MAREA NEAGRĂ DĂ ÎN CLOCOT. CE FACE PREȘEDINTELE TIMOFTI ?

Agențiile de presă anunță că miniştrii de externe rus şi german, Serghei Lavrov şi Frank-Walter Steinmeier, se vor întâlni pe 15 august, la Ekaterinburg, unde vor  discuta despre reglementarea situaţiei din Siria şi din estul Ucrainei, precum şi problemele care ţin de securitatea europeană şi de lupta împotriva terorismului.

Știrea a apărut la cîteva zile după ce forțele militare ucrainene au fost puse în stare de alertă după incidentul petrecut la frontiera Crimeei când, potrivit FSB, serviciile speciale ucrainene au încercat să pătrundă în regiune pentru a organiza în peninsulă acțiuni diversioniste. Președintele rus, Vladimir Putin, a acuzat Ucraina că foloseşte metode "teroriste" pentru declanşarea unui conflict în Crimeea, în timp ce Kievul susţine că Moscova caută pretexte pentru intensificarea conflictului militar. Vladimir Putin a declarat că, acest incident, nu poate să nu aibă urmări. Autoritățile ruse au anunțat că vor lua măsuri suplimentare de securitate în regiunea Crimeea şi că vor organiza exerciţii militare în Marea Neagră.

În același timp, premierul Medvedev a anunțat că Rusia ar putea rupe relațiile diplomatice cu Ucraina, la rândul lui, ministrul de externe al Ucrainei, a anunțat că, în caz de necesitate, statul ucrainean ar putea introduce vize pentru-cetățenii Federației Ruse.

E clar, Marea Neagră dă în clocot. Dar atenție, acutizarea relațiilor dintre Ucraina și Federația Rusă a avut loc după întâlnirea lui Putin cu Erdogan. Cu siguranță, Putin s-a asigurat că Turcia nu se va amesteca în tensiunile dintre Kiev și Moscova. Potrivit experților militari, cea mai solidă putere regională la Marea Neagră este Turcia. Datorită prevederilor din Convenția de la Montreaux forțele navale americane, care ar fi putut descuraja forțele militare ruse, nu pot opera în regiune mai mult de 21 de zile. Parteneriatul strategic dintre Turcia și Federația Rusă exclude prezența forțelor navale americane în regiune și transformă Marea Neagră într-un lac rusesc. Fără asta, Moscova nu poate susține două conflicte simultane, în Ucraina și Siria.

 

Aici se află cheia în care trebuie citită vizita vicepreședintelui american, Joe Biden, în Turcia. Este prima vizită a unui politician american în Turcia, după lovitura de stat eșuată și lansarea campaniei guvernamentale de eliminare a  gulen-iștilor din instituțiile statului turc. Potrivit Convenției de la Montreaux, în cazul în care Turcia percepe situația prin care trece/a trecut ca o amenințare directă de război, iar eșuata lovitură de stat și răcirea relațiilor turco-americane, face probabil, posibilă o asemenea interpretare, Turcia are posibilitatea de a bloca circulația în strâmtoarile Bosfor și Dardanele pentru navele aparţinând ţărilor pe care le socoteşte la originea ameninţării respective. (Deci și pe ale forțelor navale militare americane) Excluderea forțelor navale americane din bazinul Mării Negre crează un dezavantaj forțelor militare ucrainene – în lipsa factorului descurajator, insurgenții separatiști din Donbas împreună cu forțele militare ruse ar putea forța preluarea orașului Mariopol. În ultima săptămână, mediile de informare ucrainene atestă o intensificare a luptelor din regiune. 

Acutizarea relațiilor dintre Ucraina și Federația Rusă, tensiunile din jurul Crimeei, transformarea relațiilor dintre Turcia și Federația Rusă într-un parteneriat strategic îndreptat, așa cum afirmă comentatorii politici, împotriva Uniunii Europene și SUA, sunt elementele creșterii factorilor de risc din regiune și posibila izbucnire a unei conflagrații în apropierea frontierelor Moldovei. 

Sunt motive suficiente pentru ca șeful statului moldovean să solicite convocarea Consiliului Suprem de Securitate pentru o analiză pertinentă a situației de risc în care se află statul moldovean. Și probabil, în acest context regional încordat, îndemnul politicianului Renato Usatîi,  la coalizare opoziției politice moldovene în vederea realizării unor acțiuni care ar pune capăt regimului de guvernare ar trebui să trezească și el suficiente dubii. 

FOTO - delegatia Republicii Moldova la funeraliile reginei Ana.

OPOZIȚIA MOARE DE CIUDĂ: PALATUL VICTORIA ARE ÎNCREDERE ÎN PAVEL FILIP

Guvernul României a aprobat miercuri, 3 august, acordarea primei tranşe de 60 de milioane de euro din împrumutul de 150 de milioane de euro acordat Republicii Moldova. Acordul privind asistenţa financiară rambursabilă dintre România şi Republica Moldova a fost semnat la Chişinău la 7 octombrie 2015 şi ratificat în 2016. 

În noiembrie 2015, președintele României, Klaus Iohannis, a refuzat aprobarea acestui împrumut afirmând că “în Moldova nu există certitudinea continuării procesului de reforme”.
Anterior, pe 13 octombrie 2015, într-o conferință de presă cu Valeriu Streleț, Victor Ponta afirma că România este singura în măsură să ajute Moldova, atunci când aceasta are nevoie.

 

Refuzul brutal al președintelui Iohannis a provocat nedumeriri și declanșat discuții contradictorii, presa de la București s-a întrebat cum va reacționa clasa politică moldovenească. Adepții declanșării alegerilor parlamentare anticipate au îndemnat Bucureștiul să nu acorde sprijin financiar guvernului Filip. Alții, partizani ai apropierii Chișinăului de Moscova, au jubilat sonor. Refuzul președintelui Iohannis a adâncit criza politică de la Chișinău și a alimentat speranța opoziției, care a crezut că, în lipsa banilor românești, coaliția majoritară din Parlamentul moldovenesc va fi nevoită să declanșeze alegerile anticipate. A știut oare președintele Iohannis că blocarea împrumutului pentru Moldova a dat apă la moara intereselor ruse și a alimentat războaiele politice moldovenești?

Am fost una dintre vocile care afirmau că Iohannis a greșit și că majoritatea parlamentară românească ar trebui să îl impună pe șeful statului român să acorde împrumutul  necesar moldovenilor. (Ceea ce s-a întâmplat.) La sfârșitul lunii ianuarie, după întâlnirea cu noul premier moldovean Pavel Filip, Dacian Cioloș a anunțat că statul român condiționează acordarea împrumutului de un set de măsuri concrete pe care executivul de la Chișinău trebuie să le ia. Lista Bucureștiului conținea șapte măsuri, cele mai importante se refereau la prioritizarea implementării Agendei de Asociere a Moldovei la Uniunea Europeană și stabilirea unui acord de colaborare cu FMI.  Nici un comentator politic, fie el de la București ori de la Chișinău, nu a crezut că noul executiv moldovean va putea îndeplini măsurile aflate pe lista Bucureștiului. Dimpotrivă, voci defetiste au prognozat falimentul statului moldovean.  Am notat atunci  că, doar prin îndeplinirea reformelor cerute de Cioloș, guvernul Filip poate cuceri încrederea cetățenilor moldoveni dar și a decidenților externi.  Între timp, majoritatea punctelor de pe lista Bucureștiului au fost îndeplinite. 

Anunțul referitor la deblocarea primei tranșe a creditului acordat Republicii Moldova vine să ne spună că la Palatul Victoria, sediul guvernului de la București, există certitudinea că oficialii de la Chișinău vor continua procesul de reforme. E un semnal care demonstrează faptul că Bucureștiul politic are încredere în faptul că Moldova s-a pornit pe calea schimbărilor în bine, au încredere în guvernul Filip și în Partidul Democrat din Moldova, deci, în mod indirect, și în vicepreședintele acestei formațiuni politice, Vlad Plahotniuc. Opoziția, parlamentară ori extraparlamentară moare de ciudă: echipa premierului Filip a câștigat bătălia pentru încrederea factorilor de decizie de la FMI și a celor de la Palatul Victoria. Decizia premierului Cioloș, și a celor de la FMI, pune punct speculațiilor referitoare la declanșarea alegerilor parlamentare anticipate în Republica Moldova. Probabil, atunci când a lansat teoria potrivit căreia Moldova ar avea parte mai întâi de alegeri parlamentare și mai apoi de prezidențiale, Ion Sturza nu aflase că statul român a deblocat împrumutul destinat Chișinăului.

Îndeplinirea listei lui Cioloș și obținerea unui acord de finanțare de la FMI reprezintă două dintre cele mai grele obiective pe care și le-a stabilit guvernul Filip. Aceste realizări s-au obținut în ciuda eforturilor de denigrare a guvernului Filip făcute de opoziția parlamentară/extraparlamentară, și instituțiile media afiliate. Remarc faptul că echipa domnului Filip a activat și sub crescânda presiune a Federației Ruse. Prezența domnului Cioloș la Chișinău, pe 27 august, de Ziua Independenței, va fi semnul care va demonstra că, între Prut și Nistru, România este un jucător important. Foarte mulți (la Moscova, Tiraspol ori Frankfurt) și-au dorit ca guvernul Filip să eșueze, dar eșecul lui Pavel Filip, în anul în care statul moldovean împlinește un sfert de veac, ar fi însemnat eșecul Moldovei. 

PE 27 AUGUST CIOLOȘ VINE LA CHIȘINĂU

Partidul Mișcarea Populară, al domnului Băsescu, a fuzionat, prin absorbție, cu Uniunea Națională pentru Progresul României, creată de Gabriel Oprea. Miercuri, 20 iulie 2016, congresele extraordinare reunite ale PMP și UNPR au aprobat protocolul privind această fuziune. În acest mod, Partidul Mișcarea Populară devine cea de a treia mare formațiune politică din România. Fuziunea face ca partidul controlat de Băsescu să aibă un număr de 44 de parlamentari (36 de deputați și opt senatori). Majoritatea dintre aceștia – 34 – provin din fostul UNPR. „Suntem un partid important în acest moment. Vom avea un grup parlamentar care ne va garanta prezenţa în toate secţiile de votare, lucru pentru care am suferit şi noi şi UNPR la alegerile trecute. Vom avea un cuvânt în Parlament încă de la începutul sesiunii parlamentare”, a declarat Traian Băsescu, după validarea fuziunii PMP-UNPR. 

Ce înseamnă UNPR? Comentatori politici români afirmă că partidul creat de Gabriel Oprea ar fi fost/este partidul serviciilor secrete românești. Primul care a lansat această idee a fost Claudiu Săftoiu, fostul șef al SIE. "UNPR este o construcție artificială și neavenită în politica românească, care s-a creat la comanda unor entități non politice, adica serviciile secrete", declara Săftoiu, în 2010, la Antena 2.

Probabil are dreptate. Mulți lideri ai UNPR au provenit din serviciile secrete şi au absolvit Academia Naţională de Informaţii ori Colegiul Naţional de Apărare. UNPR-ul s-a născut în timpul guvernării PDL și al administrației Băsescu, a supraviețuit scrutinului parlamentar din 2012 grație participării pe liste electorale comune cu PSD, formațiune de la care a împrumutat o parte din doctrină, mare parte din deputați dar și comportamentul de vot, (UNPR a balansat dintr-o majoritate într-alta pentru a obține portofolii de prestigiu în guvernările pe care le-a susținut). Din anul 2008 până în octombrie 2016 președintele UNPR, Gabriel Oprea, a fost ministrul de interne al României, ministrul Apărării și iarăși, ministru de interne, asta s-a întâmplat cu acordul  administrației Băsescu  dar și cel al social democraților. 

Atunci când Traian Băsescu a anunțat fuziunea dintre partidul său și UNPR, partidele de pe scena politică românească s-au arătat a fi uimite de această mutare surpriză. Dar era clar că fostul președinte al României va face o mișcare politică care să-i aducă beneficii suplimentare. Era clar că și liderii UNPR, foști lucrători ai serviciilor secrete, vor trece la o acțiune care le-ar fi asigurat supraviețuirea politică. Mariajul UNPR – PMP este unul benefic ambelor părți. Uimirea a fost mimată. Clasa politică românească cunoaște legăturile lui Traian Băsescu cu serviciile de securitate. Presa bucureșteană a scris mai mereu despre aceste legături.

În anul 2009, la Radio România Actualități, Traian Băsescu, încă președinte al statului român, a recunoscut că s-a implicat în procesul de realegere a lui Voronin în funcția de președinte al Republicii Moldova. Declarația a fost considerată de către jurnalistul Sorin Roşca Stănescu ca fiind una de o gravitate excepțională. Într-un editorial foarte dur la adresa lui Băsescu, jurnalistul român îl acuza pe Băsescu că ar fi folosit serviciile secrete pentru a influenţa pozitiv decizia de alegere a lui Vladimir Voronin la alegerile din 4 aprilie 2005.  

Sociologul Barbu Mateescu a descris pe blogul pe care publică, o situație teoretică în care demonstrează că fuziunea PMP+UNPR reprezintă o veste proastă pentru PSD. Mateescu afirmă că, pentru un succes deplin, alianța PSD+ALDE are nevoie ca un număr cât mai mic de partide să treacă pragul electoral. Pe de altă parte, noul PMP, cu Băsescu și foștii securiști în frunte, are nevoie, pentru a trece pragul electoral, de un număr cât mai mare de participanți la alegerile parlamentare din România. Interesul lui Băsescu pentru Republica Moldova ține de potențialul electoral al acestui stat, între Prut și Nistru își au domiciliul un număr mare de posesori ai cetățeniei române, probabil, asta a contribuit la decizia fostului președinte de a obține cetățenia moldoveană. 

În condițiile în care, pe de o parte, Băsescu a devenit liderul celei de a treia mari formațiuni politice românești și va depune eforturi pentru a obține participarea diasporei într-un număr cât mai mare la vot, iar pe de altă parte, alianța PSD – ALDE își dorește un număr cât mai mic de partide care să treacă pragul electoral, devine tot mai clar că bătălia cea mare se va da pentru prezența ori neprezența diasporei la vot. 

De aici și bătălia pentru voturile românilor care locuiesc între Prut și Nistru - una aflată abia la început. Pentru că liberal democrații moldoveni fac parte din familia popularilor europeni, ca și PMP-ul, în 2012, domnul Filat, șef al guvernului de la Chișinău, s-a făcut că nu observă afișele electorale românești lipite de echipa domnului Tomac prin orașele și satele Moldovei.

Probabil, calculele politice din acest an vor impune coaliției majoritare de la Chișinău să acorde un sprijin discret echipei conduse de domnul Dragnea, cu care PDM-ul are încheiat un acord de colaborare. 

Pericolul electoral real care a apărut în urma fuziunii PMP cu UNPR,  impune ca, pe relația România – Moldova, cei din alianța PSD-ALDE să se miște mai repede. Nu exclud, ca la fel ca și Victor Ponta, premierul Cioloș va veni, pe 27 august, de Ziua Independenței, la Chișinău unde va anunța transferul banilor destinați Moldovei. Are și de ce – 74 din cele 82 de angajamente luate de guvernul Filip în fața Uniunii Europene au fost deja îndeplinite. Dacă așa ceva se va întâmpla, vom putea spune că Basarabia nu mai este fieful electoral al lui Băsescu.