CURAJUL MINISTRULUI GRIGORAȘ

Puțini comentatori ai fenomenelor social politice moldovenești au atras atenția la flash-mobul O rugăciune și un gând bun pentru familia Moldovei, acțiune care a avut loc de Ziua Internațională a Familiei, marcată duminică, 15 mai. Adunați în scuarul Catedralei din centrul municipiului Chișinău, ministrul Muncii și Protecției Sociale și Familiei, doamna Stela Grigoraș împreună cu reprezentanți ai Mitropoliei Chișinăului au petrecut câteva minute în rugăciune și au lansat lampioane aprinse spre cer. Cârcotașii vor spune că nu e mare lucru și că instituția familiei nu are nimic de-a face cu tot ceea ce se întâmplă în fenomenele politice moldovene. Cârcotașii se înșeală, anume în familie se discută despre politică, iar acțiunile politicienilor afectează viața de zi cu zi a familiilor cetățenilor moldoveni. 

Reprezentanții bisericii (clerul) au acceptat invitația ministrului Grigoraș de a marca împreună Ziua Internațională a Familiei datorită faptului că domnia sa este primul oficial moldovean care s-a gândit să implice Biserica în acțiuni concrete de ajutorare a familiilor care au nevoie de asistență socială, pentru asta a semnat un protocol de colaborare între cele două instituții. Chiar dacă societatea moldoveană este una laică, iar Biserica este despărțită de Stat, în actualele momente o asemenea formă de colaborare este binevenită.

Curajul ministrului Grigoraș, pentru că e vorba de îndrăzneală să inviți Biserica să participe în treburile statului, s-a manifestat și în urmă cu zece ani atunci când, în urmă cu zece ani,  în calitate de conducător al organizației neguvernamentale EveryChild Moldova, domnia sa s-a adresat decidenților politici ai vremii propunându-le reforma sistemului rezidențial din Republica Moldova. Era vorba de reducerea numărului de instituții rezidențiale (așa numitele case de copii) și plasarea copiilor în instituții de tip foster. Decizia luată de către conducerea politică a Republicii Moldova a fost una pozitivă – așa a demarat reforma în sectorul instituțiilor rezidențiale moldovenești.

La zece ani distanță, reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale şi locale din Moldova, specialişti din domeniul asistenţei sociale, educaţiei şi asistenţei medicale, experți internaţionali, reprezentanţi ai mediului academic şi profesionişti din sectorul neguvernamental participă în zilele de 17-19 mai, la Conferința internațională „Asigurarea dreptului la familie pentru fiecare copil: Provocări şi soluţii”. Evenimentul este organizat în contextul celor zece ani de la lansarea reformei sistemului de protecţie a copilului în Republica Moldova. Moment propice pentru a prezenta realizările obţinute în procesul de dezinstituţionalizare a copiilor în Republica Moldova dar şi pentru a scoate în evidenţă conexiunea dintre dezinstituţionalizare, dezvoltarea serviciilor bazate pe familie şi comunitate, educaţia incluzivă şi intervenţia timpurie. Vrem sau nu, cârcotașii vor trebui să tacă – practicile moldovenilor pot fi diseminate căci deja zece ani de  prevenire a separării copilului de familie ori de implementare a modelelor de îngrijire alternativă de tip familial pentru copiii separaţi de părinţi își spun cuvântul.

Moldova a reușit mai multe decât alte țări din spațiul ex-sovietic în asigurarea dreptului copilului la familie. Potrivit datelor statistice, la sfîrșitul anului 2015, în Moldova mai activau 35 de instituții rezidențiale, în care erau plasați aproximativ 2000 de copii. Din momentul lansării reformei sistemului rezidențial, numărul de instituții s-a redus cu 30, iar al copiilor instituționalizați cu circa 9 mii. E firesc ca lucrurile să nu se oprească căci, potrivit cercetărilor sociologice, printre primele trei îngrijorări ale moldovenilor se număr și cea referitoare la viitorul copiilor. Fiecare își dorește să aibă copii educați, îngrijiţi, care să trăiască într-o familie puternică, sănătoasă și încrezută în forțele proprii. 

Datele cercetărilor demografice ne prezintă o Moldovă mică, cu o populaţie tot mai îmbătrânită şi dezamăgită. Pentru fiecare familie din Moldova, copiii sunt cea mai mare comoară - deci ei sunt de fapt cel mai important  patrimoniu al statului moldovean. De asta oficialii moldoveni nu își mai permit luxul de a avea în Moldova copii abandonați, copii în internate, copii fără trecut şi fără viitor. 

În urmă cu zece ani, atunci când a dat startul reformelor în sistemul rezidențial, doamna Grigoraș a fost prima care a înțeles asta. Astăzi doamna ministru Grigoraș are curajul de a face parteneriat pentru familia Moldovei cu instituția bisericească. Un curaj care contribuie la stabilizarea familiilor care necesită protecție socială. Protecția socială a familiilor vulnerabile contribuie la reducerea apariției situațiilor de risc în societate. Cârcotașii care cred că familia nu este importantă în exercitarea actului politic se înșeală, anume în familie se discută despre politică, iar acțiunile politicienilor afectează viața de zi cu zi a familiilor cetățenilor moldoveni. Tocmai de asta curajul doamnei Grigoraș trebuie menționat. Poate, subiectul familia și copilul în societatea moldoveană ar trebui să facă parte din temele viitoarei campanii prezidențiale în Republica Moldova. De ce nu?

Post Scriptum - Surse din interiorul Ministerului Muncii imi atrag atentia ca primul ministru care a realizat o colaborare cu Mitropolia Chisinaului a fost ministrul Valentina Buliga. Amintesc ca in anul 2006 - data la care a fost dat startul reformei in sistemul institutiilor rezidentiale, doamna Buliga, in calitatea domniei sale de presedinte al comisiei parlamentare pentru protectie sociala a avut, de asemenea, un rol important pentru buna finalitate a acestei reforme.

PAS - UN PARTID DEZUMFLAT

În sfârșit doamna Maia Sandu are partid. Comentatorii fenomenului politic moldav pot vorbi, doar din acest moment, despre Partidul Acțiune și Solidaritate care duminică, 15 mai 2016 a avut congresul de constituire și a difuzat opiniei publice statutul de funcționare. Conform statutului noua formațiune politică a îmbrățișat doctrina social-liberală și se plasează pe centru-stânga spectrului politic. Probabil, doamna Sandu a crezut că social liberalismul este de dreapta - nu e.  În istoria contemporană a Republicii Moldova, Partidul Acțiune și Solidaritate este a doua formațiune politică care îmbrățișează această doctrină politică. Primul partid social liberal din Republica Moldova a fost cel condus de domnul Oleg Serebrean și, în Moldova, a fost considerat un partid de dreapta. Doamna Sandu face aceiași confuzie doctrinară.

Delegații la congresul de constituire au ales-o pe doamna Sandu președinte, alături de domnia sa, vicepreședinți ai acestei formațiuni politice au fost aleși domnul Sergiu Musteață și doamna Liliana Nicolăescu, domnul Igor Grosu a fost ales secretar general al partidului. Dintre cei trei, doar domnul Musteață a fost aproape de valorile social-liberale, ca și doamna Sandu, doamna Nicolaescu și domnul Grosu au fost membrii ai PLDM.

La congresul de constituire al PAS au participat doar 267 de delegați. Un congres mic. Majoritatea delegaților prezenți erau cadre didactice, oarecum firesc, doamna Sandu, doamna Nicolaescu și domnul Grosu au fost la conducerea Ministerului Educației. Din Biroul politic al Partidului Acțiune și Solidaritate fac parte, soția directorului IPP Moldova, psihologul Daniela Terzi-Barbăroșie,  avocatul și profesorul universitar Nicolae Roșca, istoricul Virgil Pâslariuc, și domnul Vitalie Braniște.  Doamna Maia Sandu a declarat că până la data congresului de constituire s-au alăturat acestei formațiuni politice 7500 de persoane, iar în 20 de centre raionale au fost constituite organizații teritoriale. Potrivit statutului, formațiunea politică activează pe baza cotizaţiilor de membru, 120 de lei anual, dar şi din donaţii.

Un congres mic, organizat cu resurse financiare puține. Surse din interiorul noului partid, îmi comunică că așteptările doamnei Sandu, de a atrage persoane care să investească în acest proiect politic, au fost date peste cap. Deși sondajele prezintă PAS ca fiind printre formațiunile politice preferate de moldoveni, printre fruntașii acestei formațiuni politice nu regăsim persoane cu dare de mână. Resurse financiare puține înseamnă un rezultat electoral pe potrivă. A crede că aparatul de partid al acestei formațiuni politice poate activa doar în bază voluntariatului este o greșeală copilărească. A crede că, se vor putea acoperi, doar din donații, costrurile unei campanii electorale este o utopie.

Un partid al elitelor intelectuale? Primele semnale publice ne arată că asta se dorește – o replică a PSL-ului de odinioară. Cunoaștem rezultatele electorale ale PSL. Mici. Uniți în jurul domnului Serebrean, intelectualii moldoveni nu au avut capacitatea de a atrage foarte multe voturi pentru a câștiga detașat în alegerile locale ori naționale. Probabil se va încerca ca această tristă experiență să nu fie repetată – fără resurse financiare acest lucru este greu de evitat. Considerându-se superiori, intelectualii moldoveni nu știu să vorbească cu marea masă a alegătorilor de aici și eșecurile avute de alte formațiuni politice ale intelectualității.

     

Doamna Sandu afirmă că este pregătită pentru a candida la funcția de președinte al Republicii Moldova. Cu siguranță, constituirea PAS face parte dintr-o campania de PR organizată de doamna Sandu. Probabil, se mizează pe faptul că doamna Sandu ar fi unica candidatură a dreptei politice moldovene la alegerile prezidențiale. Nu cred în ipoteza candidatului unic al dreptei la viitoarele alegeri prezidențiale. De ce? Pentru că politicienii moldoveni, mici sau mari, sunt orgolioși. De asta, presupun că, alături de domnul Dodon, în cursa pentru prezidențiale va fi prezent atât domnul Năstase cât și doamna Sandu. 

Dacă nu va găsi resurse financiare serioase, Partidul Acțiune și Solidaritate nu va fi altceva decât un balon dezumflat. Fie el și al Uniunii Europene. Așa că, mult zgomot pentru nimic.

FOTO - Iulian Bercu

STABILIZAREA MOLDOVEI – INTERES DE SECURITATE AL ROMÂNIEI

Săptămâna trecută, într-o postare pe Facebook, secretarul general al Partidului Național Liberal din România, domnul profesor Radu Carp, nota că vizita domnului Plahotniuc la Washington este o “recunoaștere a situației de fapt din Moldova, într-un context regional complicat, cu diversiuni din ce în ce mai frecvente în Ucraina”. Domnia sa considera că relația Republicii Moldova cu Statele Unite este una strict bilaterală și că nu mai trece prin București. Domnul Carp considera această schimbare de paradigmă ca fiind „un eșec al diplomației românești”.

Nu cred că această schimbare de paradigmă despre care vorbește domnul profesor Carp ar fi un eșec al diplomației românești, este mai degrabă vorba despre o înțelegere mai aprofundată a realităților dintre Prut și Nistru, venită din partea diplomației americane.  Interesul american a dictat ca domnului Plahotniuc să-i fie recunoscută calitatea de coordonator al jocului politic din Republica Moldova. 

Tot săptămâna trecută, ex-ministrul de externe al României, domnul Bogdan Aurescu a fost desemnat consilier al președintelui Klaus Iohannis pe politică externă. Anterior acestei funcții, domnul Aurescu a fost secretar de stat pentru afaceri strategice al Ministerului român de Externe, unde, împreună cu domnul Daniel Ioniță, actualmente nominalizat pentru funcția de ambsador al României la Chișinău, a negociat parteneriatul strategic româno-american. Tandemul Bogdan Aurescu la Cotroceni și Daniel Ioniță la Ambasada României de la Chișinău, un duo care a negociat parteneriatul româno-american, vine să consolideze relația privilegiată a României cu Republica Moldova și va oferi un plus de valoare. A nu se uita că, România este unul din promotorii de bază a intereselor Statelor Unite şi NATO în regiune, deci cei doi diplomați vor pune accentul și pe ancorarea Moldovei în spațiul euroatlantic. Într-o expunere publică, domnul Ioniță afirma că își dorește să fixeze Moldova, „politic, strategic şi fizic”, în spaţiul european şi euroatlantic. 

Că Moldova pășește încet, dar ferm, spre dezvoltarea unui parteneriat cu Statele Unite, s-a văzut în martie 2014, atunci când, la întrevederea domnul Iurie Leancă, pe atunci premierul Republicii Moldova, cu vicepreședintele american Joe Biden, s-a alăturat pe neașteptate și președintele Barack Obama. Președintele american a spus atunci că, „SUA susțin enorm parcursul european al Republicii Moldova, înțelegem că acest drum nu este unul ușor, susținem integritatea teritorială și suveranitatea Republicii Moldova. Inima mea este cu voi, sprijinul meu este cu voi si vreau să vă văd reușind”, a declarat Barack Obama. 

La doi ani distanță, adjunctul domnului John Kerry, Secretarul de Stat al SUA, domnul Antony Blinken a lăudat guvernul moldovean pentru eforturile reformiste pe care le face. Domnul Blinken a spus duminică, 8 mai 2016, într-o conferință de presă desfășurată la București că, "este foarte pozitiv să vedem eforturile îndreptate spre reformă pe care le face guvernul moldovean" și a adăugat că aceste schimbări vor aduce „stabilitate și progres real” pentru Moldova. Domnul Blinken a mai spus că în discuțiile avute cu oficialii români s-a atins subiectul Moldova și a subliniat că, "susținerea României pentru o Moldovă puternică, independentă și orientată spre Europa este esențială".

Domnul Blinken știe ce spune. Poate relația Moldovei cu Statele Unite ale Americii nu mai trece prin București, dar asistența, inclusiv financiară, pe care statul român o oferă Chișinăului sunt priorități exclusive ale acțiunii externe a României. Domnul Ioniță declara într-un interviu recent că pentru reconectarea – strategică, politică și fizică – a Moldovei la spațiul european este nevoie de consolidarea tendințelor spre stabilitate și predictibilitate ale Moldovei. Așadar ajutorul, care nu e numai financiar, vine să contribue la stabilitatea și predictibilitatea instituțiilor moldovene. Ceea ce înseamnă că stabilizarea politică și financiară a Republicii Moldova și menținerea ei în spațiul european și euroatlantic este o necesitate a politicilor de securitate românești. 

Afirmația se bazează pe documentele Strategiei de Apărare a statului român în care se vorbește despre politici de securitate extinse, deci includ și vecinul de la est al României – Moldova. În document se arată că principali piloni ai politicilor de securitate ale României sunt apartenența la NATO și la UE, dar și parteneriatul strategic româno-american. De asta, Moldova este o prioritate nu numai a politicii externe românești dar și a securității ei. Privită din perspectiva anticipării unor eventuale riscuri de securitate venite din spațiul pruto-nistrean, tematica moldovenească a fost necesară și firească, de asta a fost abordată la întâlnirile pe care domnul Blinken le-a avut cu președintele Iohannis ori cu premierul Cioloș.  

Amintesc că vizita adjunctului  Secretarului de Stat american, domnul Kerry, face parte dintr-un turneu european care are drept principal scop pregătirea Summit-ului NATO care va avea loc în luna iulie în Polonia.

Recapitulăm. Politicile de apărare și securitate ale statului român, politici puternic conectate la NATO, presupun consolidarea capacităților de stabilitate și predictibilitate ale instituțiilor statale moldovenești. Cine poate face așa ceva? Președintele Timofti? Domnul Valeriu Streleț? Domnul Andrei Năstase? Doamna Sandu? Să fim serioși! Știm cu toții cine este persoana care deține în mod real pârghiile puterii în Republica Moldova.

Recunoașterea calității asumate de către domnul Plahotniuc, cea de coordonator al jocului politic din Republica Moldova, înseamnă de fapt o recunoaștere indirectă a faptului că doar domnia sa este cel care deține resursele necesare pentru a menține, în proxima vecinătate a Uniunii Europene și a NATO, o Moldovă stabilă și predictibilă. Adică, ceea ce vrea acum România și Statele Unite. Legitimarea politică a domnului Plahotniuc a fost o necesitate a politicilor de securitate româno-americane. 

FOTO - Mircea Zatușevschi