PUCIUL TURCESC. LECȚII PENTRU MOLDOVA

Președintele turc, Recep Erdogan, a acordat un interviu în direct postului de televiziune CNN, interviul a fost difuzat și în România, de canalul Antena 3. Președintele turc a oferit amănunte despre modul prin care a reușit să evite recenta lovitură de stat din Turcia. Erdogan a spus că militarii care au vrut să îl îndepărteze de la putere au fost inspirați de un cleric musulman care se află pe teritoriul Statelor Unite, Fethullah Gulen, și a cerut oficialităților americane extrădarea lui. 

Domnul Erdogan a negat că și-ar fi organizat – așa cum susțin o serie de comentatori politici – un puci militar care, odată oprit, îi oferă posibilitatea de a se transforma într-un adevărat sultan. 

Există suficiente semne care sugerează că lovitura de stat din Turcia a avut conexiuni cu negocierile dintre secretarul de stat John Kerry și ministrul rus de externe Serghei Lavrov referitor la problematica siriană. În acest context, miercuri, 13 iulie, premierul turc Binali Yildirim a sugerat că Turcia își dorește normalizarea relațiilor cu Siria. „Sunt sigur că vom reveni la relaţii normale cu Siria”, a spus premierul turc, citat de Associated Press. „Avem nevoie de acest lucru”, a adăugat el. Normalizarea relațiilor statului turc cu Siria ar reprezenta o întorsătură politică în defavoarea Statelor Unite. Imediat după atentatul de la Nisa, secretarul de stat american, John Kerry, aflat la Moscova, a declarat că masacrul de la Nisa demonstrează importanța accelerării eforturilor internaționale împotriva terorismului,  Kerry a spus că nicăieri nu există un focar mai mare de teroriști ca în Siria. 

 

Cert este că, după multe ore de negocieri cu omologul său rus, Kerry a bătut palma cu Lavrov pe un acord privind dosarul sirian. Nu se cunosc foarte multe amănunte despre colaborarea ruso-americană în Siria. De ce? Pentru că atunci când cei doi au ieșit în fața presei, jurnaliștii au vrut să știe doar despre lovitura de stat din Turcia.

Președintele Erdogan și alți responsabili turci au susținut că în spatele tentativei de lovitură de stat din noaptea de 15 iulie se află Fethullah Gulen, care locuiește de mai mulți ani în Statele Unite. Ministrul turc al muncii și alți responsabili turci de rang înalt au sugerat în declarațiile lor că tentativa de lovitură de stat ar fi fost orchestrată de SUA. Autoritățile turce le-au cerut Statelor Unite să-l extrădeze pe Gulen, dar secretarul de stat John Kerry a solicitat să-i fie furnizate dovezi care să ateste veridicitatea acestor acuzații. 

Nu știu dacă afirmația potrivit căreia îndepărtarea președintelui Erdogan ar fi fost făcută la sugestia unor cercuri din Staele Unite este adevărată. Comportamentul de ultimă oră al autorităților turce la baza militară Incirlik, unde sunt amplasați 1500 de militari americani cu armamentul aferent, și de unde sunt lansate operațiunile americane în Siria,  unde au loc percheziții, unde a fost înterupt curentul electric, iar comandantul a fost arestat, mă fac să cred însă că, relațiile dintre Turcia și Statele Unite ale Americii trec printr-o situație foarte periculoasă.

După ce premierul turc Binali Yildirim a spus că  autoritățile de la Ankara ar putea pune sub semnul întrebării relația de prietenie cu Washingtonul, iar secretarul de stat Kerry a avertizat Turcia că și-ar putea pierde statutul de țară membră NATO dacă nu sunt respectate principiile democratice, o știre mainstream ne anunță că: ”SUA a interzis pentru o lună zborurile comerciale directe spre Turcia” (Între timp știrea a dispărut.)

Oficialii americani îl pedepsesc pe Erdogan pentru că a tăiat curentul electric în toate bazele americane/NATO de pe teritoriul Turciei? Ori poate pentru faptul că nu i-a lăsat pe puciști să îl dea jos de la putere? Sau mai știi, e pedepsit  pentru faptul că și-a permis să normalizeze relațiile bilaterale dintre Turcia și Federația Rusă? Ori pentru faptul că și-a dorit normalizarea relațiilor cu Siria? 

Cu siguranță, dacă Statele Unite nu vor reuși să își normalizeze relațiile cu Turcia funcționarea operațiunilor NATO în regiune se va gripa – armata turcă, de peste jumătate de milion de militari activi (mai mult decât Marea Britanie, Franța și Germania la un loc), este a doua forță militară a NATO.  În schimb, în regiunea Mării Negre, Federația Rusă își va câștiga un aliat major. Turcia controlează strâmtoarea Bosfor, deci va putea schimba balanța forțelor navale prezente în Marea Neagră în folosul Rusiei.

Orice schimbare de echilibru militar în regiune va provoca reacții echivalente – putem presupune că, la rândul lor, Statele Unite vor încerca să își aprofundeze parteneriatele pe care le are în regiune, cu România și Georgia. Probabil, un avantaj rus la Marea Neagră ar îndemna Washingtonul să aprofundeze și relația bilaterală cu Chișinăul.  

Lecția pe care Turcia  o oferă întregii lumi este una a solidarității cetățenilor în jurul liderului lor. Dacă populația turcă nu ieșea în stradă, Erdogan era îndepărtat de la putere și devenea istorie. La  apelul președintelui turc oamenii au ieșit în stradă. Probabil, domnul Erdogan a înțeles că ar trebui să renunțe la apucăturile de sultan, iar unii oficiali americani au conștientizat, că pentru buna funcționare a NATO ar trebui să îl extrădeze pe Gulen.

Probabil că oficialii moldoveni au observat că întrecerea geopolitică dintre Federația Rusă și Statele Unite ale Americii oferă, pe alocuri, suficiente oportunități pentru a îți crea avantaje. Cazul lui Erdogan.   

Moldova ar trebui să învețe lecția turcă și să conștientizeze că statele mari fac politică mare, statele mici fac politică inteligentă.    

Original file published by Power&Politics World - www.powerpolitics.ro