CE VREA PREȘEDINTELE: COMPROMISUL POLITIC ORI CONFRUNTAREA ?

Dacă l-aș fi votat pe președintele Igor Dodon aș fi fost mulțumit de gesturile lui: a anunțat intenția de a organiza un referendum privind anularea legii cu privire la datoria publică și a spus că își dorește referendum pentru extinderea puterilor pentru de a dizolva Parlamentul. Bravo, aș fi zis, promisiunile din campanie sunt respectate!

Doar că nu l-am votat pe domnul Dodon. Și pentru că e așa, îmi aduc aminte de un alt angajament făcut de domnia sa, cel în care spune că va fi președintele tuturor cetățenilor, inclusiv al celor care nu l-au ales. 

Nu știu dacă Președintele este cuprins dilema: să fie doar președintele socialiștilor ori să depășească această condiție pentru a ajunge președintele tuturor cetățenilor ?

Observ însă că anunțurile făcute în ultima vreme, demonstrează că nu a uitat promisiunile făcute în timpul campaniei electorale. Această retorică antiguvernare consolidează electoratul Partidului Socialiștilor și îl plasează într-o poziție favorabilă pentru  viitoarele alegeri parlamentare din 2018. Exact ceea ce așteptau alegătorii Președintelui!

Dar domnul Dodon știe că o confruntare a PSRM, în frunte cu  instituția prezidențială, cu majoritatea parlamentară și Cabinetul Filip poate da naștere unui lung război de uzură între instituțiile statului moldovean, iar asta va prelungi perioada de instabilitate politică. 

În același timp, domnul Dodon știe că, potrivit legii, este obligat să aibă o relație bună cu executivul și legislativul de la Chișinău. Exact ce a promis celor care nu l-au votat! Dacă acest angajament va fi respectat, vor exista beneficii - doar că ele nu vor aparține Partidului Socialiștilor, ci vor aparține tuturor moldovenilor, indiferent de culoarea lor politică. Beneficile vor fi semnificative.

Zilele trecute, purtătorul de cuvânt al Președintelui, domnul Ceban a declarat că, „sub aspect juridic, președintele Dodon este persoana cu cea mai mare legitimitate în stat”. „Să nu încercăm să limităm atribuţiile preşedintelui, vorbim de legitimitate, de mandatul său și promisiunile sale. A fost ales pentru a aplica programul electoral prezentat cetățenilor”, a subliniat domnia sa. Purtătorul de cuvânt a Președintelui a sugerat că, dacă majoritatea parlamentară va continua să reducă competențele președintelui Dodon, „s-ar putea ajunge la tensionări”. De aici.

Prezent la aceiași manifestare, domnul Maxim Lebedinschi, consilier prezidenţial în domeniul juridic şi al relaţiilor instituţionale, reprezentant al Preşedintelui Republicii Moldova în relaţiile cu Parlamentul şi Guvernul, a declarat că, “între instituţia guvernamentală şi instituţia prezidenţială trebuie să fie găsit un consens, pentru soluționarea problemelor apărute după alegerile prezidențiale”. Potrivit domniei sale, instituția prezidențială  nu îşi doreşte să intre în conflict cu celelalte instituţii ale statului, vrea conlucrare şi colaborare prin consens. Consilierul prezidențial a menționat, referindu-se la cele trei puteri existente în stat că rolul şeful statului este cel de moderator între ele. De aici.

Declarațiile domnului Ceban, potrivit cărora domnul Dodon este persoana cu cea mai mare legitimitate în stat, pleacă probabil de la ideea că, ales fiind prin vot direct, domnul Dodon este suveranul statului moldovean. Raționamentul logic e simplu, odată ce suveranitatea în statul moldovean aparține cetățeanului, Președintele, ales fiind de către cetățeni, este reprezentantul lor, legitim purtător de suveranitate a statului.

La o primă vedere, ar fi corect. Doar că nu e așa. Explic.  

În anul 2000, atunci când prin votul deputaților Constituția Republicii Moldova a fost modificată, nu s-a schimbat doar procedura de alegere a șefului statului, ci și o serie de atribuții pe care acesta le avea. Deputații au redus atunci din puterile deținute de președinte. Este adevărat că, în 4 martie 2016, Curtea Constituțională a stabilit neconstituționalitatea deciziei  din anul 2000, dar Înalții Judecători nu au spus nimic cu privire la competențele instituției prezidențiale. Asta înseamnă că modificările făcute în anul 2000, prin care deputații au redus și competențele instituției prezidențiale, au rămas valabile. 

În momentul în care domnul Dodon a anunțat că va participa la competiția prezidențială a știut că instituția prezidențială nu dispune de foarte multe pârghii de exercitare a puterii. Probabil a considerat că, ar fi ca în Armata Sovietică, unde funcția, doboră gradul. Nu e chiar așa. Doamna Rodica Secrieru, secretar general al Curţii Constituţionale a Republicii Moldova a spus-o clar: „Atribuțiile președintelui sunt aceleași, (ca cele modificate de parlamentari în anul 2000 n.r. ) s-a schimbat doar procedura de alegere a Președintelui. Poporul este reprezentat de Parlament, nu de către Președinte”. De aici.

În anul 2000 majoritatea deputaților moldoveni au decis să reducă din puterile deținute de către Președinția Republicii Moldova, locatar al căreia era domnul Petru Lucinschi. Deputații moldoveni și-au dat seama că pârghiile puterii nu trebuie să fie concentrate în mâinile unei singure persoane.  Deocamdată, principiul politic decis atunci, a fost respectat. 

Afirmațiile domnului Lebedinschi, că instituția prezidențială nu vrea să intre în conflict cu alte instituții ale statului moldovean, spun exact ceea ce ar vrea să audă urechile celor care nu l-au votat pe domnul Dodon. Probabil Parlamentul, dar și cetățenii, ar fi tentați să îl creadă. Doar că, angajamentele pe care președintele Dodon le-a făcut la Moscova, în fața președintelui Federației Ruse, nu sunt simple. Ele presupun tocmai o concentrare a pârghiilor de putere în mâinile domnului Dodon. Pentru a își îndeplini promisiune făcute președintelui Putin, Președintele Dodon are nevoie de puteri executive mai mari. 

Cui ar trebui să dea crezare Partidul Democrat din Moldova, declarațiilor corecte politic, făcute de domnul Lebedinschi ori declarațiilor pe care domnul Dodon le-a făcut în fața lui Putin? 

Afirmația făcută de domnul Lebedinschi potrivit căreia Președinția, Parlamentul și Guvernul ar trebuie să găsească consens, pentru soluționarea problemelor apărute după alegerile prezidențiale, pare a fi una de compromis. Se dorește cu adevărat găsirea unui compormis ori domnul Dodon vrea să câștige timp? 

Declarațiile Președintelui, atât cele de la Moscova, cât și cele transmise de consilierul domniei sale, vor trebui discutate în prima ședință a legislativului moldovean. Acolo se va observa cât de dispuși la concesii sunt deputații Partidului Socialiștilor. Nu știu cât de sinceri sunt domniile lor, știu însă că, o pace este mai bună decât un război.