ECHIPA PLATON/GOFMAN A PIERDUT, FEDERALIZAREA SE AMÂNĂ

Săptămâna aceasta s-a încheiat vizita misiunii FMI la Chișinău. Guvernul Filip a încercat să încheie un acord de finanțare din partea FMI, acord pe care guvernele precedente (Gaburici, Streleț) nu au reușit să îl realizeze. Pe de altă parte, printr-o scrisoare deschisă, doamna Maia Sandu, fost ministru al învățământului în guvernele precedente, a solicitat FMI să nu finanțeze Republica Moldova. Anterior, (pe vremea când premierul PLDM, Valeriu Streleț nu a reușit semnarea unui acord cu FMI) doamna Sandu afirma că un acord cu FMI este esențial pentru Moldova și acuza de iresponsabilitate doleanțele socialiștilor moldoveni ca Moscova să înăsprească sancțiunile împotriva Moldovei. Ipocrizie ori campanie electorală? 

Premierul Filip, care știe cel mai bine necesitățile statului moldovean a spus că blocarea relansării finanțării statului moldovean ar fi periculoasă cetățenilor ei: "Lipsa unui acord cu FMI ar însemna și lipsa altor finanțări străine, iar acest lucru ar putea duce la un blocaj economic extrem de periculos, inclusiv la o criză socială profundă. Vă rog, renunțați la discursuri demagogice, nu mai puneți mai presus de interesul țării, interese politice cinice, care ar putea afecta cetățenii pe termen lung", a declarat Pavel Filip.

Cu câteva ore înaintea anunțării rezultatelor vizitei delegației FMI la Chișinău, jurnaliștii de la Sputnik.md anunțau că autoritățile moldovene ar fi primit un răspuns negativ din partea reprezentanților FMI. Nimic mai fals! Într-o conferință de presă comună, premierul Filip și șefa delegației FMI pentru Moldova au lăsat să se înțeleagă că, după negocierile tehnice care vor avea loc la Washington, va fi semnat un acord.  

Unul dintre ideologii Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, deputatul Bogdan Țârdea, nota pe Facebook că, în contextul în care FMI nu ar încheia acordul de finanțare pentru Moldova, oficialii moldoveni ar trebui să își îndrepte atenția către Federația Rusă ori China. Se pare că acesta este motivul pentru care, în presa rusă, a apărut oferta Federației Ruse adresată Chișinăului. Este vorba de cele 14 puncte conținute în Foaia de Parcurs oferită de Moscova vicepremierului Octavian Calmâc. Cotidianul rus Kommersant, a publicat o sinteză a listei de măsuri pe care Moscova le-a propus oficialilor moldoveni pentru a restabili relațiile comerciale cu Rusia. "Doar unele dintre cele 14 puncte sunt cu adevărat tehnice, restul cerinţelor au caracter geopolitic și se referă la punerea în aplicare a diferitelor acorduri semnate de Moldova în cadrul CSI, acorduri care contravin Acordului moldovenesc de Asociere la UE", scrie Kommersant. 

În acest larg tablou, declarațiile lui Gofman au picat bine celor care, la București ori Bruxelles, nu cred în capacitatea oficialilor moldoveni pentru reformă. Devine clar că spectacolul mediatic al cărui protagonist este Gofman face parte dintr-un scenariu regizat în afara Republicii Moldova și a avut drept scop final nu atât descreditarea domnului Plahotniuc cât descreditarea guvernului condus de domnul Filip. Repet – declarațiile colonelului Gofman arată că stabilizarea politică și economică a statului moldovean neliniștește, acesta este motivul pentru care startul campaniei electorale pentru prezidențiale a fost dat mult mai devreme. Nu m-aș mira ca peste un timp să aflăm că acest scenariu a fost scris de către controversatul om de afaceri Veaceslav Platon, cel care, pe timpuri, a reușit să îl “planteze” pe Gofman la CCCEC, iar pe fratele lui, la BEM, unde peste un timp a ajuns consilierul lui Gacichevici, (fostul președinte al BEM).

Ce va urma? Doamna Vladkova-Hollar, șefa delegației FMI pentru Moldova a fost clară – au mai rămas de convenit, la nivel de experți, doar câteva aspecte tehnice. Hotărârea politică a fost luată - acordul va fi semnat.  

Experții de la FMI au înțeles că, în lipsa unui acord de finanțare autoritățile moldovene ar fi fost puse în dificila situație de a găsi soluții. În încercarea de a redeschide piața rusă pentru produsele moldovenești decidenții moldoveni ar fi trebuit să accepte Foaia de Parcurs prezentată de domnul Rogozin. La sfârșitul lunii iulie o delegație condusă de către viceministrul moldovean al economiei, domnul Vitalie Iurcu se va deplasa la Moscova pentru a negocia conținutul Foii de Parcurs. În actualele condiții, cu o mare probabilitate ca FMI-ul să acorde linie bugetară Moldovei, oficialii moldoveni vor avea o capacitate mai mare de rezistență în fața rușilor și nu vor fi dispuși să facă cedări. Ne-prietenii Moldovei își doreau ca, în lipsa unui acord cu FMI, delegația moldovenească să fi fost demoralizată, iar asta ar fi făcut să fie o pradă mai ușoară presiunilor ursului rus. Cu moralul la pământ, probabil, oficialii moldoveni ar fi fost de acord cu includerea unor puncte cât mai dezavantajoase Moldovei în Foaia de Parcurs prezentată Moldovei de Rogozin, un traseu care la final ar fi dus către federalizarea statului moldovenesc. Un asemenea semn de slăbiciune ar fi dat apă la moara lui Platon, Țopa, ori Năstase care, în acest mod, ar fi câștigat importante puncte electorale.

Repet – decizia politică spune că acordul cu FMI va fi semnat. Recent, la întâlnirea avută cu premierul Filip, ambasadorul României la Chișinău, domnul Daniel Ioniță, a spus că progresele guvernului de la Chișinău sunt apreciate atât la București cât și în alte capitale europene.  Exact acest lucru a fost văzut și de către delegația FMI. Descifrate, afirmațiile domnului Ioniță înseamnă că imediat după semnarea acordului vor veni și banii promiși de statul român. 

Disponibilitatea FMI de a deschide linie de finanțare pentru Moldova schimbă rezultatul ecuației geopolitice din regiune. Desigur reformele structurale cerute de FMI ar putea fi dureroase dar, după anexarea Crimeei, atentatele teroriste din Franța și lovitura de stat din Turcia observăm că lumea pe care am știut-o cu toții devine din ce în ce mai fluidă. Schimbările structurale cerute de FMI ar putea fi singura opțiune viabilă pentru Moldova. Ne-prietenii Moldova au mizat greșit, echipa Platon/Gofman a pierdut  iar federalizarea Moldovei se amână.

„Король обнала” ÎN POSTURA DE MAGNIȚII AL MOLDOVEI

În utima lună în pesiajul public moldovenesc a apărut un personaj relativ nou, pe nume Mihail Gofman. Fiind  „creația” grupul de la  ”Propaganda”, afliat fraților Țopa, proiectul „Gofman” a fost lansat pe piață de fosta prietenă a lui Baghirov de la Chișinău, ce activează acum sub acoperire de jurnalist.  Pînă în prezent, mai multe personaje obscure, au fost „spălate” și puse la treabă exact după aceeași schemă (Sergiu Mocanu, Ion Sturza, Marin Ciobanu, Tatiana Raducan, Domnica Manole, Victor Puscas, Sergiu Sagaidac etc).  Grupul de la „Propaganda” are un întreg aresenal de personaje pe care le scoate din joben și despre care poți ști exact ce vor spune si pe cine vor critica.  Așa deci, protagonistul proiectului „Gofman” nu-i nimic altceva de cat o noua păpușă din ladița de vechituri a aceatora care va fi pusă la naftalină după ce va fi folosit.

Publicul larg își pune intrebarea - who are you Mr. Gofman? 

 Nu întîmplător am menționat că doar publicul larg își pune această întrebare… Pe cît de necunoscut este publicului larg, pe atât de bine este cunoscut în cercurile afaceriștilor tenebri ai Chișinăului.  Lasînd la o parte speculațiile, mă vom referi doar la fapte notorii, disponibile în spațiul public. Mihail Gofman a ajuns în gradul de maior la CCCEC in peridoa lui Voronin. După 2009, este avansat în grad de colonel și numit şef-adjunct al Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor din cadrul CNA. A deținut această funcție în perioada cand s-au spălat si s-au furat milarde din sistemul bancar moldovenesc. Tot el este și deținator a unor proprietăți impunătoare. Locuiește într-un cartier de lux, populat în exclusivitate de foști politisti si oameni de afaceri.  Fratele lui Gofman a fost consilierului președineltui BEM, Grigore Gacichevici, în momentul cand se furau banii de la BEM cu sacul. A fost demis de la CNA cu 3 ani in urma pentru mai multe nereguli. In cercurile tenebre este cunoscut cu numele „Молдавкий король обнала”.

În mod absolut surpinzator pentru cei care-l cunosc, acest personaj a apărut în emisiunea fostei prietene a lui Bagirov, in postura de luptător cu fraudele bancare. Pentru mai multă credibilitate, păpușa a fost împopoțonată în uniformă de colonel CNA, (deși Gofman a fost dat afară din această instituție), iar prietena lui Baghirov îi formula întrebări sugestive la care răspunsul nu mai conta. Fundalul negru al studioului și expresia gravă a feței prezentatoarei urma sa inducă o ideie de suspans si percepția că în discuție sunt puse subiecte de o importanță astrală. 

Cu toate acestea, spectacolul s-a deovedit a fi unul destul de ieftin. Gofman nu s-a referit nici la o faptă sau ve-o probă care sa aduca ceva nou atat in povestea furtului milardului cat si in povestea spalarii de bani.  Gofman a acuzat  patru persoane de furtul miliardului (Shor, Plahotniuc, Filat, Platon) der nu a pomenit nici o faptă pe care s-ar baza acuzatiile sale. Nici o probă, ci doar vorbe goale. Pentru coșcogemete colonel,  fost şef al Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor din cadrul CNA, este cam subțire, nu-i așa? De la un asemenea personaj, împopoțonat în uniforma militară, cu mai multe insigne la piept, ne-am fi așteptat să auzim cu totul altfel de dezvăluiri. Spre exemplu, să fi declarat următoarele:  ”faptul că beneficairul furtului miliardului este X, Y sau Z, se bazează pe următoarele probe: unu, doi, trei, petru etc.” Nimic din așa ceva nu am auzit, doar afirmații difuze și nesigure. Desigur, prietena lui Baghirov nu s-a complicat sa-l intrebe pe Gofman: de ce acesta nu a pornit  nici un dosar penal imptriva celor care au devalizat sistemul, doar putea să o facă? De ce a tăcut atunci si de ce a ieșit  la rampă anume acum, in ajuncul campaniei prezidențiale?  

Dupa interviul oferit prietenei lui Baghirov, a urmat spectacolul cu conferința de presă de la Washington, la care de altfel, a participat doar Jurnal TV. De această dată, declarațiile lui Gofman erau comentate live din studioul de la Chișinău de nimeni altul, incoruptibilul candidat al Țopilor la prezidențiale - Andrei Năstase. Structura intrebarilor formulate în așa zisa conferință de presă, denptă că autorii acestui proiect doresc să creeze percepția că ex-colonelul Gofman este un fel de Magnițchi al Moldovei. În realitate, dacă ar fi să comparăm aceste două persoane, ne vom convinge cu ușurință că Gofman  este exact opusul lui  Magnitsky.  Persoanele gen „Gofman” reprezintă de fapt  ceea cu ce a luptat Magnitsky - coruptie, spalare de bani, si protecționsim. Din acest motiv, încercarea de a face din „Король обнала” un fel de  Magnițchi al Moldovei este destinată eșecului.

Un alt subiect interesant ține de momentul lansării acestui proiect. In mod normal, el trebuia lansat mai aproape de campanie, in luna august (exact cum a fost cu proectul „Sergiu Mocanu”). Cel mai probabil, schimbarea de agendă a fost generată de avansarea  negocierilor guvernului a unui nou acord cu FMI. Semnarea unui acord cu FMI, ar constitui un element politic important de sprijin pentru guvernare în ajun de campanie electorală. Desigur că o asemenea evoluție a lucrurilor nu convine nici pe departe Țopilor și celor care s-au grupat în jurul lor. Anume din acest considerent, se pare că proiectul „Gofman” a fost lansat mai devereme de cât era planificat. 

Proiectul  „Gofman” nu este unul original

Exact in aces mod, in vara anului 2010, inainte de campanial electorală din noiembrie 2010, condamnații fugari Victor și Viorel Țopa au lansat proiectul „Sergiu Mocanu”. Sunt doua proiecte absolut identice ca și concept, ca implementare și context de lansare. La fel ca și înainte de campania electorală din 2010, Țopii au nevoie de o voce care sa poată face „dezvaluiri” pe care mai apoi să le desimineze prin intermediul presei pe care o controleaza. La ora actuală, este evident pentru toată lumea că proiectul „antimafie” este un proiect consumat, pe care Țopii l-au abandonat imedit ce au lansat proiectu „Platforma DA”. Acum, în ajun de prezidențiale Gruparea Țopilor are nevoie ca de aer de o voce proaspăta ca să facă noi dezvăluiri.  

Miza ambelor parți este destul de simplă - Gofman va specula așa numitul risc „de a fi arestat pentru dezavaluirile facute” în realitate urmărind scopul de a obtine azil politici in SUA, unde sa-si poata cheltui liniștit banii făcuți cu sudoarea fruntii in timp ce prevena şi combatea spălărea banilor în Moldova. (De altfel, solicitare straenie a lui Gofman de a i se oferi paza de stat, denota că scenariul a juca cartea azilului politic a fost pus la cale cu mult timp în urmă). Țopii și cei care s-au grupat în jurul lor, obtin în schimb o un canal de șantaj, pentru discredita pe oricne doresc, prin intermediul unor false dezvăluiri, facute de „Король обнала” în noua sa poziție de  „Magnițchi al Moldovei”. Nu există nici un dubiu că ținta acestor „dezvăluiri” vor fi în primul rînd oponnții lui Andrei Năstase la prezidențiale, (declarația lui Gofman ca Leancă va fi următorul arestat, indică foarte clar asupra acestui fapt). În al doilea rand, Gofman va fi bîta împotriva tuturor celor care vor refuza să se alăture vendentei Țopilor contra lui Plahotniuc. 

Lansarea proiectului „Gofman”, denotă că în ciuda aparenței de liniște și apatie instaurată în Moldova, campania prezidențiala a luat startul.

MOLDOVA ESTE ÎN ATENȚIA NATO ȘI A SUA

Continuăm publicarea interviului realizat cu generalul de brigadă (în rezervă) Vasile Roman, ex comandant al Direcției Operațiuni din cadrul Marelui Stat Major General al Armatei Române. În februarie 2016 domnia sa a trecut în rezervă, deci opiniile exprimate nu reprezintă punctul de vedere al Armatei Române ci un punct personal care, spre deosebire de alții, spune lucrurilor pe nume.

1.Secretarul General NATO a făcut referiri la Republica Moldova, Georgia şi Ucraina. NATO vrea ca Republica Moldova să-şi consolideze capacităţile ei de apărare pentru a fi capabilă să se apere. În același timp, bugetul statul moldovean este capabil doar să facă față cheltuielilor curente. Cum ar trebui să procedeze oficialii moldoveni? 

Prezența în declarația summit-ului a numelor celor trei țări mi se pare extrem de benefică pentru că în acest fel se dovedește că ele sunt importante. Această preocupare pentru statele din proximitate vine încă din anul 2000, numai că atunci nu s-a identificat contextul pentru a le apropia mai mult. Contextul a fost mereu tulburat de interesele Rusiei și de dorința unor state vestice (în special Germania) de a nu intra într-un conflict cu aceasta.

Începând cu Summit-ul de la Bucuresti, (unde Georgia și Ucraina nu au fost acceptate), s-a desprins concluzia că Rusia va influența negativ drumul acestor state. NATO a învățat din lecția războiului din Georgia și Ucraina, că aceste state sunt importante pentru pacea din est și a dovedit că are interes ca aceste state să se dezvolte independent de influența Rusiei. Deși se regăsesc permanent în documentele oficiale, aceste state au înteles că este necesar să își asigure câte un pilon de securitate independent, așa cum este și cazul Georgiei, care a semnat un acord cu SUA pe probleme de securitate și apărare.

Referindu-ne la Republica Moldova, avem certitudinea că ea este în  atenția SUA și a NATO, atât prin programele politice, economice și militare, având ca exemplu faptul că acestea, în domeniul militar, în ultimii ani au presupus îmbunătățirea condițiilor de instruire, sprijin în dotare, participare la instruire în comun. De altfel ultimul proiect SUA din Moldova, a fost în anul 2015, a costat 1,6 milioane de dolari și a vizat dezvoltarea facilităților de instruire ale Armatei Republicii Moldova. (Centrul de instruire de la Bulboaca n.r.)

Aceste acțiuni ar trebuie continuate pentru că ele nu intră în conflict cu Constituția Moldovei, în care este declarată neutralitatea, pentru simplul motiv că prezența forțelor NATO, la exerciții pe teritoriul statului moldovean, ar realiza o formulă de echilibru pentru prezența, nepermisă și neconstituțională, a trupelor ruse din Transnistria.

Discutând despre starea și dotarea Armatei Republicii Moldova trebuie să recunoaștem că bugetul unei armate naționale este în strânsă legătură cu PIB-ul statului și cu politicile acestuia. Dacă statul nu are resurse atunci este necesară voința de a căuta și accepta sprijinul celor care doresc să facă acest lucru. În acest sens, NATO și SUA dispun de resurse și am convingerea că sunt gata să le pună la dispoziția Ministerului moldovean al Apărării, cu condiția să existe dorință, strategie și programe.

La o conferință pe probleme de securitate la Academia Militară din Chișinău am lansat o propunere pentru dezvoltarea forțelor armate moldovene, prin dezvoltarea unei strategii de cooperare inter-statale pornind și de la existența structurilor lucrative ale Office of Defense Cooperation (ODC), birourilor de cooperare militară ale SUA de la nivelul Statului Major General al Armatei Române și de la nivelul Ministerului Apărarii al Republicii Moldova. Aceste birouri ar trebui să devină interfețe lucrative între ministerele apărării naționale ale statelor și  EUCOM, US Army, Navy, Air Force, Marines, Garzile Nationale, cu scopul de a facilita accesul la resurse, programe de educație și instruire, schimburi de experiență, etc.

2. Până unde poate merge colaborarea Republicii Moldova, stat neutru, în cadrul parteneriatului ei cu NATO? Există o limită? Ori se vor găsi modalități de aprofundare al acestui parteneriat? 

Defense Capability Building Initiative (DCBI)  inițiativa pentru dezvoltarea capacităților de apărare are drept scop consolidarea sprijinului partenerilor din mediul actual de securitate și se prezintă ca o modalitate prin care NATO dorește să realizeze stabilitatea în lume, ca parte a contribuției globale la adresa securității internaționale și a stabilității, precum și prevenirea conflictelor.

NATO nu are resurse financiare pentru dotarea unor armate cu sisteme de luptă, dar are fonduri și programe de asistență care pot asigura educație, instruire, consiliere, dezvoltarea facilităților de instruire și educație (un exemplu este Centrul de instruire NATO din Georgia).

Eufemistic vorbind, în zona Mării Negre, (dacă analizăm investițiile din România, Bulgaria și Georgia), drumul spre accesul la resursele NATO, trece, în opinia mea, mai întâi prin SUA.

România poate fi un bun mentor, având atât interes pentru consolidarea securității în proximitatea frontierei, cât și experiența pe care a dobândit-o atât în cadrul NATO cât și în Parteneriatul Strategic cu SUA. Vecinătatea istorică ne-a dovedit că împreună suntem mai puternici, iar istoria ne dovedește că în raport cu viziunea și partenerii se evaluează și rezultatele.

Discutând procesul de cooperare, înclin să cred că nu există limite în acest sens, ci este necesară  viziunea cu privire la locul și rolul Moldovei, voința politică de a înclina balanța spre Vest și a renunța la jocul dublu și nu în ultimă instanță este necesară  o strategie română privind Moldova pe termen lung.

Prezența ministrului apărării Republicii Moldova la Summit este o dovadă clară că NATO are o strategie și că ceea ce lipsește este certitudinea drumului Moldovei, care depinde de climatul politic și de direcția pe care statul vrea să meargă. În acest sens România este un exemplu, pentru că am parcurs acești pași începând cu anul 1990 și până în 2003, cu multe sincope, dar cu dorința de a fi membrii ai alianței.

Moldova este, prin Acordul de liber schimb, angajată pe drumul European, deci implicit pe drumul spre Vest, unde NATO este prezent, deci pe un drum bun pentru că, în opinia mea, apartenența la NATO și UE sunt intrinseci.

3.Dincolo de parteneriatul NATO-Moldova, unul care își are propriile limite, este posibilă sau nu o colaborare mai strânsă a Moldovei cu forțele militare române? S-a vorbit despre crearea unui batalion comun, moldo-român, de menținere a păcii. Ce împiedică Armata Română să colaboreze cu Armata Națională a RM, elemente care țin de continuitatea unor asemenea idei, birocrația, lipsa de voință la nivelul factorilor decizionali?

Cooperarea militară vine după decizii politice. Cooperarea între cele doua armate există, dar se manifestă la nivel minim și sunt implicate structuri de nivel mic. Cooperarea s-a manifestat în raport cu personalitățile care au condus cele doua instituții, de preocupările acestora și a fost influențată politic prin dezinteresul manifestat în ultimii ani. În raport cu proveniența de partid și de educația mai mult sau mai puțin militară a miniștrilor apărării din cele doua state, parteneriatul a funcționat, deși paradoxal, parteneriatul Strategic Republica Moldova –România nu include nici un element de cooperare militară, așa cum cele două Strategii de apărare națională nu fac nici o trimitere la cooperarea militară între cele doua state.

Discutând despre o structură militară româno-moldoveană, acest proiect a fost gândit din anul 2000, dar a rămas un obiectiv despre care se discută la nivel de generalitate. Există o teamă de neînteles, (avem un batalion mixt româno-ucraineano-sârbo-ungar), atât în plan politic cât și militar de a crea asemenea structură. Eu cred că acest proiect va fi realizat (pentru că sunt multe structuri multinaționale care se vor forma în anul 2017 în zona baltică și în România), pornind de la ideea construirii unei platforme de instruire comune între NATO și țările partenere, dar problema depinde de  decizia politică.Până la realizarea acestui proiect mi se pare extrem de importantă  și de relevanță cooperarea strânsă din domeniul educației, pentru că în rezultatele acesteia stau atât viitorul cooperarii cât și viitorul statelor noastre.

 

4. La cine poate apela Moldova în cazul izbucnirii unui conflict armat pe Nistru? Credeți, așa cum afirmă unii experți militari, că umbrela de securitate NATO se extinde și dincolo de Prut? Ori nu? 

Nu ne dorim război la Nistru, nu cred în asemenea scenarii,  dar dacă un asemenea eveniment nefericit s-ar produce, atunci, pentru a vedea de unde vine ajutorul trebuie să analizam realitatea din Ucraina. Realitatea ne demonstrează că alianța nord atlantica oferă sprijin în instruire, statele membre în echipamente non-letale, ajutor militar nu există, pentru că ajutorul militar presupune un tratat dinainte semnat și un angajament militar.

Este adevarat că NATO dorește să extindă conceptul de zonă de securitate a proximității și acest concept are logica dorinței de a preveni conflictele militare, dar pentru implementarea sa, instrumentele nu vor fi de natura extinderii ci unele de cooperare pentru consolidarea bunei guvernări și dezvoltarea forțelor de securitate statale.

Discutând despre securitatea Republicii Moldova, revin în acest sens la Georgia, care a semnat un acord de securitate cu SUA. Moldova, chiar dacă a fost menționată în documentele summit-ului ca fiind în  zona de interes a NATO, poate beneficia de sprijin aliat, pe timp de pace, cu condiția să îl și dorească și mai mult, să îl enunțe clar și obiectiv. 

FOTO - ministrul român al apărării și ministrul moldovean 

PS

Cred că răspunsurile oferite de domnul general Roman ar trebui să fie un punct de reflecție pentru viitorul politicilor de securitate ale statului moldovean.