CURAJUL MINISTRULUI GRIGORAȘ

Puțini comentatori ai fenomenelor social politice moldovenești au atras atenția la flash-mobul O rugăciune și un gând bun pentru familia Moldovei, acțiune care a avut loc de Ziua Internațională a Familiei, marcată duminică, 15 mai. Adunați în scuarul Catedralei din centrul municipiului Chișinău, ministrul Muncii și Protecției Sociale și Familiei, doamna Stela Grigoraș împreună cu reprezentanți ai Mitropoliei Chișinăului au petrecut câteva minute în rugăciune și au lansat lampioane aprinse spre cer. Cârcotașii vor spune că nu e mare lucru și că instituția familiei nu are nimic de-a face cu tot ceea ce se întâmplă în fenomenele politice moldovene. Cârcotașii se înșeală, anume în familie se discută despre politică, iar acțiunile politicienilor afectează viața de zi cu zi a familiilor cetățenilor moldoveni. 

Reprezentanții bisericii (clerul) au acceptat invitația ministrului Grigoraș de a marca împreună Ziua Internațională a Familiei datorită faptului că domnia sa este primul oficial moldovean care s-a gândit să implice Biserica în acțiuni concrete de ajutorare a familiilor care au nevoie de asistență socială, pentru asta a semnat un protocol de colaborare între cele două instituții. Chiar dacă societatea moldoveană este una laică, iar Biserica este despărțită de Stat, în actualele momente o asemenea formă de colaborare este binevenită.

Curajul ministrului Grigoraș, pentru că e vorba de îndrăzneală să inviți Biserica să participe în treburile statului, s-a manifestat și în urmă cu zece ani atunci când, în urmă cu zece ani,  în calitate de conducător al organizației neguvernamentale EveryChild Moldova, domnia sa s-a adresat decidenților politici ai vremii propunându-le reforma sistemului rezidențial din Republica Moldova. Era vorba de reducerea numărului de instituții rezidențiale (așa numitele case de copii) și plasarea copiilor în instituții de tip foster. Decizia luată de către conducerea politică a Republicii Moldova a fost una pozitivă – așa a demarat reforma în sectorul instituțiilor rezidențiale moldovenești.

La zece ani distanță, reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale şi locale din Moldova, specialişti din domeniul asistenţei sociale, educaţiei şi asistenţei medicale, experți internaţionali, reprezentanţi ai mediului academic şi profesionişti din sectorul neguvernamental participă în zilele de 17-19 mai, la Conferința internațională „Asigurarea dreptului la familie pentru fiecare copil: Provocări şi soluţii”. Evenimentul este organizat în contextul celor zece ani de la lansarea reformei sistemului de protecţie a copilului în Republica Moldova. Moment propice pentru a prezenta realizările obţinute în procesul de dezinstituţionalizare a copiilor în Republica Moldova dar şi pentru a scoate în evidenţă conexiunea dintre dezinstituţionalizare, dezvoltarea serviciilor bazate pe familie şi comunitate, educaţia incluzivă şi intervenţia timpurie. Vrem sau nu, cârcotașii vor trebui să tacă – practicile moldovenilor pot fi diseminate căci deja zece ani de  prevenire a separării copilului de familie ori de implementare a modelelor de îngrijire alternativă de tip familial pentru copiii separaţi de părinţi își spun cuvântul.

Moldova a reușit mai multe decât alte țări din spațiul ex-sovietic în asigurarea dreptului copilului la familie. Potrivit datelor statistice, la sfîrșitul anului 2015, în Moldova mai activau 35 de instituții rezidențiale, în care erau plasați aproximativ 2000 de copii. Din momentul lansării reformei sistemului rezidențial, numărul de instituții s-a redus cu 30, iar al copiilor instituționalizați cu circa 9 mii. E firesc ca lucrurile să nu se oprească căci, potrivit cercetărilor sociologice, printre primele trei îngrijorări ale moldovenilor se număr și cea referitoare la viitorul copiilor. Fiecare își dorește să aibă copii educați, îngrijiţi, care să trăiască într-o familie puternică, sănătoasă și încrezută în forțele proprii. 

Datele cercetărilor demografice ne prezintă o Moldovă mică, cu o populaţie tot mai îmbătrânită şi dezamăgită. Pentru fiecare familie din Moldova, copiii sunt cea mai mare comoară - deci ei sunt de fapt cel mai important  patrimoniu al statului moldovean. De asta oficialii moldoveni nu își mai permit luxul de a avea în Moldova copii abandonați, copii în internate, copii fără trecut şi fără viitor. 

În urmă cu zece ani, atunci când a dat startul reformelor în sistemul rezidențial, doamna Grigoraș a fost prima care a înțeles asta. Astăzi doamna ministru Grigoraș are curajul de a face parteneriat pentru familia Moldovei cu instituția bisericească. Un curaj care contribuie la stabilizarea familiilor care necesită protecție socială. Protecția socială a familiilor vulnerabile contribuie la reducerea apariției situațiilor de risc în societate. Cârcotașii care cred că familia nu este importantă în exercitarea actului politic se înșeală, anume în familie se discută despre politică, iar acțiunile politicienilor afectează viața de zi cu zi a familiilor cetățenilor moldoveni. Tocmai de asta curajul doamnei Grigoraș trebuie menționat. Poate, subiectul familia și copilul în societatea moldoveană ar trebui să facă parte din temele viitoarei campanii prezidențiale în Republica Moldova. De ce nu?

Post Scriptum - Surse din interiorul Ministerului Muncii imi atrag atentia ca primul ministru care a realizat o colaborare cu Mitropolia Chisinaului a fost ministrul Valentina Buliga. Amintesc ca in anul 2006 - data la care a fost dat startul reformei in sistemul institutiilor rezidentiale, doamna Buliga, in calitatea domniei sale de presedinte al comisiei parlamentare pentru protectie sociala a avut, de asemenea, un rol important pentru buna finalitate a acestei reforme.