MIHAI TUDOSE DIN NOU LA CHIȘINĂU

Pe 3 august s-a împlinit un an din momentul în care Guvernul României a aprobat acordarea primei tranşe, de 60 de milioane de euro, din împrumutul de 150 de milioane de euro acordat Republicii Moldova. Acest acord de asistenţă financiară rambursabilă dintre România şi Republica Moldova a fost semnat la Chişinău la 7 octombrie 2015 şi ratificat în 2016. 

Amintesc că, în noiembrie 2015, președintele României, Klaus Iohannis, a refuzat aprobarea acestui împrumut afirmând că, “în Moldova, nu există certitudinea continuării procesului de reforme”. Refuzul președintelui Iohannis, de a ajuta Moldova, a provocat nedumeriri și declanșat discuții contradictorii în presa de la București. Cei care, la Chișinău, își doreau declanșarea alegerilor parlamentare anticipate au îndemnat Bucureștiul să nu acorde sprijin financiar guvernului Filip. Cu certitudine, blocarea împrumutului românesc pentru Republica Moldova a alimentat protestele opoziției politice extraparlamentare din fața Parlamentului (ianuarie 2016).

Am fost una dintre vocile care au afirmat că majoritatea parlamentară de la București, formată în jurul PSD, ar trebui să îl impună pe șeful statului român să acorde împrumutul  necesar Chișinăului.

Ceea ce s-a întâmplat. La sfârșitul lunii ianuarie 2016, primul ministru vremii, Dacian Cioloș, s-a întâlnit cu Pavel Filip, și a anunțat că statul român condiționează acordarea împrumutului de un set de măsuri concrete pe care Guvernul de la Chișinău trebuie să le execute. De aici.

Lista Bucureștiului conținea șapte măsuri, cele mai importante se refereau la prioritizarea implementării Agendei de Asociere a Moldovei la Uniunea Europeană și stabilirea unui acord de colaborare cu FMI. Nici un comentator politic, fie el de la București ori de la Chișinău, nu a crezut că executivul moldovean va putea îndeplini măsurile aflate pe lista Bucureștiului. Opoziția extraparlamentară, în mod defetist, prognoza falimentul statului moldovean. 

Majoritatea punctelor de pe lista Bucureștiului au fost îndeplinite. Anunțul din 3 august 2016, referitor la acordarea primei tranșe a creditului acordat Republicii Moldova, era semn al faptului că, la Palatul Victoria, exista/există certitudinea că oficialii de la Chișinău vor continua procesul de reforme. Un semnal că Bucureștiul politic are încredere în Cabinetul de Miniștri de la Chișinău.

Între timp, evenimentele politice au făcut ca Dacian Cioloș să părăsească Palatul Victoria, ca de altfel și domnul Grindeanu. Noul prim ministru al României, Mihai Tudose, a avut printre primele deplasări oficiale și o vizită la  Chișinău. Din două motive. Primul: România este la frontiera Uniunii Europene, deci se informează/știe ce se întâmplă în vecinătatea ei. Secundo: PSD-ul, are un acord de colaborare cu PDM-ul, deci se consideră dator să fie la curent cu evoluțiile dintre Prut și Nistru.

Autoritățile române sunt foarte atente la tot ce mișcă  între Prut și Nistru, dar și peste. Vocile care afirmă că Bucureștiul oficial ar putea fi dus în eroare, se înșeală.

Amintesc că, după o ședință a CSAT, din noiembrie 2016, președintele Iohannis a declarat că „obiectivul strategic al României este integrarea europeană a Republicii Moldova”. La ședința respectivă a CSAT a fost aprobat un plan strategic pentru integrarea europeană a Moldovei. "Obiectivul nostru strategic, așa cum este reflectat în acest plan pe care l-am aprobat astăzi, este integrarea europeană a Republicii Moldova, adică susținerea orientării clare, ireversibile a Republicii Moldova spre UE și a conectării proeuropene a Chișinăului cu instituții puternice, cu o democrație solidă, proces în care România poate și trebuie să joace rolul principal", a declarat președintele României, după ședința CSAT.  

Observ că acest plan nu a fost făcut public. Este dreptul autorităților române să procedeze în acest mod. Consider că anunțatele întâlniri periodice, în formatul comitetelor interministeriale și de şedinţe comune ale celor două Guverne, ultima fiind anunţată a se produce în toamna lui 2017 la Chişinău, sunt elemente ale acestui plan. Întâlnirile vor avea loc, o dată pe lună sau la trei luni, și vor analiza stadiul de implementare al proiectelor bilaterale moldo-române de interconexiune energetică. 

Relația România - Republica Moldova funcționează deja pe principiul mai multe fapte și mai puține vorbe.

Motiv suficient pentru ca, premierul României, Mihai Tudose, să fie prezent pe 27 august, de Ziua Independenței Republicii Moldova, la Chișinău. Sunt sigur că primul ministru moldovean i-a trimis deja invitația.

CINE ÎL VA ÎNLOCUI PE ROGOZIN

Dimitri Peskov, purtătorul de cuvânt al președintelui Putin a declarat recent că, „decizia Moldovei privindu-l pe Rogozin este mai gravă decât sancţiunile SUA”. Nu îl cred. Decizia Cabinetului Filip, de a-l declara persona non grata pe vicepremierul Federației Ruse, este una curajoasă și care evident va avea urmări. Acestea nu vor fi excepționale. 

Sancțiunile Statelor Unite la adresa Federației Ruse sunt însă foarte grave. Ele reprezintă începutul unui război economic pe care Washingtonul îl declanșează împotriva Federației Ruse și a aliaților ei europeni, Germania, Franța și Italia. Textul legii promulgate de Trump este susceptibil de a deschide calea unor sancțiuni împotriva grupurilor europene partenere proiectului de gazoduct Nord Stream 2. Propunerea intră în contradicție cu poziția Germaniei, care, prin Nord Stream 2, susține aprovizionarea Europei cu gaz metan de proveniență rusească. De aici.

Dimitrii Peskov nu va recunoaște niciodată că sancțiunile americanilor pun în pericol interesele economice rusești în Uniunea Europeană. Ministrul german de externe, Sigmar Gabriel, a fost cel care a spus-o mai clar că, sancțiunile americane împotriva Rusiei sunt „mai mult decât problematice”. Ministrul german a declarat că legea votată de Congresul american, urmărește strict interesele economice americane și că, din punctul de vedere al Germaniei, (și al Rusiei, adaug eu) acest lucru ar fi „inacceptabil”. Șeful diplomației germane a arătat cu degetul, legea „combină agresiv chestiuni de politică externă cu interese economice americane și spune: vrem să scoatem gazul rusesc de pe piața europeană pentru ca să putem vinde acolo gaz american. Germania nu poate accepta așa ceva”. De aici.

Notam că Federația Rusă va răspunde curajosului gest politic al Cabinetului Filip dar că acest răspuns nu va fi unul excepțional. Viceministrul rus de externe, Grigori Karasin a declarat pentru publicația Kommersant că Federația Rusă nu se grăbește să dea măsuri de răspuns."Noi acționăm măsurat și nu la fel de emoțional ca unii actori internaționali. Nu ne vom grăbi cu aceste măsuri (de răspuns). Dar nu există nici o îndoială că acțiunile respective vor primi un răspuns adecvat", a spus Grigori Karasin, întrebat dacă sunt de așteptat sancțiuni din partea Moscovei împotriva Chișinăului sau Bucureștiului. De aici.

Între timp, ziarul „Moskovski Komsomoleț” a publicat un editorial în care explica faptul că Dimitri Rogozin ar urma să fie îndepărtat de Republica Moldova. Editorialistul rus afirmă că Rogozin făcând declarații belicoase la adresa României ori Republicii Moldova oficialul rus doar îngroașă gluma. Jurnalistul scrie că reprezentantul special la președintelui Federației Ruse în regiunea transnistreană trebuie să fie un politician care nu are restricții de a călători în Republica Moldova. De aici.

Într-o notă de blog am afirmat că Rogozin nu mai face parte din cercul de intimi al președintelui Federației Ruse. Sugeram că fuga lui Eveghenii Șevciuk la Chișinău, a oferit oficialilor moldoveni suficiente date care îl pun pe Rogozin într-o lumină proastă. Acuzele lui Kranoselskii, la adresa lui Șevciuk, referitoare la sifonarea banilor rusești destinați regiunii transnistrene au făcut să apară incertitudini și asupra lui Rogozin. Delapidarea banilor publici trimiși de Moscova în regiunea transnistreană nu putea să aibă loc fără acordul lui. De aici.

Editorialul apărut în „Moskovski Komsomoleț” este semnul că Dimitri Rogozin va pierde funcția de reprezentat special al președintelui Federației Ruse în regiunea transnistreană. 

Președintele Dodon, s-a întîlnit la Teheran cu vicepremierul rus. Domnul Dodon, prin vizitele făcute – șapte vizite oficiale și neoficiale în Federația Rusă, două la Teheran, una la Budapesta și una la Bruxelles, a reușit să se plaseze ca un asociat al Federației Ruse. Lucru firesc, căci domnia sa a primit, în campania prezidențială, un important ajutor imagologic atât din partea președintelui Putin, cât și a lui Rogozin.

Reacția președintelui Dodon, în chestiunea Rogozin, a demonstrat însă că domnia sa a depășit emoțional o linie roșie de comportament politic. Îl înțeleg, domnia sa și-a dorit să păstreze relații amicale cu cei care i-au oferit șansa de a ajunge șeful statului moldovean. Dar, interesele statului moldovean ar trebui să fie plasate deasupra altor interese.

Nu știu care va fi oficialul rus care îl va înlocui pe Rogozin. Mă aștept ca președintele Putin să pregătească Chișinăului o surpriză. Repet, Federația Rusă este îngrijorată de noile sancțiuni ale Statelor Unite. Ele au crescut importanța strategică a vechilor magistrale rusești de gaz. Una dintre aceste magistrale tranzitează Ucraina, Republica Moldova și România. Noul reprezentant al președintelui Federației Ruse pentru regiunea transnistreană va fi o persoană de prim rang, cu o încărcătură politică puternică care-i să îi poată oferi posibilitatea de a discuta/negocia atât la Chișinău, cât și la Kiev.

CINE APĂRĂ INTERESELE NAȚIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA

Președintele Statelor Unite Donald Trump a semnat pe 31 iulie un nou pachet de sancțiuni împotriva Rusiei. Prin semnarea acestui document președintele american afirmă că apără interesele Stateleor Unite pe continentul european.  

Jean-Claude Juncker, Șeful Comisiei Europene a declarat că  noul pachet de sancțiuni împotriva Rusiei intră în coleziune cu interesele economice ale Uniunii Europene și că va apăra aceste interese chiar și în fața Statelor Unite. De aici.

Noile sancțiuni americane la adresa Federației Ruse reprezintă începutul unui război economic pe care Washingtonul îl declanșează împotriva Federației Ruse și a aliaților ei europeni, Germania, Franța și Italia. Explic. Președintele american a sugerat ca statele Uniunii Europene să se alimenteze cu gaz lichefiat din Statele Unite. Propunerea intră în contradicție cu poziția Germaniei, care, prin Nord Stream 2, susține aprovizionarea Europei cu gaz metan de proveniență rusească. Textul legii promulgate de Trump este susceptibil de a deschide calea unor sancțiuni împotriva grupurilor europene partenere proiectului de gazoduct Nord Stream 2. De aici.

Cine apără intresele statale ale Republicii Moldova?

Ultimele acțiuni ale Cabinetului Filip, dar și ale Parlamentului moldovean, vin să arate factorilor decizionali de la Bruxelles ori de la Moscova, că Republica Moldova este suverană în acțiunile ei. Votul pentru modificarea sistemului electoral și introducerea sistemului mixt, criticat de familia politică a popularilor europeni a fost unul dintre aceste gesturi politice suverane. Declarația Parlamentului Republicii Moldova, din 21 iulie, prin care s-a cerut autorităților ruse retragerea trupelor militare pe care le are dislocate în regiunea transnistreană,  dincolo de a fi un gest de aducere aminte a rezoluției summit-ului OSCE de la Istanbul, a făcut parte din același complex de gesturi prin care statul moldovean își apără interesele de securitate.

Notam că ultimul gest politic făcut de Cabinetului Filip este fără precedent. A-l declara indezirabil pe vicepremierul Federației Ruse este o măsură curajoasă care presupune un anumit grad de risc. Nu cred că Federația Rusă va da drumul unui potop de sancțiuni la adresa Chișinăului. Moscova este preocupată în acest moment ca sancțiunile americane să nu-i pună în pericol lansarea Nord Stream 2.  

Da, gesturile de suveranitate și independență făcute de autoritățile de la Chișinău au atins interesele Federației Ruse în regiune. Imediat după votul din 7 iulie când Duma rusească a hotărât păstrarea trupelor militare ruse în regiunea transnistreană, președintele Partidului Democrat din Moldova, Vlad Plahotniuc, aflat în perioada 10-12 iulie 2017 la lucrările Consiliului Internaționalei Socialiste de la New York, a cerut în discursul său retragerea trupelor rusești de pe teritoriul Republicii Moldova. De aici.

Declarația lui Plahotniuc a fost urmată de nominalizarea lui Rogozin ca persoana non-grata - o evoluție de la vorbă spre faptă care a demontat teoria potrivit căreia, la Chișinău, ar funcționa un binom Dodon/Plahotniuc. Această transformare a vorbelor în fapte vine să demonstreze că liderul Partidului Democrat, Vlad Plahotniuc, împreună cu echipa condusă de Andrian Candu și Pavel Filip, (Parlamentul și Cabinetul de Miniștrii) sunt în acest moment cei care apără interesele suverane ale statului moldovean. Interese care sunt departe de teoria conspiraționistă lansată de unii la București.
 
La preluarea funcției de președinte al PDM, Vlad Plahotniuc, a avut un discurs în care și-a prezentat viziunile politice și a vorbit despre patriotism. Atunci, noul președintele al Partidului Democrat din Moldova a aruncat societății dintre Prut și Nistru o provocare inedită, dar foarte corectă – dacă nu noi, moldovenii, atunci cine va apăra Moldova? Era o întoarcerea la resursele interne ale statului moldovean, atât financiare, cât și umane, o soluție extremă pentru supraviețuire. Soluție care, prin introducerea sistemului mixt de vot, se pune în aplicare. O voință politică care, repet, face trimitere directă la patriotism. De aici. 

Un patriotism local, de esență moldovenească, care, pe alocuri, nu coincide cu patriotismul românesc. Se constată că interesele naționale ale Republicii Moldova diferă, pe alocuri, de interesele naționale ale României. Suficientă motivație pentru apariția criticilor la adresa lui Plahotniuc?    

Probabil, în urmă cu jumătate de an, echipa condusă de Vlad Plahotniuc și-a dat seama că Federația Rusă va continua să facă gesturi agresive la adresa independenței și suveranității statului moldovean. Gesturile politice rusești s-au făcut/se fac în sprijinul declarațiilor politice făcute de  președintele Dodon.De aici și necesitatea schimbării tonalității politicii externe moldovenești, prin gesturi de aliniere la politica Statelor Unite în regiune și gesturi de suveranitate în fața Moscovei. Este un trend care se face simțit în politica externă a Poloniei, dar și a României. Chiar dacă face parte din CSI și este mai puțin sonoră, vocea Moldovei nu putea fi alta.