UN TURNESOL GHIMPOS. PLECAREA MAIEI NU-I VA FI IERTATĂ

Republica Moldova are majoritate parlamentară pro-europeană. Ceea ce trebuia să se întâmple după alegerile parlamentare din 30 noiembrie – formarea unei coaliții majoritare pro-europene în Parlamentul de la Chișinău – s-a făcut la o distanță de nouă luni. Motivul? Cât se poate de simplu – alegerile locale din iunie 2015. Gândind că participarea la guvernare va afecta imaginea sa electorală, Partidul Liberal nu a vrut să participe la guvernare. 

La o zi după instalarea guvernului Streleț, deputații moldoveni au intrat, vineri 31 iulie, în vacanță. Alianța pentru Integrare Europeană 3 a cerut cabinetului de miniștri să realizeze pași rapizi pentru redresarea situației financiare din finanțele publice, din sistemul bancar și din domeniul protecției sociale. Adică să întreprindă rectificări la legea bugetului și să redeschidă negocierile cu Fondul Monetar Internațional.

În prima ședință a cabinetului de miniștri, domnul Streleț a declarat că adresat o scrisoare FMI în care a rugat să trimită o misiune la Chișinău cât mai repede. Scrisoarea a fost pregătită după o consultare cu Ministerul Afacerilor Externe și reprezentanții Fondului Monetar Internațional de la Chișinău. „Scrisoarea este adresată FMI-ului, cu rugămintea de a delega în termeni proximi o misiune în R. Moldova pentru evaluarea perspectivelor reluării colaborări cu FMI în așa mod, ca în timp cât mai scurt să putem semna un nou acord-memorandum, care să ne permită normalizarea relațiilor cu toți ceilalți parteneri de dezvoltare”, a precizat premierul Streleț. 

O misiune a FMI urma să fie delegată în Moldova la mijlocul lunii iunie, dar vizita a fost anulată după ce premierul Chiril Gaburici și-a anunțat demisia. Printre condițiile anunțate de FMI pentru a oferi noi credite Chișinăului se numără rectificarea bugetului și lichidarea băncilor cu probleme: Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank. 

Doctorul în științe politice, Valentin Naumescu notează recent că la Chișinău e derută, mediocritate și lipsă de decizii credibile.  “Faptul că AIE 3 reuneşte din nou cele trei partide pro-europene (PLDM, PDM şi PL) şi că exclude din arcul puterii partidele anti-reformiste, anti-româneşti şi anti-occidentale (în principal PCRM şi PS) este în principiu un lucru bun, dar insuficient pentru garantarea succesului guvernării şi recâştigarea încrederii europene”, scrie domnia sa. Profesorul ardelean (domnul Naumescu este conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca) sugerează că prin nealegerea doamnei Maia Sandu în fruntea guvernului moldovean, “Chişinăul se afundă, de fapt, tot mai mult într-un impas al opţiunilor şi soluţiilor de reformare şi occidentalizare a statului moldav.” Domnul Naumescu ne spune că în comparație cu doamna Maia Sandu, noul premier moldovean este “o figură destul de ştearsă ca profil public şi fără prea mari realizări politice, care a fost acceptată de liderii celor trei formaţiuni membre ale AIE 3, pe principiul că va deranja cel mai puţin şi va răspunde prompt cerinţelor partidelor”. „Cabinetul Valeriu Streleţ porneşte la drum fără a beneficia de entuziasmul societăţii moldoveneşti, părând o soluţie mediocră, un compromis politic cenuşiu, care are singurul merit de a fi fost acceptat de liderii ofiliţi ai celor trei partide ale Alianţei pentru Integrare Europeană nr. 3”. Probabil așa se vede de peste Carpați.

Dar cine, domnule profesor, a fost liderul politic care a pus primul tunurile pe doamna Sandu? Cine a spus că „primul ministru trebuie să facă ceea ce spunem noi dar nu ceea ce vrea el”? Cine a fost liderul politic care a dat de pământ cu Maia Sandu? Cine a fost cel care a spus, cu subiect și predicat, „vreau să avem un prim-ministru care (...) să respecte planul de activitate în conformitate cu ce au stabilit liderii partidelor politice”? Cine a fost cel care a ucis speranța și ne-a împins brutal în cenușia realitate moldovenească?

Domnul Ghimpu a fost cel care, prin discursul de la Pro TV, a spus că nu o vrea pe rebela Maia.Viitorul premier trebuie să răspundă comenzilor primite de la partide și să nu-i deranjeze pe lideri.Nici un fel de Maia, a spus liderul Partidului Liberal, dar despre asta, profesorul Naumescu tace.

În schimb, aduce aminte că statul român se află în faţa unei dileme de poziţionare față de Chișinău care în anii următori va creşte în intensitate. Bucureștiul, afirmă domnia sa, nu va putea întoarce spatele unui guvern care se autointitulează pro-european, nici legitima o eventuală lipsă de voinţă politică în a face reforme esenţiale (justiţie, economie, administraţie publică, educaţie).

Pornind de la această dilemă, profesorul Naumescu le sugerează oficialilor de la Ministerul de Externe “să ia mai în serios semnalul transmis de cancelarul Angela Merkel imediat după victoria preşedintelui Klaus Iohannis, în noiembrie 2014, anume că mizează pe un rol politic mai substanţial al României în susţinerea eforturilor Republicii Moldova de apropiere de Uniunea Europeană şi în definirea relaţionării Bruxelles-ului cu Chişinăul”.

Ar fi bine să fie așa. Doar că dilema de poziționare a statului român va continua. Tonul acestui model comportamental a fost dat de către președintele Iohannis atunci când a afirmat că Bucureștiul nu poate dicta Chișinăului ce să facă. "Nu cred că putem să mergem acolo și să le dictăm ce să facă. Așa ceva nu aș agrea, ca să fiu foarte clar", a spus președintele român. Pentru că președintele României a interzis ca cineva să le spună basarabenilor ce să facă – avem acum ceea ce ați numit, domnule Naumescu, “o soluţie mediocră și un compromis politic cenuşiu.” Acesta este motivul pentru care domnul Ghimpu și-a permis să facă praf din Maia Sandu. Pentru că domnia sa nu mai răspunde la sugestiile care vin de la București. 

Parcă special pentru liderii politici de la Chișinău, fostul lucrător al Ambasadei României în Republica Moldova, domnul George Scarlat, nota că numirea doamnei Maia Sandu în fruntea guvernului ar fi un colac de salvare, iar nevotarea dânsei o hârtie de turnesol.

Ce s-a întâmplat a fost mai degrabă o hârtie de turnesol. S-a văzut că domnul Ghimpu s-a transformat într-o porta voce. Să-l fi obligat cineva? Să-i fi sucit cineva mâinile la spate? Nu știu.Domnului Ghimpu i s-au iertat multe. Plecarea Maiei nu-i va fi iertată.

Știu că prioritatea absolută a noului guvern este deblocarea finanţării internaţionale, adică reluarea dialogului cu FMI, adică lichidarea băncilor cu probleme: Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank. Atunci voi urmări cu atenție sporită discursul liderului liberal la această temă. Sunt curios să vad ce va urma. Până atunci plec în concediu.