CINE SE TEME DE SIS ?

Jurnaliștii de la Europa Liberă notează că la Conferința internațională pe teme de securitate de la Munchen între  Federația Rusă și Occident a avut loc un schimb de replici pe un ton foarte ridicat. Rusia s-a confruntat cu critici severe din partea liderilor occidentali din cauza intervenției avute în Ucraina și  a campaniei de bombardamente din Siria. Într-un răspuns combativ, la rândul său, premierul rus Dmitri Medvedev a acuzat Europa și Statele Unite că ar promova o politică „periculoasă” pentru „stăpânirea” Federației Ruse. Schimbul de replici a avut loc sîmbătă, 13 februarie 2016, în cea de-a doua zi a conferinței care se ține anual la München.

Prezent la această conferință președintele României, domnul Iohannis a spus că statul român joacă un rol important în arhitectura de securitate a flancului de est al NATO și că își dorește ca regiunea Mării Negre să devină o zonă de importanță strategică.

Republica Moldova face parte din regiunea Mării Negre. Tocmai pentru că este un element important în ecuația geopolitică a regiunii, în septembrie 2014 Moldova a fost inclusă în programul NATO de Consolidare a Capacităților ei de Apărare. Este vorba de consilierea și asistența experților NATO pentru analiza obiectivelor cheie din domeniul securității și dezvoltarea instituțiilor existente pentru atingerea acestor obiective.

În luna noiembrie 2015, la Chișinău, o delegație a NATO a discutat cu oficialitățile moldovene programul de reconstrucție a capacităților de apărare ale statului moldovean.

 

Că sistemul de apărare și securitate al Republicii Moldova are găuri și arată ca un șvaițer nu e un secret pentru nimeni. Că nici în domeniul securității societale Moldova nu stă bine se vede cu ochiul liber, altfel, spre exemplu, autoritățile moldovene habar nu au de numărul exact al cetățenilor moldoveni care luptă în Donbas de partea separațiștilor pro-ruși.

 

Recent, într-o conferință de presă, procurorul interimar al municipiului Chișinău, Igor Popa, a declarat că zeci de cetățeni moldoveni luptă în conflictul armat din sud-estul Ucrainei. “Sunt persoane care au aptitudini dezvoltate pentru a participa la aceste lupte”, a adăugat procurorul. El a menționat că unii dintre aceștia au participat și la dezordinile care au avut loc în fața Parlamentului Republicii Moldova la data de 20 ianuarie 2016. La întrebarea ce ține de numărul exact al moldovenilor care luptă de partea separatiștilor pro-ruși domnul procuror nu a putut să dea un răspuns exact. 

Dacă în rândul armatei separatiste din Donbas, Lugansk și Donețk există combatanți moldoveni, înseamnă că pe teritoriul Republicii Moldova există un centru de recrutare al acestora. Că doar mercenarii moldoveni trebuie să fie recrutați cumva. Dacă o parte dintre acești combatanți au fost văzuți ca fiind coordonatori ai atacului protestatarilor asupra Parlamentului, probabil aceștia au primit această misiune. Cine le-a dat-o? Armata separatistă din Donbas, Lugansk, Donețk ? Mira-m-aș. Altcineva? Cine este acest cineva? La asemenea întrebări, de obicei răspund serviciile de inteligență. 

Joi, 11 februarie 2016, secretarul Consiliului Suprem de Securitate al Republicii Moldova, domnul Alexei Barbăneagră a declarat că „Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova nu are pârghii pentru a reacționa prompt la amenințările și riscurile de securitate. Și dacă este lipsit de pârghii se poate concluziona că este într-o mare măsură ineficient”, a concluzionat domnul Barbăneagră. Afirmația secretarului Consiliului Suprem de Securitate a fost făcută în cadrul dezbaterilor publice cu privire la noua  Strategie a Securității Naționale a Republicii Moldova. Elaborarea Strategiei de Securitate face parte din programul de Consolidare a Capacității de Apărare a Republicii Moldova. Când face trimitere la pârghiile pe care nu le are serviciul moldovean de inteligență, domnul Barbăneagră se referă la dreptul de a efectua măsuri operative, drept de care a fost lipsit în anul 2005. 

 

În vara anului 2014, chiar înaintea plecării deputaților în vacanță, Parlamentul de la Chișinău a votat, în primă lectură, o serie de modificări la legea cu privire la funcționarea  Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova; prin aceste modificări serviciul inteligent moldovenesc ar fi trebuit să primească atribuții în plus. Nu a fost să fie așa, cea de a doua lectură a proiectului de lege nu a mai fost pusă pe ordinea de zi iar deputații au plecat în vacanță. 

Scrutinul electoral din noiembrie 2014 s-a desfășurat, vorba domnului Petru Bogatu “în zângănit de arme” aproape de gardurile găurite ale Moldovei. Pe parcursul anului 2015 deputații moldoveni nu au revenit asupra acestei legi. Erau ocupați cu formarea, retransformarea ori deformarea majorităților parlamentare.

Confruntarea ruso-ucraineană și recesiunea din Federația Rusă și-a pus amprenta negativă și asupra economiei moldave, iar evaporarea unui miliard din sectorul financiar bancar a făcut ca locuitorii dintre Prut și Nistru să fie expuși totalmente riscurilor de securitate economică. Lipsit de mandatul de securitate pe care ar fi trebuit să îl primească în vara anului 2014, serviciul inteligent moldovenesc a privit neputincios cum bugetul Republicii Moldova s-a micșorat cu 30 %. Întrebat în ședința specială a Parlamentului dacă a știut despre ceea ce se întâmplă în sectorul financiar bancar, directorul SIS, a afirmat că a raportat acest lucru instituțiilor superioare. Nu a putut lua nici o măsură pentru că nu a avut împuternicirile legale. 

Cine, în vara anului 2014, s-a temut să ofere mai multă putere celor de la SIS? 

Amestecul de intoleranță socială/politică care există în rândul protestatarilor devine un câmp de atracție pentru cei care doresc modificarea eșichierului politic moldovenesc și provocarea haosului. Probabil, mercenarii moldoveni care au participat la luptele din sud-estul Ucrainei sunt anternați și echipați să facă asta. Există așadar toate elementele necesare pentru a spune că în Moldova au apărut mult prea multe riscuri de securitate. În aceste condiții introducerea mandatului de securitate ar fi putea fi una din măsurile pentru asigurarea securității statului moldovean. 

Duminică, 14 februarie 2016, președintele comisiei parlamentare pentru securitate și ordine publică, domnul Untilă, a declarat la o emisiune a Prime TV că, în două luni, deputații ar putea vota patru legi care ar permite creșterea vitezei de reacție a serviciului de securitate și ar da premise legale pentru efectuarea tuturor măsurilor privind contracararea activităților extremiste. Este vorba de acordarea acelui mandat de securitate aprobat în vara anului 2014. Prezent la aceiași emisiune televizată, consilierul pentru politici de securitate al primului ministru, ex-președintele comisiei parlamentare pentru securitate și ordine publică, domnul Mihai Godea, a declarat că există suficientă determinare din partea executivului moldovean pentru a acorda mandat de reacție serviciului inteligent moldovenesc. 

Acest mandat de reacție acordat SIS reprezintă acel set de măsuri speciale care ar permite statului moldovean să desfășoare, în vremuri tulburi, măsuri speciale de investigații. Adică va crea condiţii optime pentru prevenirea şi combaterea unor posibile crime  îndreptate împotriva statului. Fostul ministrul moldovean al Justiției, domnul Oleg Efrim, în 2014 concretiza: "În prezent, cele mai eficiente măsuri speciale de investigații pot fi desfășurate doar în cadrul unui dosar penal, și doar atunci când a fost deja săvârșită infracțiunea. Scopul activității SIS este, în primul rând, prevenirea faptelor care pot prejudicia securitatea statului, anticiparea și contracararea acestora prin măsuri non-penale. De aici și necesitatea unui asemenea mandat special ".

Nu obosesc în a spune că, la vremuri de excepție, se impun măsuri de excepție. Folosit în mod corect, mandatul de securitate acordat serviciului secret moldovean poate aduce reale beneficii de securitate. SIS-ul devine un serviciu pro-activ îndreptat spre anticiparea și prevenirea riscurilor de securitate.

Există temeri? Desigur. Cea mai mare temere vine din presupunerea că, folosite în mod abuziv, atribuțiile mandatului de securitate ar transforma serviciul inteligent al statului moldav într-o poliție politică. Tentațiile vor fi uriașe. Tocmai din acest motiv, controlul civil asupra acestei instituții, iar aici rolul subcomisiei parlamentare pentru controlul SIS (președintele acestei subcomisii ar trebui să fie, din oficiu, un reprezentant al opoziției politice parlamentare), dar și al societății civile și al presei, trebuie să crească. De asta, înaintea votării în cea de a doua lectură, deputații din opoziție ar trebui să introducă amendamente legii cu privire la funcționarea Serviciului Național de Informații ori în legea cu privire la activitatea de contrainformații. Un paragraf care ar trebui să răspundă la întrebarea, cine-i controlează pe cei care ne controlează pe noi? 

 

Cine se teme de reacția rapidă a celor de la SIS? Cei care  au ceva de ascuns. Nu cred că politicienii moldoveni au avea ceva de ascuns. Nici opoziția parlamentară nu ar avea secrete. Preluarea funcției de președinte al subcomisiei parlamentare pentru controlul SIS, ar face ca temerile opoziției socialiste potrivit cărora serviciul s-ar transforma în poliție politică să dispară. Nici jurnaliștii moldoveni nu au ce ascunde. Au existat voci care au afirmat, că o parte din jurnaliștii moldoveni, inclusiv semnatarul acestor rânduri s-ar afla în slujba serviciilor de informații ale statului român, dar aceste alegații gratuite nu s-au confirmat. Așa că nu văd motivele pentru care societatea moldovenească ar trebui să se teamă de serviciul inteligent moldovenesc.

În condițiile în care schimbul de replici dintre ruși și occidentali se face pe un ton ridicat ce altceva îi mai rămâne Moldovei? Doar să sufle și în iaurt. Iar dacă va fi, ferească Cel de Sus, ca moldovenii să aibă parte de revoluții impuse ce ar trebui să-i ''salveze'', măcar vor afla din timp.

DE CE MOLDOVENII NU SE GÂNDESC LA VIITORUL LOR?

Într-un studiu dedicat României și Republicii Moldova, analistul politic american, Robert Kaplan, notează că toate problemele cu care se confruntă în acest moment statul moldovean sunt o consecință a influenței ruse în regiune. Deoarece a făcut parte din Uniunea Sovietică, Republica Moldova nu a moştenit un regim al statului de drept puternic instituţionalizat. „Să ne amintim, Moldova nu este doar o ţară de frontieră, e statul care are în interiorul său comunităţi bine demarcate de etnici ucraineni, etnici ruşi, etnici găgăuzi, etnici români. Este o țară care are o profundă criză de identitate, aceasta este cauza profundă a crizei din prezent”, a subliniat Kaplan. 

Robert Kaplan a diagnosticat corect. Datorită crizei de identitate, de mai bine de două decenii, Republica Moldova blansează ba între unirea cu România, ba între  integrarea în spațiul euroasiatic controlat de Federația Rusă. De la criza de identitate, la fragilitatea instituțiilor statale molovenești e doar un pas. Iar acest lucru a fost posibil ’’pentru că Moldova a făcut parte din Uniunea Sovietică, nu avea de unde moșteni un regim al statului de drept puternic instituționalizat’’, spune Robert Kaplan. 

Încercările de consolidare și stabilizare a instituțiilor statale moldovenești s-au confruntat cu neîncrederea unor decidenți politici în capacitatea de supraviețuire a statului moldovean. Dilema acestora a ținut de necesitatea de întărire a instituțiilor statale versus probabilitatea unirii cu România ori refacerea (sub o formă sau alta) URSS. Responsabilitatea construcției statale moldovenești, obiectiv greu și costisitor, a creat atât frică, cât și indolență. Fragilitatea instituțiilor statale din Moldova demonstrează că răspunsul decidenților politici moldoveni a fost cel de a nu investi multe resurse într-o bună funcționare a sistemului statal. Neîncrederea în viabilitatea statului a fost dată de lipsa unei majorități politice parlamentare care să ofere siguranța necesară unei construcții statale și încăpățânarea necesară supraviețuirii. 

Încrederea în forțele proprii și încăpățânarea de a duce un lucru la bun sfârșit se dezvoltă în familie. Munca familiei pentru consolidarea încrederii copiilor în forțele proprii este anevoioasă și necesită cheltuieli. Cercetările sociologice au demonstrat că în cazul în care instituția familiei este slabă, la fel de slabă și puțin dezvoltată este voința și încrederea în sine a copiilor. Modul în care statul își manifestă grija pentru familie este instrumentul de măsură a voinței statului de a supraviețui. Viitorul unui stat depinde de normele de educație pe care familia le oferă copiilor, de modul în care familia și statul au grijă de cei în vârstă, de modul în care este asigurat sau nu coșul minim de consum, de modul în care statul asigură sau nu accesul la un loc de muncă și de modul în care autoritățile combat munca la negru. Toți acești indicatori sunt identificabili, măsurabili și comparabili. 

De asta, prioritățile asumate recent de noul ministru al muncii, protecției sociale și familiei, Stela Grigoraș, sunt importante. Este vorba de dezvoltarea unei strategii de ocupare a forței de muncă care să prevadă crearea a noi locuri de muncă, de combaterea muncii la negru și de reducerea discriminării pe piața muncii. “Am convingerea că în condițiile unei stabilități social-economice și politice, vom reuși să realizăm obiectivele propuse pentru această perioadă pentru a reda oamenilor încrederea în condiții pentru o viață mai bună”, a subliniat Stela Grigoraș.   

Combaterea muncii la negru și a formelor de criminalitate existente pe piața muncii sunt obiective care pot fi realizate. Un eveniment aproape trecut cu vederea de mediile de informare moldovene mă face să cred că există voința politică pentru realizarea acestor necesități. E vorba de acordul de colaborare semnat între Ministerul de Interne și Centrul Național Anti Corupție. Un acord ca o speranță, căci vine să stabilească o colaborare eficientă între două instituții odinioară concurente. O colaborare care îi va pune în dificultate pe cei care au ocolit ori vor să ocolească legea. Un acord care pune capăt unei concurențe nefirești, o concurență impusă de competiția politică care a existat între partidele componente ale Alianței pentru Integrare Europeană. 

Dispariția concurenței interdepartamentale este primul semn al faptului că în Moldova a apărut o singură voință politică și încăpățânarea necesară supraviețuirii. Aceste elemente vorbesc despre dorința pentru întărirea capacităților de funcționare ale statului. De asta cerințele înaintate de către oficialii români în scrisoarea adresată guvernului moldovean sunt nu numai  actuale, ci pertinente și necesare. O presiune externă bine intenționată  face bine. Doar că pentru a convinge, guvernul are nevoie, cel puțin, de liniște. Cei care refuză să acorde cabinetului de miniștrii acest răgaz au o singură îngrijorare - dacă guvernului îi reușește?

Pentru a-i reuși stabilizarea Moldovei, căci despre asta vorbim, guvernul are nevoie de susținerea politică a deputaților care l-au votat. Acesta este motivul  ședinței comune a guvernului și legislativului moldovean din 12 februarie 2016. Deputații din noua coaliție majoritară existentă la Chișinău transmit membrilor de guvern că există voință politică pentru schimbare. Că există responsabilitate politică pentru acțiunile prezente și viitoare ale cabinetului de miniștri. Această responsabilitate a deputaților, oferită miniștrilor înseamnă mult. Înseamnă încredere. Fără încredere nu poți face nimic.  

Încrederea, responsabilitatea și voința politică sunt principalii inamici ai celor care astăzi doresc alegerile anticipate, destabilizarea și haosul campaniei electorale. Acesta este motivul pentru care aceștia fac totul pentru a menține în societate moldavă starea de neîncredere, de frică și de indolență. Neîncrederea, frica și lenea sunt cele trei elemente care fac posibilă criza de identitate a moldovenilor și provoacă această balansare a Moldovei între spațiul occidental și cel rus. 

E timpul să ne oprim. Suportul oferit guvernului Filip de noua majoritate parlamentară spune exact acest lucru. Acest suport vine din partea unui larg spectru politic, de la liberali și liberal democrați, la social democrații și comuniștii reformați. Este semnul suprem de încredere, de această dată politică, de care dau dovadă componentele acestei alianțe parlamentare. E un îndemn că, indiferent de etnicitatea lor, ori de viziunile politice, moldovenii, la rândul lor, trebuie să aibe încredere în viitor. Dacă nu noi, atunci cine? Provincială, săracă și rustică, amestecată cu ucraineni, ruși, găgăuzi și români, iată familia din care facem parte toți. Dar familia înseamnă viitor, de asta, unde să mai plecăm, suntem deja acasă.