SFÂRȘITUL LUI AUGUST DETERMINĂ ECUAȚIA ALEGERILOR PREZIDENȚIALE

Zilele trecute, doi importanți comentatori ai vieții politice din Republica Moldova, unul din România – Iulian Chifu, altul din Germania – Vladimir Socor, au făcut referințe la anunțata decizie a Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), Partidului Demnitate și Adevăr (PDA) și Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM) de a desemna un candidat comun la alegerile prezidențiale din 30 octombrie. 

Vladimir Socor afirmă că, fără sprijinul electoral al simpatizanților lui Usatâi candidatul celor trei formațiuni politice nu are nici o șansă să câștige alegerile prezidențiale.  „Alegătorii din R. Moldova în marea lor majoritate nu sunt de dreapta. (…) Un candidat care se profilează ca fiind de dreapta este rețeta garantată a înfrângerii. Un asemenea candidat poate, cel mult, să aibă satisfacția personală că a reprezentat dreapta într-o competiție electorală și a obținut să zicem, 10 la sută sau 15 la sută”, susține Socor. Potrivit lui, soluția pentru o victorie a candidatului acestor trei formațiuni s-ar afla într-o înțelegere electorală a acestor trei partide cu liderul socialiștilor moldoveni, Igor Dodon, ori cu liderul Partidului Politic Partidul Nostru, Renato Usatâi. „Acest candidat nu poate câștiga fără susținerea alegătorilor lui Dodon și Usatîi - este aritmetic imposibil. Aceasta este masa predominantă a alegătorilor din R. Moldova, vrem sau nu. Deci, un candidat comun al celor trei partide nu poate câștiga fără să se adreseze în mod direct electoratului lui Dodon și Usatîi sau liderilor acestor două partide în vederea unei înțelegeri electorale”, consideră analistul.

La rândul său, într-un editorial pentru portalul informațional deschide.md, Iulian Chifu consideră acordul de cooperare al celor trei formațiuni politice moldovenești ca fiind „un pas deloc neglijabil” și reprezintă „o șansă pentru un candidat capabil care să intre în turul doi și eventual să câștige alegerile prezidențiale”. Fostul consilier prezidențial constată că pentru politicianul Renato Usatâi miza candidatului la prezidențialele din Republica Moldova este „mult mai mare” – una „de viață și moarte”. Municipiul Bălţi, acolo unde Usatâi este primar, “nu a devenit un far al dezvoltării, nici o oază a mulţumirii”. De aceea, susține Iulian Chifu, pentru Usatâi “o candidatură serioasă la prezidențiale este o obligaţie de viaţă ori de moarte politică”. „Soarta partidului antisistem, a discursului populist şi vocal e cruntă atunci când liderul deţine o funcţie administrativă cu activitate (şi mai ales inactivitate!) vizibilă”, notează fostul consilier prezidențial.

Alegațiile făcute de Socor, dar și de Chifu sunt pertinente. Domnul Socor a observat, foarte corect, că simpatiile electorale din provincie diferă de cele existente în capitala statului moldovean. Place unora sau nu, Chișinăul nu este întreaga Moldovă! Marea masă a moldovenilor nu împărtășește valorile politice ale dreptei, fiind mai aproape de stânga politică – de aici susținerea pe care socialiștii și comuniștii moldoveni au avut-o la alegerile parlamentare din 2014. Vladimir Socor are dreptate, candidatul comun al dreptei (PAS, PDA, PLDM) va trebui să atragă de partea lui și simpatiile electoratului de stânga. Nu cred în scenariul potrivit căruia Igor Dodon, ar putea realiza un cartel politic cu Maia Sandu, Andrei Năstase și Viorel Ciubotaru. Liderul socialiștilor moldoveni este favoritul sondajelor de opinie și, așa cum observa Iulian Chifu, „își savurează de pe acum intrarea în turul doi”. 

De asta, realizarea unei înțelegeri politice între Renato Usatâi și cei trei lideri de dreapta ar fi mult mai probabilă. Iulian Chifu a explicat care sunt motivațiile pentru care Renato Usatâi va susține un candidat cu șanse reale în cursa pentru președinte – este vorba de o indecenta lipsă de activitate la primăria municipiului Bălți, una pe atât vizibilă, pe atât de periculoasă pentru sondaje. 

Observ că sugestia făcută de Vladimir Socor, că fără sprijinul simpatizanților lui Usatâi, candidatul opoziției de dreapta este unul fără șanse, se suprapune îndemnurilor la solidaritate pe care, la începutul lunii august, le făcea primarul de Bălți. Usatâi se adresa atunci partidelor de opoziție pentru organizarea, la 27 august a unor manifestații de protest comune împotriva „regimului dictatorial de la guvernare”. 

Încă nu se știe dacă Maia Sandu, Andrei Năstase și Viorel Ciubotaru vor răspunde pozitiv apelului făcut de către Usatâi. Nu știm nici dacă cei trei vor da curs propunerii făcute de Socor.

Știm însă că modul de comportament al partidelor în zilele de 27 și 31 august va marca poziționarea lor pentru viitoarele alegeri prezidențiale din Republica Moldova. Domnul Chifu are dreptate - vom vedea atunci “cine salută şi apără independenţa, cine, de asemenea, o salută, dar o discută, cine susţine că o apără, dar luptă realmente pentru legarea Republicii Moldova de Moscova, cine o contestă de plano, de pe poziţiile incapacităţii funcţionale a statului Republica Moldova sau a oligarhizării lui, în timp ce alţii contestă orientarea strategică de dragul luptei cu pretinsul oligarh care a capturat statul. Şi cine sărbătoreşte limba română ca limbă de stat a Republicii Moldova.” Nuanțele subliniate de Iulian Chifu contează: pe baza lor vom putea intui care este adevărata ecuație a alegerilor prezidențiale din Republica Moldova.

Modul în care noua opoziție politică din Moldova (PAS, PDA, PLDM) va reacționa la recentele recomandări făcute de Vladimir Socor va fi unul care, la fel, va conta. La sfârșitul anului 2015, de la microfonul Europei Libere, comentatorul occidental ne îndemna să nu avem frică de anticipate căci ele nu pot schimba vectorul de dezvoltare al Moldovei. O alegație falsă. Observăm că, la jumătate de an distanță, bătălia pentru anticipate, în care Socor s-a angajat, s-a transformat într-o bătălie pentru supremația intereselor Federației Ruse în regiune. Orice alianță a partidelor de opoziție cu Usatâi este una toxică. Un cartel politic, fie el și secret, cu Renato Usatâi, va deschide drumul liderului socialist, Igor Dodon pentru câștigarea alegerilor prezidențiale din primul tur.  

MAREA NEAGRĂ DĂ ÎN CLOCOT. CE FACE PREȘEDINTELE TIMOFTI ?

Agențiile de presă anunță că miniştrii de externe rus şi german, Serghei Lavrov şi Frank-Walter Steinmeier, se vor întâlni pe 15 august, la Ekaterinburg, unde vor  discuta despre reglementarea situaţiei din Siria şi din estul Ucrainei, precum şi problemele care ţin de securitatea europeană şi de lupta împotriva terorismului.

Știrea a apărut la cîteva zile după ce forțele militare ucrainene au fost puse în stare de alertă după incidentul petrecut la frontiera Crimeei când, potrivit FSB, serviciile speciale ucrainene au încercat să pătrundă în regiune pentru a organiza în peninsulă acțiuni diversioniste. Președintele rus, Vladimir Putin, a acuzat Ucraina că foloseşte metode "teroriste" pentru declanşarea unui conflict în Crimeea, în timp ce Kievul susţine că Moscova caută pretexte pentru intensificarea conflictului militar. Vladimir Putin a declarat că, acest incident, nu poate să nu aibă urmări. Autoritățile ruse au anunțat că vor lua măsuri suplimentare de securitate în regiunea Crimeea şi că vor organiza exerciţii militare în Marea Neagră.

În același timp, premierul Medvedev a anunțat că Rusia ar putea rupe relațiile diplomatice cu Ucraina, la rândul lui, ministrul de externe al Ucrainei, a anunțat că, în caz de necesitate, statul ucrainean ar putea introduce vize pentru-cetățenii Federației Ruse.

E clar, Marea Neagră dă în clocot. Dar atenție, acutizarea relațiilor dintre Ucraina și Federația Rusă a avut loc după întâlnirea lui Putin cu Erdogan. Cu siguranță, Putin s-a asigurat că Turcia nu se va amesteca în tensiunile dintre Kiev și Moscova. Potrivit experților militari, cea mai solidă putere regională la Marea Neagră este Turcia. Datorită prevederilor din Convenția de la Montreaux forțele navale americane, care ar fi putut descuraja forțele militare ruse, nu pot opera în regiune mai mult de 21 de zile. Parteneriatul strategic dintre Turcia și Federația Rusă exclude prezența forțelor navale americane în regiune și transformă Marea Neagră într-un lac rusesc. Fără asta, Moscova nu poate susține două conflicte simultane, în Ucraina și Siria.

 

Aici se află cheia în care trebuie citită vizita vicepreședintelui american, Joe Biden, în Turcia. Este prima vizită a unui politician american în Turcia, după lovitura de stat eșuată și lansarea campaniei guvernamentale de eliminare a  gulen-iștilor din instituțiile statului turc. Potrivit Convenției de la Montreaux, în cazul în care Turcia percepe situația prin care trece/a trecut ca o amenințare directă de război, iar eșuata lovitură de stat și răcirea relațiilor turco-americane, face probabil, posibilă o asemenea interpretare, Turcia are posibilitatea de a bloca circulația în strâmtoarile Bosfor și Dardanele pentru navele aparţinând ţărilor pe care le socoteşte la originea ameninţării respective. (Deci și pe ale forțelor navale militare americane) Excluderea forțelor navale americane din bazinul Mării Negre crează un dezavantaj forțelor militare ucrainene – în lipsa factorului descurajator, insurgenții separatiști din Donbas împreună cu forțele militare ruse ar putea forța preluarea orașului Mariopol. În ultima săptămână, mediile de informare ucrainene atestă o intensificare a luptelor din regiune. 

Acutizarea relațiilor dintre Ucraina și Federația Rusă, tensiunile din jurul Crimeei, transformarea relațiilor dintre Turcia și Federația Rusă într-un parteneriat strategic îndreptat, așa cum afirmă comentatorii politici, împotriva Uniunii Europene și SUA, sunt elementele creșterii factorilor de risc din regiune și posibila izbucnire a unei conflagrații în apropierea frontierelor Moldovei. 

Sunt motive suficiente pentru ca șeful statului moldovean să solicite convocarea Consiliului Suprem de Securitate pentru o analiză pertinentă a situației de risc în care se află statul moldovean. Și probabil, în acest context regional încordat, îndemnul politicianului Renato Usatîi,  la coalizare opoziției politice moldovene în vederea realizării unor acțiuni care ar pune capăt regimului de guvernare ar trebui să trezească și el suficiente dubii. 

FOTO - delegatia Republicii Moldova la funeraliile reginei Ana.

OPOZIȚIA MOARE DE CIUDĂ: PALATUL VICTORIA ARE ÎNCREDERE ÎN PAVEL FILIP

Guvernul României a aprobat miercuri, 3 august, acordarea primei tranşe de 60 de milioane de euro din împrumutul de 150 de milioane de euro acordat Republicii Moldova. Acordul privind asistenţa financiară rambursabilă dintre România şi Republica Moldova a fost semnat la Chişinău la 7 octombrie 2015 şi ratificat în 2016. 

În noiembrie 2015, președintele României, Klaus Iohannis, a refuzat aprobarea acestui împrumut afirmând că “în Moldova nu există certitudinea continuării procesului de reforme”.
Anterior, pe 13 octombrie 2015, într-o conferință de presă cu Valeriu Streleț, Victor Ponta afirma că România este singura în măsură să ajute Moldova, atunci când aceasta are nevoie.

 

Refuzul brutal al președintelui Iohannis a provocat nedumeriri și declanșat discuții contradictorii, presa de la București s-a întrebat cum va reacționa clasa politică moldovenească. Adepții declanșării alegerilor parlamentare anticipate au îndemnat Bucureștiul să nu acorde sprijin financiar guvernului Filip. Alții, partizani ai apropierii Chișinăului de Moscova, au jubilat sonor. Refuzul președintelui Iohannis a adâncit criza politică de la Chișinău și a alimentat speranța opoziției, care a crezut că, în lipsa banilor românești, coaliția majoritară din Parlamentul moldovenesc va fi nevoită să declanșeze alegerile anticipate. A știut oare președintele Iohannis că blocarea împrumutului pentru Moldova a dat apă la moara intereselor ruse și a alimentat războaiele politice moldovenești?

Am fost una dintre vocile care afirmau că Iohannis a greșit și că majoritatea parlamentară românească ar trebui să îl impună pe șeful statului român să acorde împrumutul  necesar moldovenilor. (Ceea ce s-a întâmplat.) La sfârșitul lunii ianuarie, după întâlnirea cu noul premier moldovean Pavel Filip, Dacian Cioloș a anunțat că statul român condiționează acordarea împrumutului de un set de măsuri concrete pe care executivul de la Chișinău trebuie să le ia. Lista Bucureștiului conținea șapte măsuri, cele mai importante se refereau la prioritizarea implementării Agendei de Asociere a Moldovei la Uniunea Europeană și stabilirea unui acord de colaborare cu FMI.  Nici un comentator politic, fie el de la București ori de la Chișinău, nu a crezut că noul executiv moldovean va putea îndeplini măsurile aflate pe lista Bucureștiului. Dimpotrivă, voci defetiste au prognozat falimentul statului moldovean.  Am notat atunci  că, doar prin îndeplinirea reformelor cerute de Cioloș, guvernul Filip poate cuceri încrederea cetățenilor moldoveni dar și a decidenților externi.  Între timp, majoritatea punctelor de pe lista Bucureștiului au fost îndeplinite. 

Anunțul referitor la deblocarea primei tranșe a creditului acordat Republicii Moldova vine să ne spună că la Palatul Victoria, sediul guvernului de la București, există certitudinea că oficialii de la Chișinău vor continua procesul de reforme. E un semnal care demonstrează faptul că Bucureștiul politic are încredere în faptul că Moldova s-a pornit pe calea schimbărilor în bine, au încredere în guvernul Filip și în Partidul Democrat din Moldova, deci, în mod indirect, și în vicepreședintele acestei formațiuni politice, Vlad Plahotniuc. Opoziția, parlamentară ori extraparlamentară moare de ciudă: echipa premierului Filip a câștigat bătălia pentru încrederea factorilor de decizie de la FMI și a celor de la Palatul Victoria. Decizia premierului Cioloș, și a celor de la FMI, pune punct speculațiilor referitoare la declanșarea alegerilor parlamentare anticipate în Republica Moldova. Probabil, atunci când a lansat teoria potrivit căreia Moldova ar avea parte mai întâi de alegeri parlamentare și mai apoi de prezidențiale, Ion Sturza nu aflase că statul român a deblocat împrumutul destinat Chișinăului.

Îndeplinirea listei lui Cioloș și obținerea unui acord de finanțare de la FMI reprezintă două dintre cele mai grele obiective pe care și le-a stabilit guvernul Filip. Aceste realizări s-au obținut în ciuda eforturilor de denigrare a guvernului Filip făcute de opoziția parlamentară/extraparlamentară, și instituțiile media afiliate. Remarc faptul că echipa domnului Filip a activat și sub crescânda presiune a Federației Ruse. Prezența domnului Cioloș la Chișinău, pe 27 august, de Ziua Independenței, va fi semnul care va demonstra că, între Prut și Nistru, România este un jucător important. Foarte mulți (la Moscova, Tiraspol ori Frankfurt) și-au dorit ca guvernul Filip să eșueze, dar eșecul lui Pavel Filip, în anul în care statul moldovean împlinește un sfert de veac, ar fi însemnat eșecul Moldovei.