ANUL CENTENARULUI ȘI SCHIMBAREA GUVERNELOR DE LA BUCUREȘTI

La un an de la alegerile parlamentare din România, doi șefi ai Cabinetului de Miniștrii de la București și-au depus demisia. Premierul Mihai Tudose a rezistat șase luni și jumătate în această funcție. Predecesorul lui Tudose, Sorin Grindeanu, a deținut funcția mai puțin de 6 luni. 

În comparație cu tensiunile din culoarele politicii românești, Guvernul de la Chișinău dă dovadă de stabilitate, schimbarea la față a garniturii guvernamentale a dezarmat opoziția – din cei șapte noi miniștri ai Cabinetului Filip doar doi, Iurie Leancă și Alexandru Tănase, au avut conexiuni cu politica moldavă. 

Dacă la Chișinău, schimbarea miniștrilor Partidului Democrat din Moldova a fost o mișcare gândită pentru a aduce un plus valoare, la București, retragerea sprijinului politic pentru guvernul Tudose a trezit nemulțumirea președintelui Iohannis. Șeful statului român are de ce fi nemulțumit – într-un an, au eșuat două guverne social democrate. El a spus că, această stare de nesiguranță politică poate genera urmări economice negative. 

Klaus Iohannis are dreptate - nesiguranță politică poate degenera în instabilitate. Deja, pe relația cu Republica Moldova, criza de neîncredere din interiorul PSD, conjugată cu protestele străzii, a dus la amânarea unei ședințe comune a guvernelor României și Republicii Moldova. În cadrul acestei ședințe trebuia să se discute despre  fluidizarea traficului de călători la frontiera moldo-română prin  organizarea unor puncte comune de trecere a frontierei.  Tot în această ședință ar fi trebuit să se discute despre prezența investițională românească între Prut și Nistru. Incertitudinile apărute în urma  acestei amânări, au făcut ca Transgaz să depună oferta de cumpărare a Vestmoldtransgaz, operatorul moldovean al gazoductului Iași-Ungheni, abia în ultimul moment. 

La alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016, social democrații români au atins cel mai bun scor electoral obținut vreodată - 46,09% la Senat și 45,9%, la Camera Deputaților. Dreapta politică din România a rămas mult în urmă, Partidul Național Liberal a obținut doar 20,26 % la Senat - 20,26%, iar la Camera Deputaților - 19,88%. Partidul lui Băsescu, care a participat în alegeri cu un mesaj pro-unionist, a fost ultima formațiune politică care a intrat în Parlamentul României, semn că cetățenii români ori nu îl cred pe fostul șef al statului român ori, nu cred în unirea Basarabiei cu România. Echipa lui Băsescu a obținut, cu mare greutate, 5,34% la Senat și 5,06% la Camera Deputaților, votul cetățenilor români din Republica Moldova a fost decisiv. De aici.

Victoria social democraților români a dus la o schimbare de filozofie politică în sânul Partidului Democrat din Moldova – pe 24 decembrie 2016, Congresul PDM l-a ales în funcția de președinte pe Vladimir Plahotniuc. Subliniez: victoria PSD-ului în România a impus  modernizarea Partidului Democrat din Moldova.

În alegerile parlamentare din 2016, președintele social democraților români, Liviu Dragnea, a condus cu o mână de fier partidul său către victorie, iar după asta, a reușit formarea unei majorități parlamentare cu ALDE. De asta, rateurile social democraților români sunt greu de înțeles. Repet - într-un an, două guverne social democrate au dat chix.

 

România are nevoie de stabilitate politică. Și de concentrarea necesară pentru dezvoltarea proiectelor din Anul Centenarului.  

Dacă, în 2018, oficialii români vor avea atenția concentrată doar pe luptele politice intestinale și nu vor acorda suficientă atenție  Guvernului de la Chișinău, Anul Centenarului se poate transforma într-un an devastator pentru Basarabia. Dacă anul 2018 va fi anul în care Basarabia va pierde trenul european, acest lucru se va datora și egoismului politicienilor români.

  

PE 27 AUGUST CIOLOȘ VINE LA CHIȘINĂU

Partidul Mișcarea Populară, al domnului Băsescu, a fuzionat, prin absorbție, cu Uniunea Națională pentru Progresul României, creată de Gabriel Oprea. Miercuri, 20 iulie 2016, congresele extraordinare reunite ale PMP și UNPR au aprobat protocolul privind această fuziune. În acest mod, Partidul Mișcarea Populară devine cea de a treia mare formațiune politică din România. Fuziunea face ca partidul controlat de Băsescu să aibă un număr de 44 de parlamentari (36 de deputați și opt senatori). Majoritatea dintre aceștia – 34 – provin din fostul UNPR. „Suntem un partid important în acest moment. Vom avea un grup parlamentar care ne va garanta prezenţa în toate secţiile de votare, lucru pentru care am suferit şi noi şi UNPR la alegerile trecute. Vom avea un cuvânt în Parlament încă de la începutul sesiunii parlamentare”, a declarat Traian Băsescu, după validarea fuziunii PMP-UNPR. 

Ce înseamnă UNPR? Comentatori politici români afirmă că partidul creat de Gabriel Oprea ar fi fost/este partidul serviciilor secrete românești. Primul care a lansat această idee a fost Claudiu Săftoiu, fostul șef al SIE. "UNPR este o construcție artificială și neavenită în politica românească, care s-a creat la comanda unor entități non politice, adica serviciile secrete", declara Săftoiu, în 2010, la Antena 2.

Probabil are dreptate. Mulți lideri ai UNPR au provenit din serviciile secrete şi au absolvit Academia Naţională de Informaţii ori Colegiul Naţional de Apărare. UNPR-ul s-a născut în timpul guvernării PDL și al administrației Băsescu, a supraviețuit scrutinului parlamentar din 2012 grație participării pe liste electorale comune cu PSD, formațiune de la care a împrumutat o parte din doctrină, mare parte din deputați dar și comportamentul de vot, (UNPR a balansat dintr-o majoritate într-alta pentru a obține portofolii de prestigiu în guvernările pe care le-a susținut). Din anul 2008 până în octombrie 2016 președintele UNPR, Gabriel Oprea, a fost ministrul de interne al României, ministrul Apărării și iarăși, ministru de interne, asta s-a întâmplat cu acordul  administrației Băsescu  dar și cel al social democraților. 

Atunci când Traian Băsescu a anunțat fuziunea dintre partidul său și UNPR, partidele de pe scena politică românească s-au arătat a fi uimite de această mutare surpriză. Dar era clar că fostul președinte al României va face o mișcare politică care să-i aducă beneficii suplimentare. Era clar că și liderii UNPR, foști lucrători ai serviciilor secrete, vor trece la o acțiune care le-ar fi asigurat supraviețuirea politică. Mariajul UNPR – PMP este unul benefic ambelor părți. Uimirea a fost mimată. Clasa politică românească cunoaște legăturile lui Traian Băsescu cu serviciile de securitate. Presa bucureșteană a scris mai mereu despre aceste legături.

În anul 2009, la Radio România Actualități, Traian Băsescu, încă președinte al statului român, a recunoscut că s-a implicat în procesul de realegere a lui Voronin în funcția de președinte al Republicii Moldova. Declarația a fost considerată de către jurnalistul Sorin Roşca Stănescu ca fiind una de o gravitate excepțională. Într-un editorial foarte dur la adresa lui Băsescu, jurnalistul român îl acuza pe Băsescu că ar fi folosit serviciile secrete pentru a influenţa pozitiv decizia de alegere a lui Vladimir Voronin la alegerile din 4 aprilie 2005.  

Sociologul Barbu Mateescu a descris pe blogul pe care publică, o situație teoretică în care demonstrează că fuziunea PMP+UNPR reprezintă o veste proastă pentru PSD. Mateescu afirmă că, pentru un succes deplin, alianța PSD+ALDE are nevoie ca un număr cât mai mic de partide să treacă pragul electoral. Pe de altă parte, noul PMP, cu Băsescu și foștii securiști în frunte, are nevoie, pentru a trece pragul electoral, de un număr cât mai mare de participanți la alegerile parlamentare din România. Interesul lui Băsescu pentru Republica Moldova ține de potențialul electoral al acestui stat, între Prut și Nistru își au domiciliul un număr mare de posesori ai cetățeniei române, probabil, asta a contribuit la decizia fostului președinte de a obține cetățenia moldoveană. 

În condițiile în care, pe de o parte, Băsescu a devenit liderul celei de a treia mari formațiuni politice românești și va depune eforturi pentru a obține participarea diasporei într-un număr cât mai mare la vot, iar pe de altă parte, alianța PSD – ALDE își dorește un număr cât mai mic de partide care să treacă pragul electoral, devine tot mai clar că bătălia cea mare se va da pentru prezența ori neprezența diasporei la vot. 

De aici și bătălia pentru voturile românilor care locuiesc între Prut și Nistru - una aflată abia la început. Pentru că liberal democrații moldoveni fac parte din familia popularilor europeni, ca și PMP-ul, în 2012, domnul Filat, șef al guvernului de la Chișinău, s-a făcut că nu observă afișele electorale românești lipite de echipa domnului Tomac prin orașele și satele Moldovei.

Probabil, calculele politice din acest an vor impune coaliției majoritare de la Chișinău să acorde un sprijin discret echipei conduse de domnul Dragnea, cu care PDM-ul are încheiat un acord de colaborare. 

Pericolul electoral real care a apărut în urma fuziunii PMP cu UNPR,  impune ca, pe relația România – Moldova, cei din alianța PSD-ALDE să se miște mai repede. Nu exclud, ca la fel ca și Victor Ponta, premierul Cioloș va veni, pe 27 august, de Ziua Independenței, la Chișinău unde va anunța transferul banilor destinați Moldovei. Are și de ce – 74 din cele 82 de angajamente luate de guvernul Filip în fața Uniunii Europene au fost deja îndeplinite. Dacă așa ceva se va întâmpla, vom putea spune că Basarabia nu mai este fieful electoral al lui Băsescu.