CE VA SPUNE PDM ?

Comisia Electorală Centrală a transmis, pe 21 noiembrie, procesul verbal cu privire la rezultatele oficiale ale turului doi de scrutin prezidențial către Curtea Constituţională. Curtea are la dispoziție zece zile pentru a stabili valabilitatea alegerilor. De aici.

Rezultatul alegerilor a fost recunoscut de către Ambasada SUA în Republica Moldova. „Conform concluziilor preliminare ale misiunii de observatori OSCE/ODIHR, alegerile au fost competitive, cu respectarea libertăților fundamentale”. De aici.

Observatorii electorali cunosc faptul că au existat anumite inadvertențe electorale, dar acestea nu au fost suficient de mari pentru a pune sub semnul întrebării rezultatul alegerilor ori de a anula scrutinul, așa cum cere diaspora.  Am remarcat că raportul prezentat de OSCE/ODIHR nu a fost foarte sever pentru ca să existe motivații concrete pentru anularea celui de-al doilea tur. Istoria alegerilor moldovene arată că, de obicei, Curtea Constituțională ține cont de deciziile CEC-ului și ia în calcul și opinia observatorilor internaționali. Curtea Constituțională nu va lua o hotărâre diferită de decizia CEC. Așadar mă aștept la o decizie favorabilă privind numirea lui Igor Dodon în funcția de președinte al Republicii Moldova. 

Comentatorii politici moldoveni consideră că, deși în campania electorală a avut un mesaj antieuropean, Igor Dodon va colabora cu Guvernul Filip. În caz contrar, nu va reuşi să-şi menţină popularitatea şi își va decredibiliza formaţiunea politică din care a făcut parte. De aici.

Într-un comentariu pentru publicația Jurnal de Chișinău, scriitorul Mircea V. Ciobanu notează că membrii PDM au făcut tot posibilul ca Dodon să ajungă președinte, deci „poate fi mai ușor de îmblânzit”. De aici.

Doar că, noul șef al statului moldovean a declarat că, prima sa vizită oficială va avea ca destinație Moscova. De aici. Recent, viceministrul rus de externe, Grigorii Karasin, a declarat că  deplasarea domnului Dodon în Rusia este așteptată și va avea loc după reuniunea Comisiei economice interguvernamentale moldo-ruse, preconizată pentru sfârșitul lunii noiembrie. De aici.

Nu cred că noul președinte al Republicii Moldova își dorește să colaboreze foarte strâns cu actualul guvern. Interesul principal al domniei sale este cel de a își întări partidul pentru alegerile parlamentare din 2018 și să nu îl lase pe Renato Usatâi să intre în Parlament. Repet – miza alegerilor prezidențiale a fost una pentru viitorul apropiat : alegerile parlamentare din 2018. Ecuația politică din Republica Moldova trebuie privită în acest moment doar din această perspectivă. 

Vicedirectorul Institutului de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldove, Victor Juc, afirma recent că, la rândul său, Partidul Democrat din Moldova este interesat ca la scrutinul parlamentar viitor să înregistreze un rezultat care să îi dea dreptul să devină un actor important în viitorul Parlament, iar pentru acest lucru este obligat să aibă mai multe succese pe linia de Guvern. De aici.

Viziunea politică a Partidului Democrat din Moldova nu s-a schimbat, ea  a fost expusă de președintele acestei formațiuni politice, Marian Lupu,  într-un interviu recent: “PDM va demonstra, nu doar prin asigurări verbale, ci și prin acțiuni, că rămâne a fi unul pro european. Nu uităm că în Moldova este un sistem politic parlamentar, unde prerogativele cele mai importante sunt atribute Parlamentului și Guvernului și pe aceasta cale, PDM, împreună cu partenerii de dezvoltare, vor asigura în continuare calea integrării europene în interesul cetățenilor Republicii Moldova.” De aici.

În același timp președintele democraților moldoveni a adăugat că se așteaptă  la surprize neplăcute din partea lui Dodon dar, „guvernarea și majoritatea parlamentară ii vor da răspunsurile potrivite și nu ii vor permite să facă ce vrea, vom găsi formula potrivită să îl ținem în limitele constituționale”.  

Portalul on line tribuna.md a vehiculat patru scenarii post electorale de dezvoltare a viitorului politic moldovenesc: 1) votarea unui nou Guvern în frunte cu actualul Premier, Pavel Filip; 2) votarea unui nou Guvern al PD-PL şi deputaţilor neafiliaţi în frunte cu un nou Premier; 3) crearea unei noi coaliţii de guvernare (dintre democraţi, socialişti şi unii deputaţi neafiliaţi) şi învestirea unui nou Guvern condus de Pavel Filip; 4) crearea coaliţiei menţionate mai sus, dar în fruntea Executivului ar veni un nou Premier. De aici.

Doar că editorialiștii de la Tribuna nu au luat în calcul faptul că decidenții politici privesc în acest moment ecuațiile de dezvoltare politică din Republica Moldova doar din perspectiva alegerilor parlamentare din 2018. Care din cele patru scenarii avantajează mai mult PDM-ul?

Sunt sigur că în evaluarea postelectorală a Partidului Democrat din Moldova se ține cont atât de perspectiva 2018 ( a alegerilor parlamentare) dar și de perspectiva menținerii și aprofundării stabilității economice și sociale a statului moldovean, cât și a implementării reformelor. Probabil, aprecierile Partidului Democrat pe marginea prezidențialelor vor apărea după ce Curtea Constituțională se va expune pe marginea deciziei CEC.

Președintele Dodon va fi judecat după declarațiile și faptele domniei sale. Îmi doresc ca acțiunile domniei sale să fie în folosul tuturor cetățenilor moldoveni – inclusiv al celor care nu l-au votat. Nu cred că va fi exact așa. Probabil, președintele ales va înțelege foarte repede că status quo-ul politic moldovenesc este necesar și că el ar trebui menținut. Pentru a mă asigura că măcar asta se va întâmpla, voi fi atent la numele viitorilor săi consilieri prezidențiali, dar și la activitatea domniei sale timp de o sută de zile.

MAIA SANDU – SFÂRȘITUL NU-I AICI

Doamna Maia Sandu nu recunoaște rezultatele alegerilor prezidențiale. Nemulțumită de rezultatul obținut, domnia sa a solicitat demisia președintelui CEC, Alina Russu, și a ministrului de Externe, Andrei Galbur. Doamna Sandu a lansat o petiție on-line prin care se solicită Curții Constituționale să declare rezultatul alegerilor drept nul. De aici.

În schimb, rezultatul alegerilor a fost recunoscut de către Ambasada SUA în Republica Moldova. „Conform concluziilor preliminare ale misiunii de observatori OSCE/ODIHR, alegerile au fost competitive, cu respectarea libertăților fundamentale. Noi înțelegem că există acuzații de nereguli. Procesul electoral se va încheia odată ce Curtea Constituțională va valida rezultatul final. Guvernul SUA se angajează să colaboreze cu autoritățile Republicii Moldova în susținerea unei guvernări eficiente și responsabile pentru poporul Moldovei. Așteptăm să conlucrăm cu președintele ales în această privință”. De aici.

Comunicatul difuzat de Ambasada SUA a fost o posibilă  motivație pentru ca domnul Dodon să renunțe la mandatul său de deputat și la funcția de președinte al Partidului Socialiștilor. Într-un comunicat către presă președintele ales a spus că : „președintele Dodon nu va mai fi membru de partid și nu poate reprezenta un singur partid sau doar o parte a cetățenilor Republicii Moldova. Președintele trebuie să reprezinte toți cetățenii, și pe cei de stânga, și pe cei de dreapta, și pe cei care au votat pentru oponentul meu politic”. De aici.

Într-o conferință de presă, domnul Dodon, a spus că va păstra toate relațiile cu Uniunea Europeană și că își dorește doar să restabilească relațiile cu Rusia. „Președintele nu are competența de a anula acordul cu Uniunea Europeană, dar putem organiza un referendum pentru ca oamenii să se expună. Prin urmare, la această etapă vom păstra desigur parteneriatul cu Uniunea Europeană, dar în viitor, sper că ne vom apropia de Uniunea Euroasiatică”, a declarat Dodon. De aici.

Domnul Dodon este conștient că în lipsa unei majorități parlamentare funcția pe care a câștigat-o, influentă desigur, nu îi oferă suficiente pârghii pentru a face schimbări majore în modul în care este guvernată Republica Moldova. Desigur, din momentul depunerii jurământului, funcția pe care o va deține îi va ofera suficientă vizibilitate și vocalitate pentru ca domnia sa să impună Partidul Socialiștilor ca principala formațiune politică în Republica Moldova.

De curând, Nicu Popescu, de la Institutul de Securitate al Uniunii Europene declara că adevărata schimbare de putere nu a avut loc acum și acest lucru s-ar putea întâmpla peste doi ani dacă, din poziția de președinte al statului moldovean, domnul Dodon va reuși să impună o majoritate parlamentară în 2018. De aici.

Pe 7 noiembrie 2016, notam același lucru - alegerile prezidențiale au o miză falsă și că ele, prea mult, nu contează. 2018, anul alegerilor parlamentare moldovenești, va fi anul în care Moldova, dintre Prut și Nistru, va trebui să spună încotro se îndreaptă. Importanța bătăliei pentru prezidențiale, asta e – cucerirea unei funcții politice care oferă posibilități concrete pentru a ajuta formațiunea politică din care ai făcut parte  să câștige alegerile parlamentare din 2018. Asta e miza. Președinția contează mai puțin. Parlamentul e important. De aici.

Refuzul, temporar, al doamnei Sandu de a recunoaște rezultatul alegerilor prezidențiale, poartă aceiași miză a alegerilor parlamentare. Doamna Sandu își capitalizează bunul rezultat obținut. 

Domnul Dodon, la rândul său, a spus, cu subiect și predicat, că este în opoziție față de actuala putere. „Am fost, sunt și voi fi în opoziție față de actuala majoritate parlamentară. Partidul Socialiștilor, fracțiunea parlamentară, nu va face coaliții în acest parlament. Și obiectivul rămâne unul foarte clar - alegeri parlamentare anticipate”.

Asistăm la debutul unui mandat prezidențial furtunos, în care președintele nou ales va încerca să construiască cât mai mult capital politic pentru Partidul Socialiștilor. La rândul său, Maia Sandu va încerca să își capitalizeze cu orice preț avantajul electoral obținut în prezidențiale.

Premierul Filip și coaliția majoritară din Parlamentul Republicii Moldova sunt puși într-o situație delicată. Timpul rămas până în 2018 este suficient pentru ca opoziția, de stânga/dreapta, să își capitalizeze victoria. Pe de altă parte, actualul Cabinet de Miniștri va fi pus în obligativitatea de a implementa reformele, dar acest lucru va face formațiunea politică din care provine să piardă puncte electorale. 

Deja președintele nou ales a amenințat guvernul Filip că își va scoate simpatizanții în stradă dacă prevederile Acordului cu FMI vor fi puse în aplicare. Igor Dodon făcea referiri la creșterea baremului de vârstă pentru pensionare. De aici.

Rezultatele alegerilor prezidențiale au demonstrat că societatea moldovenească este divizată în două tabere ireconciliabile. Mai poate fi unificată societatea moldavă, în condițiile în care aproximativ 50 % din moldoveni sunt pro-europeni, iar 50 % sunt pro-ruși? Un viitor rezultat al alegerilor parlamentare, anticipate sau nu, ar putea aduce, odată și pentru totdeauna, o claritate asupra orientării politice a moldovenilor? Ori, așa cum a spus ambasadorul Statelor Unite la Chișinău, Basarabia nu e România, societatea moldovenească fiind condamnată să fie în zona veșnicilor incertitudini? 

MAIA A PIERDUT ALEGERILE. DE CE

Cine poartă responsabilitatea pentru că Maia Sandu a pierdut alegerile prezidențiale din Republica Moldova? 

Ea, care a refuzat ajutorul electoral oferit de către PDM? Iurie Leancă și Mihai Ghimpu care au refuzat să dea curs îndemnului președintelui Popular European, Joseph Daul, de a se retrage din cursă? 

Andrei Năstase care a întins cât se poate de mult discuțiile pentru desemnarea unui candidat unic al opoziției pro-europene? 

Autoritățile române, care potrivit jurnalistei Sabina Fati, publicist al ziarului România Liberă, titra într-un editorial dedicat alegerilor moldovenești că, statul român nu o sprijină pe Maia Sandu? (De aici.)

 

Moldovenii cu domiciliul în România care nu s-au prezentat la vot și pe care jurnalistul Rareș Bogdan, vroia să-i fugărească din țară dacă nu votează? (De aici.)

 

Sau poate, Maia Sandu a pierdut alegerile pentru că, arogantă, nu a vrut să fie asociată cu mișcarea unionistă din Republica Moldova? Ori, mitul Maia Sandu s-a distrus în timpul dezbaterilor electorale atunci când domnia sa a mințit afirmând că nu a fost membră a echipei PLDM? (De aici.)

 

Doamna Maia Sandu este de altă părere. Ea spune că a pierdut alegerile pentru că scrutinul a fost fraudat. (De aici.) Domnia sa argumentează această afirmație pe baza lipsei de buletine de vot la unele secții din străinătate. 

Dar acest raționament este combătut, pe bună dreptate, de către editorialistul ziare.com, Ioana Ene Dogioiu:  „Puteau voturile din diaspora, integral exprimate, să schimbe rezultaul? Greu. Diferența dintre cei doi candidați este în jur de 70 de mii de voturi și chiar Maia Sandu estimează că sute (nu e vorba de mii n.a.) de moldoveni au fost împiedicați să voteze. Deci probabil că rezultatul ar fi fost doar ceva mai strâns, dar nu diferit”. (De aici.)

Sunt sigur că Maia Sandu a pierdut alegerile din vina noastră. Responsabilitatea venirii lui Igor Dodon în fruntea statului moldovean aparține celor care nu au putut convinge electoratul să o ajute cu un vot. Dar și a celor care, din lene, indiferență ori vreme proastă, nu s-au prezentat la vot.

Într-un interviu pentru presa română, Anatol Țăranu afirma victoria Maiei Sandu depinde foarte mult de mobilizarea electoratului: "Dacă prezența la urne va depasi 60%, șansele Maiei Sandu de a câstiga alegerile vor fi mari. Dar, dacă prezența la vot va rămâne la cota înregistrată în primul tur (49% ) sau nu va crește simțitor, șansele lui Dodon vor fi mai mari". 

Cei o mie de tineri care, pe 14 noiembrie, au protestat în fața CEC și cred sincer că „alegerile au fost murdare și fraudate”, uită că rata de participare la alegeri nu a crescut suficient de mult pentru ca Maia Sandu să câștige. Rata de participare a fost de doar 53%. Da, mai mare decât în turul întâi, dar nu suficientă pentru ca Maia să câștige. 

După decantarea tuturor emoțiilor, la rece, pot afirma că Maia Sandu nu a câștigat alegerile prezidențiale, dar a câștigat un profil politic pentru viitor. Domnia sa a înregistrat un rezultat bun - de la ministrul învățământului, la politicianul care a reușit, pentru prima dată, mobilizarea diasporei moldovenesti, e ceva. Daca își va capitaliza rezultatul obtinut (și dacă va reuși să mențină unitatea PAS, PLDM, PPDA) ar putea deveni, în 2018, liderul unui puternic partid parlamentar. Iar asta, contează.

Domnul Dodon a devenit președintele Republicii Moldova. Este alegerea benevolă a cetățenilor moldoveni. Dacă vrea să ocupe un loc important în istoria contemporană a statului moldovean domnia sa are o singură șansă - să-i unească pe moldoveni. Într-un comentariu pentru Adevărul, colegul Mihnea Dumitru, îl îndemna pe noul președinte moldovean: „Nu vă gândiţi la unirea cu România, cu Rusia sau cu Uniunea Europeană. Nu veţi putea face niciuna dintre acestea. Gândiţi-vă la Unirea internă, a Moldovei. Din momentul acesta, nu puteţi decât să ne surprindeţi în mod pozitiv. Pe restul, moldovenii le-au trăit, deja”. (De aici.)

Dacă va dori sau nu noul președinte să-i unească pe moldoveni, vom vedea. Vor unii sau nu, premierul Pavel Filip rămâne cel care, cu sau fără ajutorul instituției prezidențiale, va promova reformele necesare pentru apropierea Moldovei de Uniunea Europeană. Că altă ieșire nu-i.