Într-un studiu dedicat României și Republicii Moldova,
analistul politic american, Robert Kaplan, notează că toate problemele cu care
se confruntă în acest moment statul moldovean sunt o consecință a influenței
ruse în regiune. Deoarece a
făcut parte din Uniunea Sovietică, Republica Moldova nu a moştenit un regim al
statului de drept puternic instituţionalizat. „Să ne amintim, Moldova nu este
doar o ţară de frontieră, e statul care are în interiorul său comunităţi bine
demarcate de etnici ucraineni, etnici ruşi, etnici găgăuzi, etnici români. Este
o țară care are o profundă criză de identitate, aceasta este cauza profundă a
crizei din prezent”, a subliniat Kaplan.
Robert Kaplan a
diagnosticat corect. Datorită crizei de identitate, de mai bine de două
decenii, Republica Moldova blansează ba între unirea cu România, ba între integrarea în spațiul euroasiatic controlat de
Federația Rusă. De la criza de identitate, la fragilitatea instituțiilor
statale molovenești e doar un pas. Iar acest lucru a fost posibil ’’pentru că
Moldova a făcut parte din Uniunea Sovietică, nu avea de unde moșteni un regim
al statului de drept puternic instituționalizat’’, spune Robert Kaplan.
Încercările de
consolidare și stabilizare a instituțiilor statale moldovenești s-au confruntat
cu neîncrederea unor decidenți politici în capacitatea de supraviețuire a
statului moldovean. Dilema acestora a ținut de necesitatea de întărire a
instituțiilor statale versus probabilitatea unirii cu România ori refacerea
(sub o formă sau alta) URSS. Responsabilitatea construcției statale
moldovenești, obiectiv greu și costisitor, a creat atât frică, cât și
indolență. Fragilitatea instituțiilor statale din Moldova demonstrează că răspunsul
decidenților politici moldoveni a fost cel de a nu investi multe resurse într-o
bună funcționare a sistemului statal. Neîncrederea în viabilitatea statului a
fost dată de lipsa unei majorități politice parlamentare care să ofere siguranța
necesară unei construcții statale și încăpățânarea necesară supraviețuirii.
Încrederea în
forțele proprii și încăpățânarea de a duce un lucru la bun sfârșit se dezvoltă
în familie. Munca familiei pentru consolidarea încrederii copiilor în forțele
proprii este anevoioasă și necesită cheltuieli. Cercetările sociologice au
demonstrat că în cazul în care instituția familiei este slabă, la fel de slabă
și puțin dezvoltată este voința și încrederea în sine a copiilor. Modul în care
statul își manifestă grija pentru familie este instrumentul de măsură a voinței
statului de a supraviețui. Viitorul unui stat depinde de normele de educație pe
care familia le oferă copiilor, de modul în care familia și statul au grijă de
cei în vârstă, de modul în care este asigurat sau nu coșul minim de consum, de
modul în care statul asigură sau nu accesul la un loc de muncă și de modul în
care autoritățile combat munca la negru. Toți acești indicatori sunt
identificabili, măsurabili și comparabili.
De asta, prioritățile
asumate recent de noul ministru al muncii, protecției sociale și familiei,
Stela Grigoraș, sunt importante. Este vorba de dezvoltarea unei strategii de ocupare a forței de muncă
care să prevadă crearea a noi locuri de muncă, de combaterea muncii la negru și
de reducerea discriminării pe piața muncii. “Am convingerea că în condițiile unei stabilități
social-economice și politice, vom reuși să realizăm obiectivele propuse pentru
această perioadă pentru a reda oamenilor încrederea în condiții pentru o viață
mai bună”, a subliniat Stela Grigoraș.
Combaterea
muncii la negru și a formelor de criminalitate existente pe piața muncii sunt
obiective care pot fi realizate. Un eveniment aproape trecut cu vederea de
mediile de informare moldovene mă face să cred că există voința politică pentru
realizarea acestor necesități. E vorba de acordul de colaborare semnat între Ministerul de Interne
și Centrul Național Anti Corupție. Un
acord ca o speranță, căci vine să stabilească o colaborare eficientă între două
instituții odinioară concurente. O colaborare care îi va pune în dificultate pe cei care au
ocolit ori vor să ocolească legea. Un acord
care pune capăt unei concurențe nefirești, o concurență impusă de competiția politică
care a existat între partidele componente
ale Alianței pentru Integrare Europeană.
Dispariția concurenței interdepartamentale este primul
semn al faptului că în Moldova a apărut o singură voință politică și încăpățânarea
necesară supraviețuirii. Aceste elemente vorbesc despre dorința pentru
întărirea capacităților de funcționare ale statului. De asta cerințele înaintate
de către oficialii români în scrisoarea adresată guvernului moldovean sunt nu
numai actuale, ci pertinente și
necesare. O presiune externă bine intenționată
face bine. Doar că pentru a convinge, guvernul are nevoie, cel puțin, de
liniște. Cei care refuză să acorde cabinetului de miniștrii acest răgaz au o
singură îngrijorare - dacă guvernului îi reușește?
Pentru a-i reuși stabilizarea Moldovei, căci despre asta
vorbim, guvernul are nevoie de susținerea politică a deputaților care l-au
votat. Acesta este motivul ședinței comune a guvernului și legislativului moldovean
din 12 februarie 2016. Deputații din
noua coaliție majoritară existentă la Chișinău transmit membrilor de guvern că
există voință politică pentru schimbare. Că există responsabilitate
politică pentru acțiunile prezente și viitoare ale cabinetului de miniștri.
Această responsabilitate a deputaților, oferită miniștrilor înseamnă mult.
Înseamnă încredere. Fără încredere nu poți face nimic.
Încrederea, responsabilitatea
și voința politică sunt principalii inamici ai celor care astăzi doresc alegerile
anticipate, destabilizarea și haosul campaniei electorale. Acesta este motivul
pentru care aceștia fac totul pentru a menține în societate moldavă starea de
neîncredere, de frică și de indolență. Neîncrederea, frica și lenea sunt cele
trei elemente care fac posibilă criza de identitate a moldovenilor și provoacă
această balansare a Moldovei între spațiul occidental și cel rus.
E timpul să ne
oprim. Suportul oferit guvernului Filip de noua majoritate parlamentară spune
exact acest lucru. Acest suport vine din partea unui larg spectru politic, de
la liberali și liberal democrați, la social democrații și comuniștii reformați.
Este semnul suprem de încredere, de această dată politică, de care dau dovadă componentele
acestei alianțe parlamentare. E un îndemn că, indiferent de etnicitatea lor, ori de
viziunile politice, moldovenii, la rândul lor, trebuie să aibe încredere în viitor. Dacă nu noi, atunci cine? Provincială, săracă și rustică, amestecată cu ucraineni, ruși,
găgăuzi și români, iată familia din care facem parte toți. Dar familia înseamnă
viitor, de asta, unde să mai plecăm, suntem deja acasă.
Autorul se teme de UNIRE,ca DRACU de tamie si toarna apa "la moara"lui Plahotniuc.
RăspundețiȘtergereDomnule Spetetschii este o alegatie pe care as dori sa o demonstrati. Dumneata uiti ca sunt nascut, in anul 1966, in municipiul Bacau, Romania. De cine m-as teme? De parintii mei? De verisorii mei? De autoritatile romane? Nu am dificultati in a circula destul de des la Bacau si retur. Deci?
RăspundețiȘtergereSe plateste bine aici.
Ștergere