Prezent la o emisiune de televiziune,
președintele Parlamentului Republicii Moldova, Andrian Candu, a declarat,
printre altele, că potențialul protestatar al societății moldovene apărut pe
parcursul anului 2015 a fost unul atât de mare încât putea distruge statul
moldovean. Creșterea tensiunii în societate s-a datorat și activității intense
a unor servicii secrete pe teritoriul Moldovei. De
aici.
Nu comentez aceste declarații. Există instituții
calificate care pot confirma, ori infirma, afirmațiile făcute de președintele
legislativului moldovean. Presupun că, de la înălțimea funcției deținute,
domnul Candu cunoaște greutatea celor afirmate.
La mai bine de un an distanață de evenimentele
din ianuarie 2016, îmi permit să nu comentez declarații. Voi comenta
principalele acțiuni politice ale acelui timp.
La sfârșitul anului 2015 situația politică și
economică a statului moldovean era dramatică: din 29 octombrie 2015, Moldova nu
mai avea prim-ministru și se îndrepta spre incapacitate de plată. Președintele
Nicolae Timofti, la 21 decembrie 2015, îl desemnează pe Ion Sturza la funcția
de prim ministru al Republicii Moldova. Era modul în care președintele Timofti
încerca să pună capăt unei crize politice care îl depășea. Prima declarație de
presă a premierului proaspăt desemnat, Ion Sturza, a fost aceea că între el și
Partidul Democrat din Moldova nu există nici un fel de tensiuni și că „atunci când comandantul suprem te cheamă la
datorie, trebuie să răspunzi da”. De aici.
Sturza a mințit. Între el și PDM existau certuri
mai vechi. Dovadă e faptul că imediat după desemnare, președintele, de atunci,
al PDM, Marian Lupu, a spus, cu subiect și predicat, că Partidul Democrat nu va vota candidatura lui Sturza la
funcția de premier.
Socialiștii moldoveni au declarat, la rândul lor,
că nu îl vor vota. Igor Dodon scria pe Facebook că Ion Sturza este
premierul despre care majoritatea moldovenilor au cea mai tristă
amintire.
Cei 14
deputați care tocmai plecaseră din fracțiunea Partidului Comuniștilor pentru a crea
Platforma Social Democrată au spus și ei că nu au ochi să-l vadă.
Președintele Parlamentului, domnul Candu, a spus în acel
moment că președintele Timofti i-ar fi recunoscut că a discutat candidatura lui
Sturza cu Valeriu Streleț. „Asta
înseamnă că preşedintele a acţionat partinic, a nesocotit opinia majorităţii
parlamentare şi a decis să facă aşa cum a vrut un singur partid,”
concluziona domnul Candu.
Liberal democrații au negat acuzațiile și au spus că e prima dată când se întâlnesc cu Ion Sturza. „Respingem cu fermitate speculațiile că președintele Nicolae Timofti, împreună cu PLDM, ar avea înțelegeri referitor la candidatura domnului Ion Sturza”, a declarat imediat după desemnare Valeriu Streleț.
Al cui candidat a fost, în decembrie 2015, Ion Sturza? A fost omul care,
din noblețe princiară, a dorit să scoată Moldova din criza în care se afla? Nu
cred. Domnia sa a jucat cu totul altceva.
Recapitulând situația politică a acelor momente, am adăugat cele aflate, între timp, din
presă, și pot afirma că Ion Sturza a fost mereu conștient de faptul că nu va
primi votul de încredere din partea Parlamentului moldovean. El a vrut să
forțeze acest vot – nu i-a reușit.Ședința Parlamentului din 4 ianuarie 2016,
unde Sturza trebuia să primească vot de încredere, din lipsă de cvorum, nu a
avut loc. În sală erau doar 47 de deputați.
După data de 4 ianuarie 2016, o serie de instituții media îi sugerau
președintelui Timofti să îl nominalizeze pe Sturza și a doua oară. E un
tehnocrat, afirmau unii; e putred de bogat deci n-o să fure, ziceau alții; e
pro-european, încearcau să-l convingă pe Nicolae Timofti alți oameni din media.
Era însă clar, că o repetare a acestei desemnări ar fi adus cu ea alegerile anticipate.
În cazul nevotării unui guvern până la 29 ianuarie 2016, președintele Timofti ar
fi fost obligat să dizolve Parlamentul.
Ion Sturza a jucat la cacealma, a vrut să ajungă prim ministru prin
înșelăciune. Domnia sa a crezut că deputații moldoveni îi vor acorda votul de
încredere doar din frica declanșării alegerilor anticipate. Liderii Partidului
Democrat din Moldova, care au reușit să adune în jurul lor o majoritate
parlamentară, și-au păstrat calmul și nu au acceptat să fie păcăliți. De aici
se trag criticile lui Sturza la adresa guvernului Filip și a PDM.
La finele mandatului său, președintele Timofti a declarat că a fost supus
unor presiuni din exterior și că regretă faptul că nu l-a nominalizat pe Vlad
Plahotniuc în calitate de prim-ministru. O declarație care nu a fost analizată
de comentatorii politici. Cine au fost cei care l-au presat pe președintele
Timofti? Cine a fost cel care l-a convins pe domnul Timofti să îl desemneze pe
Ion Sturza premier?
La un an distanță de evenimente pot spune că persoana care l-a convins pe președintele
Nicolae Timofti să îl nominalizeze pe Ion Sturza în calitate de prim-ministru a
avut un singur scop – să provoace alegeri parlamentare anticipate. Aceste
alegeri ar fi fost câștigate, cu o largă majoritate, de către Partidul
Socialiștilor.
Cui i-a răspuns la apel Ion Sturza atunci când a declarat că a venit să își
facă datoria? Cine a fost cel care și-a dorit ca socialiștii moldoveni să
câștige alegerile parlamentare anticipate și să schimbe vectorul de politică
externă al Moldovei?
Domnule Candu, poate ne spuneți numele lui?
FOTO - Vlad Filat, Ion Păduraru, Ion Sturza (cu spatele), 1998
