot din cadrul Amabsadei ori Consulatului, în Spania s-au înregistrat 295 de persoane, iar în Republica Moldova 140.


Doar 140 de cetățeni români cu domiciliul în Republica Moldova și-au declarat disponibilitatea de a participa la alegerile parlamentare din această toamnă. Un număr infim. În aprilie 2013, deputatul Eugen Tomac afirma că numărul cetățenilor români din Republica Moldova este mai mare de 400 de mii. „Numărul cetăţenilor români din Republica Moldova a crescut în mod considerabil, în ultimii ani”, a declara Tomac pentru Europa Liberă.
Nu există date oficiale referitoare la numărul  cetățenilor moldoveni care și-au restabilit cetățenia română și care din anul 1991 au primit pașapoarte românești – un studiu al Fundației Soros România estimează cifra de 400 000. Dificultatea de a stabili numărul exact este cauzată de statisticile oficiale netransparente. 


Un studiu efectuat de Fundația pentru o Societate Deschisă cu date obținute de la Direcţia Generală de Paşapoarte afirmă că în aprilie 2013 numărul cetăţenilor români deţinători de paşapoarte valabile la data de 02.04.2013, născuţi în Republica Moldova era de 219.706. Din numărul acestora doar 122.620 figurează cu domiciliul în Republica Modova.


Cu siguranță în afara hotarelor statului român își au domiciliul un număr mult mai mare de cetățeni români decât cel enunțat de Biroul Electoral Central că au participat la alegerile prezidențiale din 2014. Potrivit lor numărul participanților la vot era de 161.054 de alegători. În secțiile de vot din Republica Moldova au participat la vot doar 21.980.


Devine clar că legea cu privire la votul prin corespondență îi oferă cetățeanului român dreptul de a participa mai ușor la procesul electoral românesc, și oferă, de asemenea, prin procesul de preînregistrare, statului român posibilitatea de a avea o evidență corectă a numărului de cetățeni care participă efectiv la acest proces. 


Procesul de preînregistrare a început cu stângul. Autoritățile electorale, dar și cei de la DRP au evitat să spună, cu subiect și predicat, că cetățenii români cu domiciliul în străinătate vor putea vota doar dacă vor fi înscriși în Registrul Electoral.


Obligativitatea procesului de preînregistrare asta înseamnă. Poți vota doar dacă ești înregistrat în registrul de alegători. Domnul Dan Stoenescu, fostul ministru pentru relațiile cu românii de pretutindeni, trebuia să le spună clar românilor din afara țării că obligativitatea procesului de preînregistrare dă dreptul de a participa la vot. Nu a făcut-o, de asta a fost demis. Sunt sigur că, dacă acest lucru era explicat, rata numărului de români înscriși în Registrul Electoral era mult mai înaltă.


Presimt însă că, în ziua alegerilor parlamentare, vor exista mulți cetățeni români care vor fi supărați pentru faptul că, neînscriși în Registrul Electoral, nu vor fi lăsați să voteze. Tocmai de asta, fantomele electorale trebuie luate la evidență. 

Cred că în Chișinău, nemulțumiți vor fi mulți și vocali. Iar acest lucru, domnule ambasador Ioniță, va fi folosit de către neprietenii României. Nasol moment, nu-i așa? 

FOTO - Coadă la Ambasada României la Chișinău



marți, 19 iulie 2016

PUCIUL TURCESC. LECȚII PENTRU MOLDOVA



Președintele turc, Recep Erdogan, a acordat un interviu în direct postului de televiziune CNN, interviul a fost difuzat și în România, de canalul Antena 3. Președintele turc a oferit amănunte despre modul prin care a reușit să evite recenta lovitură de stat din Turcia. Erdogan a spus că militarii care au vrut să îl îndepărteze de la putere au fost inspirați de un cleric musulman care se află pe teritoriul Statelor Unite, Fethullah Gulen, și a cerut oficialităților americane extrădarea lui. 


Domnul Erdogan a negat că și-ar fi organizat – așa cum susțin o serie de comentatori politici – un puci militar care, odată oprit, îi oferă posibilitatea de a se transforma într-un adevărat sultan. 


Există suficiente semne care sugerează că lovitura de stat din Turcia a avut conexiuni cu negocierile dintre secretarul de stat John Kerry și ministrul rus de externe Serghei Lavrov referitor la problematica siriană. În acest context, miercuri, 13 iulie, premierul turc Binali Yildirim a sugerat că Turcia își dorește normalizarea relațiilor cu Siria. „Sunt sigur că vom reveni la relaţii normale cu Siria”, a spus premierul turc, citat de Associated Press. „Avem nevoie de acest lucru”, a adăugat el. Normalizarea relațiilor statului turc cu Siria ar reprezenta o întorsătură politică în defavoarea Statelor Unite. Imediat după atentatul de la Nisa, secretarul de stat american, John Kerry, aflat la Moscova, a declarat că masacrul de la Nisa demonstrează importanța accelerării eforturilor internaționale împotriva terorismului,  Kerry a spus că nicăieri nu există un focar mai mare de teroriști ca în Siria. 
 
Cert este că, după multe ore de negocieri cu omologul său rus, Kerry a bătut palma cu Lavrov pe un acord privind dosarul sirian. Nu se cunosc foarte multe amănunte despre colaborarea ruso-americană în Siria. De ce? Pentru că atunci când cei doi au ieșit în fața presei, jurnaliștii au vrut să știe doar despre lovitura de stat din Turcia.


Președintele Erdogan și alți responsabili turci au susținut că în spatele tentativei de lovitură de stat din noaptea de 15 iulie se află Fethullah Gulen, care locuiește de mai mulți ani în Statele Unite. Ministrul turc al muncii și alți responsabili turci de rang înalt au sugerat în declarațiile lor că tentativa de lovitură de stat ar fi fost orchestrată de SUA. Autoritățile turce le-au cerut Statelor Unite să-l extrădeze pe Gulen, dar secretarul de stat John Kerry a solicitat să-i fie furnizate dovezi care să ateste veridicitatea acestor acuzații. 


Nu știu dacă afirmația potrivit căreia îndepărtarea președintelui Erdogan ar fi fost făcută la sugestia unor cercuri din Staele Unite este adevărată. Comportamentul de ultimă oră al autorităților turce la baza militară Incirlik, unde sunt amplasați 1500 de militari americani cu armamentul aferent, și de unde sunt lansate operațiunile americane în Siria,  unde au loc percheziții, unde a fost înterupt curentul electric, iar comandantul a fost arestat, mă fac să cred însă că, relațiile dintre Turcia și Statele Unite ale Americii trec printr-o situație foarte periculoasă.


După ce premierul turc Binali Yildirim a spus că  autoritățile de la Ankara ar putea pune sub semnul întrebării relația de prietenie cu Washingtonul, iar secretarul de stat Kerry a avertizat Turcia că și-ar putea pierde statutul de țară membră NATO dacă nu sunt respectate principiile democratice, o știre mainstream ne anunță că: ”SUA a interzis pentru o lună zborurile comerciale directe spre Turcia” (Între timp știrea a dispărut.)


Oficialii americani îl pedepsesc pe Erdogan pentru că a tăiat curentul electric în toate bazele americane/NATO de pe teritoriul Turciei? Ori poate pentru faptul că nu i-a lăsat pe puciști să îl dea jos de la putere? Sau mai știi, e pedepsit  pentru faptul că și-a permis să normalizeze relațiile bilaterale dintre Turcia și Federația Rusă? Ori pentru faptul că și-a dorit normalizarea relațiilor cu Siria? 


Cu siguranță, dacă Statele Unite nu vor reuși să își normalizeze relațiile cu Turcia funcționarea operațiunilor NATO în regiune se va gripa – armata turcă, de peste jumătate de milion de militari activi (mai mult decât Marea Britanie, Franța și Germania la un loc), este a doua forță militară a NATO.  În schimb, în regiunea Mării Negre, Federația Rusă își va câștiga un aliat major. Turcia controlează strâmtoarea Bosfor, deci va putea schimba balanța forțelor navale prezente în Marea Neagră în folosul Rusiei.
Orice schimbare de echilibru militar în regiune va provoca reacții echivalente – putem presupune că, la rândul lor, Statele Unite vor încerca să își aprofundeze parteneriatele pe care le are în regiune, cu România și Georgia. Probabil, un avantaj rus la Marea Neagră ar îndemna Washingtonul să aprofundeze și relația bilaterală cu Chișinăul.  


Lecția pe care Turcia  o oferă întregii lumi este una a solidarității cetățenilor în jurul liderului lor. Dacă populația turcă nu ieșea în stradă, Erdogan era îndepărtat de la putere și devenea istorie. La  apelul președintelui turc oamenii au ieșit în stradă. Probabil, domnul Erdogan a înțeles că ar trebui să renunțe la apucăturile de sultan, iar unii oficiali americani au conștientizat, că pentru buna funcționare a NATO ar trebui să îl extrădeze pe Gulen.


Probabil că oficialii moldoveni au observat că întrecerea geopolitică dintre Federația Rusă și Statele Unite ale Americii oferă, pe alocuri, suficiente oportunități pentru a îți crea avantaje. Cazul lui Erdogan.   

Moldova ar trebui să învețe lecția turcă și să conștientizeze că statele mari fac politică mare, statele mici fac politică inteligentă.    




Original file published by Power&Politics World - www.powerpolitics.ro