CAMELEONII POLITICII MOLDOVENEȘTI

Timp de o săptămână în principalele orașe din România au avut loc proteste împotriva guvernului Grindeanu. Bucureștii au fost zguduiți, aproximativ 100 de mii de oameni au ieșit, în fiecare seară, în Piața Victoriei. Euronews afirmă că sunt cele mai mari proteste de după Revoluția din 1989, aproximativ un număr de 300 de mii de români au protestat în toată țara. Ei au ieșit în stradă pentru a manifesta împotriva modificării codurilor penale prin ordonanța de urgență, afirmând că această măsură va submina lupta împotriva corupției. 

La București are loc o bătălie politică subtilă. Acum nu discutăm despre asta. Apropo, cabinetul Filip procedează corect păstrând tăcerea pe marginea acestui subiect. Ce ar putea spune? E o problemă de politică internă a statului român, membru al Uniunii Europene și al NATO. Ca să fiu malițos, zic că premierul Filip ar putea oferi consultanță despre cum e să guvernezi un stat când ai cinci-șase luni proteste în fața Guvernului.
   

Vineri, 3 februarie, pe rețelele de socializare au început să apară informații referitoare la faptul că un miting întru susținerea protestelor românești va avea loc și la Chișinău. Bucureștiul protestatar era entuziasmat - desfășurarea la Chișinău a unei ample acțiuni de susținere a protestelor din România ar fi fost o dovadă în plus al faptului că Basarabia e România. Organizatorilor acestei acțiuni, Partidul Paltforma pentru Demnitate și Adevăr, aflat în opoziție față de cabinetului Filip, acțiunea i-ar fi oferit o posibilitate excelentă de manifestare. 

Seara, în fața statuii lui Ștefan cel Mare din centrul municipiului Chișinău s-au adunat simpatizanți ai PPDA împreună cu liderii lor. Alături de ei s-au alăturat liderii de la Chișinău ai formaţiunii ”Partidul Nostru”, Renato Usatîi nu a fost prezent, se ascunde de justiția moldoveană la Moscova. Lângă domnul Andrei Năstase  au fost prezenți domnii: Dumitru Ciubașenco, Ilan Cașu și Alexandru Petkov, împreună cu cinci-șase simpatizanți. Alături de aceștia au fost prezenți și trei-patru simpatizanți ai Paridului Socialiștilor. Acțiunea, că miting nu pot numi ceea ce s-a întâmplat în seara de 3 februarie la Chișinău, a adunat în fața monumentului Ștefan cel Mare aproximativ 30 – 40 de oameni. Nu sute, cum eronat, au transmis cei de la Mediafax.  

În fața statuii lui Ștefan cel Mare, pe 3 februarie, a fost experimentată prima acțiune comună din acest an a mai vechiului trio politic Năstase-Usatîi-Dodon. A fost un exercițiu de comunicare - liderii acestor formațiuni politice au vrut să afle cum vor funcționa echipele de coordonatori ale viitoarelor, posibile, demonstrații comune. A fost un moment prielnic pentru ca lozincile să fie verificate - de la Trezește-te Moldova, la Dodon hai în stradă, la Jos Plahotniuc și Moldova, Moldova! Sloganele socialiștilor, ale lui Usatîi și ale celor de la Platforma DA. 

Ce s-a întâmplat la Chișinău? A avut loc, așa cum a sperat Sorin Ioniță, expertul de la București, o trezire a conștiinței românești, a spiritului de solidaritate cu tinerii protestatari din fața Palatului Victoria? Nici vorba de asta. Nu avea cum să se întâmple așa ceva - ambasadorul SUA la Chișinău, domnul James Pettit, a avut dreptate atunci când a afirmat că Moldova nu e România. Cele două state nu au o viață economică și psihică comună. Mentalul colectiv moldovenesc a fost/este supus unor modificări date de circulația și funcționarea limbii ruse între Prut și Nistru. 

La Chișinău s-a întâmplat că în mod premeditat formațiuni ostile guvernului și neprietenoase la adresa statului român, au confiscat patriotismul româneasc pentru a-l folosi în lupta lor politică împotriva guvernului Filip. Nu le-a reușit desfășurarea unei acțiuni de proporții. Ipocriți, au profitat de ocazie pentru a experimenta modul comun de acțiune la viitoarele demonstrații. 

    

BUCUREȘTII, CEAIUL ȘI PROTESTELE LA MINUS 6 GRADE

Pe scurt, despre ce se întâmplă în România: PSD/ALDE e la guvernare, PNL e pe dric iar Iohannis e negru de supărare.

Guvernul Grindeanu a tăiat niște finanțări și a mărit salariul unora. Populist, dar pentru amărâți și săraci e bine.

Guvernul Grindeanu a emis o Ordonanță de Urgență prin care a modificat articole din Codul de procedură penală și a emis un proiect de lege privind grațierea unor pedepse și a unor măsuri privative de libertate.  Imediat după, în Piața Victoriei din București au avut loc ample demonstrații de protest împotriva acestei acțiuni a guvernului PSD/ALDE.  Manifestațiile, organizate de utilizatori ai rețelelor de socializare, au început duminică, 22 ianuarie, și nu au fost declarate conform prevederilor legale. Potrivit legislației românești, acest fel de acţiuni se anunţă autorităților locale  cu trei zile înainte de a avea loc. Președintele Iohannis a participat la manifestația din 22 ianuarie și a declarat că Guvernul României este un grup de penali.

În 2016, cam pe vremea asta, nou instalatul Guvern Cioloș a schimbat, tot prin Ordonanţă de Urgenţă, aproximativ 70 de articole din Codul de Procedură Penală al României. Modificările s-au făcut fără avizul Consiliului Suprem al Magistraturii, fără dezbatere publică, acțiunea venea de la Cabinetul de Miniștri declarat de presa română ca fiind cel mai european si mai tehnocrat guvern din istoria României.

Executivul român are dreptul să emită ordonanțe de urgență. În același timp, în Constituția României e scris, negru pe alb, că amnistia și grațierile colective se fac prin lege organică - PSD/ALDE dețin majoritatea parlamentară, puteau face lejer acest lucru.

Președintele PSD, Liviu Dragnea, a afirmat că domnul Iohannis este autorul moral al acestor proteste. Are dreptate. Prezența președintelui României, în stradă, alături de protestatari a avut scopul de a-i încuraja să lupte împotriva „găștii de penali”. Iar bucureștenii fac asta.

Cel mai ironic în toată lupta asta între “penalii PSD” şi “instituţiile anti-corupţie” este că şi DNA-ul – mama și tata anti-corupţiei – a fost înfiinţat tot prin Ordonanţă de Urgenţă.

Atunci, ordonanța pentru înființarea DNA a fost aprobată în Camera Deputaţilor cu mai puţine voturi decât era nevoie pentru o lege organică.

Însă nu e firesc să faci amnistii ori grațieri colective prin Ordonanţe de Urgenţă.

Este adevărat că printre principalii beneficiari ai acestei ordonanțe se numără persoane care dețin funcții importante în statul român. Din toate formațiunile parlamentare românești. 

Tot atât de adevărat e faptul că președintele Iohannis își maschează aversitatea împotriva PSD ascunzându-se în spatele unor proteste civice care susțin lupta împotriva corupției. 

150 de mii de bucureșteni au cerut/vor cere, până la urmă, demisia Guvernului PSD/ALDE. De fapt asta vrea locatarul de la Cotroceni. Domnul Iohannis este nemulțumit de faptul că nu a reușit să încropească în Parlamentul României o coaliție pe care să o poată controla, una liberal – populară. 

Să presupunem, prin absurd, că premierul Grindeanu își va da demisia. Ce va urma? Are domnul Iohannis garanții că poate forma o altă coaliție majoritară? Nu cred. Vrea să provoace alegeri anticipate? Opoziția are toate șansele să piardă și mai rău aceste alegeri. Bucureștii nu înseamnă România.

Probabil guvernul PSD/ALDE ar trebui să preia de la Chișinău  experiența din anul 2016 a Guvernului Filip – care și-a exercitat mandatul cu mult calm având cinci-șase luni proteste în PMAN. Că de aia, judecând la rece, e real politik!

Iar dacă domnul Iohannis dorește continuarea manifestațiilor din Piața Victorie ar fi bine, de dragul cetățenilor care îngheață acolo, ca opoziția PNL, USR, PMP să se organizeze mai bine și să le ofere protestatarilor măcar un ceai cald. Ca râde lumea de ei.

Pe scurt: ce doresc cu adevărat românii? Doresc o țară mai puțin globalizată, cu un nivel mai ridicat de trai și garanții sociale. În plus, doresc pacea. De asta au votat cu PSD. Și desigur, doresc politicieni cinstiți, care să slujească țara și să știe sensul cuvântului "datorie". De asta au ieșit la protest.

FOTO - Mihnea Dumitru

CE VREA PREȘEDINTELE: COMPROMISUL POLITIC ORI CONFRUNTAREA ?

Dacă l-aș fi votat pe președintele Igor Dodon aș fi fost mulțumit de gesturile lui: a anunțat intenția de a organiza un referendum privind anularea legii cu privire la datoria publică și a spus că își dorește referendum pentru extinderea puterilor pentru de a dizolva Parlamentul. Bravo, aș fi zis, promisiunile din campanie sunt respectate!

Doar că nu l-am votat pe domnul Dodon. Și pentru că e așa, îmi aduc aminte de un alt angajament făcut de domnia sa, cel în care spune că va fi președintele tuturor cetățenilor, inclusiv al celor care nu l-au ales. 

Nu știu dacă Președintele este cuprins dilema: să fie doar președintele socialiștilor ori să depășească această condiție pentru a ajunge președintele tuturor cetățenilor ?

Observ însă că anunțurile făcute în ultima vreme, demonstrează că nu a uitat promisiunile făcute în timpul campaniei electorale. Această retorică antiguvernare consolidează electoratul Partidului Socialiștilor și îl plasează într-o poziție favorabilă pentru  viitoarele alegeri parlamentare din 2018. Exact ceea ce așteptau alegătorii Președintelui!

Dar domnul Dodon știe că o confruntare a PSRM, în frunte cu  instituția prezidențială, cu majoritatea parlamentară și Cabinetul Filip poate da naștere unui lung război de uzură între instituțiile statului moldovean, iar asta va prelungi perioada de instabilitate politică. 

În același timp, domnul Dodon știe că, potrivit legii, este obligat să aibă o relație bună cu executivul și legislativul de la Chișinău. Exact ce a promis celor care nu l-au votat! Dacă acest angajament va fi respectat, vor exista beneficii - doar că ele nu vor aparține Partidului Socialiștilor, ci vor aparține tuturor moldovenilor, indiferent de culoarea lor politică. Beneficile vor fi semnificative.

Zilele trecute, purtătorul de cuvânt al Președintelui, domnul Ceban a declarat că, „sub aspect juridic, președintele Dodon este persoana cu cea mai mare legitimitate în stat”. „Să nu încercăm să limităm atribuţiile preşedintelui, vorbim de legitimitate, de mandatul său și promisiunile sale. A fost ales pentru a aplica programul electoral prezentat cetățenilor”, a subliniat domnia sa. Purtătorul de cuvânt a Președintelui a sugerat că, dacă majoritatea parlamentară va continua să reducă competențele președintelui Dodon, „s-ar putea ajunge la tensionări”. De aici.

Prezent la aceiași manifestare, domnul Maxim Lebedinschi, consilier prezidenţial în domeniul juridic şi al relaţiilor instituţionale, reprezentant al Preşedintelui Republicii Moldova în relaţiile cu Parlamentul şi Guvernul, a declarat că, “între instituţia guvernamentală şi instituţia prezidenţială trebuie să fie găsit un consens, pentru soluționarea problemelor apărute după alegerile prezidențiale”. Potrivit domniei sale, instituția prezidențială  nu îşi doreşte să intre în conflict cu celelalte instituţii ale statului, vrea conlucrare şi colaborare prin consens. Consilierul prezidențial a menționat, referindu-se la cele trei puteri existente în stat că rolul şeful statului este cel de moderator între ele. De aici.

Declarațiile domnului Ceban, potrivit cărora domnul Dodon este persoana cu cea mai mare legitimitate în stat, pleacă probabil de la ideea că, ales fiind prin vot direct, domnul Dodon este suveranul statului moldovean. Raționamentul logic e simplu, odată ce suveranitatea în statul moldovean aparține cetățeanului, Președintele, ales fiind de către cetățeni, este reprezentantul lor, legitim purtător de suveranitate a statului.

La o primă vedere, ar fi corect. Doar că nu e așa. Explic.  

În anul 2000, atunci când prin votul deputaților Constituția Republicii Moldova a fost modificată, nu s-a schimbat doar procedura de alegere a șefului statului, ci și o serie de atribuții pe care acesta le avea. Deputații au redus atunci din puterile deținute de președinte. Este adevărat că, în 4 martie 2016, Curtea Constituțională a stabilit neconstituționalitatea deciziei  din anul 2000, dar Înalții Judecători nu au spus nimic cu privire la competențele instituției prezidențiale. Asta înseamnă că modificările făcute în anul 2000, prin care deputații au redus și competențele instituției prezidențiale, au rămas valabile. 

În momentul în care domnul Dodon a anunțat că va participa la competiția prezidențială a știut că instituția prezidențială nu dispune de foarte multe pârghii de exercitare a puterii. Probabil a considerat că, ar fi ca în Armata Sovietică, unde funcția, doboră gradul. Nu e chiar așa. Doamna Rodica Secrieru, secretar general al Curţii Constituţionale a Republicii Moldova a spus-o clar: „Atribuțiile președintelui sunt aceleași, (ca cele modificate de parlamentari în anul 2000 n.r. ) s-a schimbat doar procedura de alegere a Președintelui. Poporul este reprezentat de Parlament, nu de către Președinte”. De aici.

În anul 2000 majoritatea deputaților moldoveni au decis să reducă din puterile deținute de către Președinția Republicii Moldova, locatar al căreia era domnul Petru Lucinschi. Deputații moldoveni și-au dat seama că pârghiile puterii nu trebuie să fie concentrate în mâinile unei singure persoane.  Deocamdată, principiul politic decis atunci, a fost respectat. 

Afirmațiile domnului Lebedinschi, că instituția prezidențială nu vrea să intre în conflict cu alte instituții ale statului moldovean, spun exact ceea ce ar vrea să audă urechile celor care nu l-au votat pe domnul Dodon. Probabil Parlamentul, dar și cetățenii, ar fi tentați să îl creadă. Doar că, angajamentele pe care președintele Dodon le-a făcut la Moscova, în fața președintelui Federației Ruse, nu sunt simple. Ele presupun tocmai o concentrare a pârghiilor de putere în mâinile domnului Dodon. Pentru a își îndeplini promisiune făcute președintelui Putin, Președintele Dodon are nevoie de puteri executive mai mari. 

Cui ar trebui să dea crezare Partidul Democrat din Moldova, declarațiilor corecte politic, făcute de domnul Lebedinschi ori declarațiilor pe care domnul Dodon le-a făcut în fața lui Putin? 

Afirmația făcută de domnul Lebedinschi potrivit căreia Președinția, Parlamentul și Guvernul ar trebuie să găsească consens, pentru soluționarea problemelor apărute după alegerile prezidențiale, pare a fi una de compromis. Se dorește cu adevărat găsirea unui compormis ori domnul Dodon vrea să câștige timp? 

Declarațiile Președintelui, atât cele de la Moscova, cât și cele transmise de consilierul domniei sale, vor trebui discutate în prima ședință a legislativului moldovean. Acolo se va observa cât de dispuși la concesii sunt deputații Partidului Socialiștilor. Nu știu cât de sinceri sunt domniile lor, știu însă că, o pace este mai bună decât un război.