CONGRESUL PAS ȘI DE CE A PIERDUT MAIA PREZIDENȚIALELE

Cel mai transparent partid din Republica Moldova, Partidul Acțiune și Solidaritate, e atât de transparent încât interzice presei incomode accesul la cel de al doilea congres al său. Comportamentul Maiei Sandu față de mediile de informare care-i sunt incomode este  segraționist, modul în care politicianul moldovean a împărțit presa dintre Prut și Nistru dovedește că se teme de presa deranjantă și care nu-i intră în grații. Mă întreb, oare cum s-ar comporta Maia Sandu cu presa română - aia care nu-i este loială și care știe unde să înfingă colții?

Echipa de filmare a postului de televiziune Prime TV nu a fost acceptată la cel de-al doilea Congres al Partidului Acțiune și Solidaritate, desfășurat pe 10 septembrie. Deci jurnaliștilor le-a fost îngrădit accesul la informație. Maia Sandu a motivat gestul afirmând că, Prime TV ar fi trimis prea târziu solicitarea de acreditare la eveniment, ea a subliniat însă că Prime TV nu ar fi o instituţie de presă. "Presa a fost informată să trimită înainte de eveniment o solicitare de acreditare, am examinat aceste solicitări, le-am aprobat conform unor reguli. Televiziunea Prime TV este o televiziune de propagandă, nu se  conformă regulilor noastre", a spus liderul Partidului Acţiune şi Solidaritate.

Secretarul general al PAS, Igor Grosu, a confirmat că nu a trimis invitații pentru acreditare la congres către Prime TV. "Nu v-am trimis invitaţii, (de acreditare n.a.) sunteţi atât de toxici că puteţi să trucaţi ori şi ce". De aici. 

Președintele PAS repetă acțiunile mai vechi ale lui Vlad Filat față de presa din Republica Moldova: la conferințele de presă ale PLDM, fostul președinte formațiunii dispunea ca reprezentanții presei moldovene să fie împărțiți pe criterii politice, cei loiali – în dreapta, cei dificili – în stânga. La timpul său, gestul făcut de Vlad Filat a trezit critică și nedumerire în rândul comunității jurnaliștilor moldoveni. 

Sunt curios să urmăresc opinia organizațiilor de media față de actualul gest al liderului PAS.  Sunt curios să văd care va fi reacția comunității diplomatice din Republica Moldova față de îngrădirea accesului la informație de către liderii PAS. Repet, formațiunea politică care are pretenția de a fi lider în transparență, un partid care susține că funcționează după normele democrației europene interzice unei organizații de presă accesul la lucrările celui de al doilea congres al său. Acesta să fie modul în care Maia Sandu și echipa ei îi învață pe moldoveni democrația de tip european? Acestea sunt normele de europenitate ale PAS? 

Dincolo de împărțirea în jurnaliști "buni" sau "răi" făcută de Maia Sandu, interzicerea Prime TV la congresul PAS dă dovadă de segraționism etnic. Explic. Prime TV este televiziunea care retransmite în spațiul audiovizual moldovenesc emisiunile principalului post de televiziune din Federația Rusă, Pervâi Canal. În clasamentele de audiență din Republica Moldova. emisiunile Pervâi Canal se află pe primul loc, fiind urmărite de populația vorbitoare de limbă rusă, și nu numai, care locuiește între Prut și Nistru. La rândul lor, buletinele de știri ale Prime TV, în limba rusă și română, se află pe locuri fruntașe în aceste clasamente.

A refuza acreditarea Prime TV la importantul eveniment politic organizat de PAS înseamnă neglijarea conștientă a unui număr important de cetățeni moldoveni. Probabil, Maia Sandu știe că această categorie de cetățeni l-a ales pe Igor Dodon la prezidențialele din 2016, dar asta nu înseamnă că pentru acest vot ei ar trebui pedepsiți și că, pe viitor, votul lor nu ar fi important ori că el nu contează. Echipa de comunicare a Maiei Sandu calcă pe aceiași veche greblă, desconsideră electoratul alolingv din Republica Moldova și îl lasă pradă discursurilor care exploatează nostalgiile sovietice fără a propune altceva în loc. Acesta este motivul real pentru care Maia Sandu a pierdut în fața lui Dodon.   

Segregaționismul etnic de care dă dovadă Maia Sandu, lipsa unui mesaj dedicat electoratului alolingv, desconsiderarea și clasificarea lui în cetățeni de categoria a doua, face ca acest electorat să rămână captiv discursurilor socialiștilor moldoveni și ale președintelui Dodon.

Neacreditarea Prime TV la congresul PAS este o neglijare conștientă a cetățenilor alolingvi din Republica Moldova. Această exlcudere conștientă, a unei părți din populația Republicii Moldova, cea vorbitoare de alte limbi decât cea română, din procesele politice care se desfășoară între Prut și Nistru, se numește segregare politică pe baze etnice. Adică discriminarea unei populații minoritare. Maia Sandu se dorește a fi mai catolică decât Papa de la Roma, pentru asta a pierdut prezidențialele. 

FOTO - UNIMEDIA, rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale din 30 octombrie 2016

În raioanele în care Maia Sandu a câștigat se vorbește preponderent în limba română.

CĂDEREA LUI DORIN ȘI CONFLICTUL DIN JURUL ARMATEI NAȚIONALE

Conflictul iscat în jurul Armatei Naționale a Republicii Moldova crește în amploare. 

Pe 8 septembrie, într-o conferință de presă, președintele Dodon a anunțat că a solicitat premierului Pavel Filip să-l demită pe viceministrul liberal al Apărării, Gheorghe Galbura, după ce ostașii moldoveni au plecat la stagiul din Ucraina, în pofida refuzului său. „Au rămas unioniștii și liberalii în funcție și se joacă de-a țara”, a declarat șeful statului. De asemenea, pentru că executivul moldovean a decis plecarea militarilor la aplicații, șeful statului moldovean a acuzat Guvernul Republicii Moldova de „uzurpare a puterii în stat”. Președintele a anunțat că, în calitate de Comandant Suprem al Forțelor Armate, a semnat un ordin prin care interzice militarilor moldoveni să participe la orice exerciții militare sau la stagii peste hotare fără acordul în scris al instituției prezidențiale. De aici.

Pe fundalul neînțelegerilor dintre președinte și premier, liderul Partidului Liberal din Republica Moldova, Mihai Ghimpu, toarnă gaz pe foc, afirmând că președintele Partidului Democrat din Moldova, Vlad Plahotniuc, ar sta în spatele arestării primarului de Chișinău, Dorin Chirtoacă și recenta retragere din fracțiunea liberală a deputatului Iurie Dârda. Anterior, președintele liberal declara că vinovat pentru reținerea lui Dorin Chirtoacă ar fi Igor Dodon și Anatol Șalaru. De aici.

 

Declarațiile președintelui liberal au primit replica tranșantă a Partidului Democrat din Moldova: „Partidul Democrat consideră acuzaţiile făcute mai nou în spaţiul public de către liderul PL, Mihai Ghimpu, ca fiind exprimarea unei stări emotive puternice, nu a unei atitudini politice. Aceste acuzaţii sunt lipsite de credibilitate şi adevăr”, se arată într-un comunicat de presă. Potrivit democraților, toate aceste acuzații au început să apară „odată cu demararea unor anchete pe linia combaterii corupţiei, care au vizat şi reprezentanţi ai Partidului Liberal”. De aici.

Repet, demiterea, la inițiativa lui Mihai Ghimpu, a ministrului Șalaru a deschis Cutia Pandorei. Pe 27 decembrie 2016, atunci când președintele Dodon a semnat decretul de demitere a ministrului liberal din funcție, i-a mulţumit lui Ghimpu pentru acest demers. Amintesc că, atunci, președintele liberalilor moldoveni insista ca premierul Filip să înainteze cât se poate de rapid cererea de demitere către Igor Dodon. De aici.

Liberalii l-au propus în funcţia de ministru al Apărării pe fostul ministru al Mediului, Valeriu Munteanu, dar preşedintele Dodon a respins candidatura. Era la mintea unui copil de grădiniță că președintele Dodon va proceda în acest mod. După ce Partidul Liberal a părăsit coaliţia de guvernare, premierul Filip a evitat să intre în contradicție cu instituția prezidențială preferând ca funcţia de ministru al Apărării să rămână vacantă.  Această vacanță a funcției a adus opt luni de pace.

Actualul conflict dintre Președinția și Executivul moldovean se datorează lui Mihai Ghimpu. De ce? Pentru că el a fost cel care a insistat, în urma conflictelor avute în sânul partidului, pe demiterea ministrului Apărării, Anatol Șalaru. Conflictele au apărut pentru că președintele Ghimpu nu a dorit o reformă internă a Partidului Liberal, din acest motiv a intrat în conflict, atât cu Ion Hadârcă, cât și cu Anatol Șalaru. Amintesc că, pe 9 ianuarie 2017, la plecarea din funcția de ministru al Apărării, Anatol Șalaru a declarat că, “Partidul Liberal s-a transformat într-un SRL administrat după bunul plac al lui Mihai Ghimpu”. Există suficiente voci care au afirmat același lucru.

Nu știu dacă Dorin Chirtoacă se face sau nu vinovat de infracțiunile care i se aduc. Alții sunt cei care trebuie să facă lumină în această chestiune. Știu însă că Mihai Ghimpu se face vinovat pentru faptul că nu i-a cedat funcția de președinte lui Chirtoacă, preferându-l la Primărie. Probabil, dacă Dorin Chirtoacă prelua funcția de președinte al Partidului Liberal, evoluția lui, dar și a administrației Primăriei Chișinău, era cu totul alta. Căderea lui Dorin Chirtoacă se datorează lui Mihai Ghimpu.

Evoluția conflictului din jurul Armatei Naționale depinde de dorința/nedorința președintelui Dodon pentru stabilitatea statului moldovean. Probabil și de propunerea pe care o va face premierul Filip.    

FOTO

Un președinte "liberal".

CINE AR CÂȘTIGA DE PE URMA DESTABILIZĂRII MOLDOVEI

Conflictul dintre Președinția și Guvernul Republicii Moldova se adâncește. Președintele Dodon a anunțat suspendarea Hotărârii Guvernului privind participarea militarilor moldoveni la stagiul de pregătire „Rapid Trident” din Ucraina. Potrivit șefului statului, prin adoptarea unei asemenea decizii, Executivul moldovean a încălcat prevederile Legii cu privire la apărarea naţională.

Amintesc că premierul Pavel Filip a aprobat în ședință de Guvern participarea militarilor moldoveni la stagiul de pregătire din Ucraina. Prim-ministrul moldovean și-a argumentat gestul afirmând că „Guvernul este obligat prin lege să asigure dezvoltarea capabilităților Armatei Naționale”. De aici.

Nu este prima dată când președintele moldovean refuză participarea militarilor moldoveni la exerciții în străinătate. Prin demiterea, la inițiativa liderului Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, lui Anatol Șalaru din funcţia de ministru al Apărării, s-a deschis Cutia Pandorei. Din luna decembrie 2016, data la care funcția de ministru al apărării a devenit vacantă, asistăm la un joc al șicanelor. Liberalii l-au propus în funcţia de ministru al Apărării pe fostul ministru al Mediului, Valeriu Munteanu, dar preşedintele Dodon a respins candidatura. După ce Partidul Liberal a părăsit coaliţia de guvernare, funcţia de ministru a rămas vacantă. 

Președinția și-ar dori numirea în funcția de ministru al apărării o persoană docilă. Presa nota că Igor Dodon ar vrea să-l numească în această funcţie pe generalul Victor Gaiciuc, care a mai fost ministru în perioada guvernării Partidului Comuniştilor. Preşedintele Dodon declara anterior că "ar fi normal ca ministrul apărării să fie numit la propunerea preşedintelui, care este comandantul suprem" și că nu va accepta candidatura prim-ministrului la funcţia de ministru al apărării, dacă acesta nu va fi un profesionist.  

Pe de altă parte, Guvernul moldovean se pregăteşte să-i propună preşedintelui candidatura la funcţia de ministru al apărării. Jurnaliștii de la publicația „Ziarul Naţional" afirmă că Partidul Democrat ar discuta două candidaturi pentru această funcţie. Se presupune că prim-ministrul Filip îl va înainta pe consilierul său în domeniul apărării, fostul șef al Statului Major al Armatei Naţionale, generalul de divizie Ion Coropcean. 

Situația în care se află Ministerul Apărării este complexă:  președintele își dorește o reformă cardinală a sistemului de apărare și revenirea la pachetul social garantat pentru militari. Potivit lui Dodon „serviciul militar trebuie să aibă loc în mod prioritar prin contract”. Amintesc însă că, în anul 2001, Parlamentul Republicii Moldova a respins proiectul de lege privind profesionalizarea forțelor armate, argumentând că o armată profesionistă costă mai scump decât armata regulată.

Doar o minune ar evita un conflict de proporții între Președinție și Guvernul/Parlamentul moldovean. Probabil, președintele Dodon nu va agrea nici o propunere la funcția de ministru al Apărării, declanșând aruncarea în aer a ordinii constituționale. Deja, după recenta ședință a Comitetului Executiv Politic al Partidului Socialiștilor, s-a luat hotărârea ca susținătorii acestei formațiuni politice să își unească forțele și să fie pregătiți pentru acțiuni de protest pe scară largă, inclusiv pentru organizarea unei Marii Adunări Naționale.

Sunt suficiente semne pentru a admite că președintele Dodon ar forța un război politic cu majoritatea parlamentară și ar vrea să arunce în aer ordinea publică. 

De ce ar face-o și cui iar folosi?

Înțeleg că șeful statului moldovean se află în concurență politică. Înțeleg că are un angajament politic față de formațiunea care l-a susținut în campania prezidențială. Nu știu dacă domnia sa are un angajament și față de președintele Federației Ruse. Dar, în eventualitatea  în care președintele Dodon va incita în mod deschis, cu subiect și predicat, susținătorii lui la proteste violente, acest gest ar putea fi  dovada că Igor Dodon face jocul Federației Ruse, iar asta ar putea fi interpretat ca trădare de țară. Amintesc că în 2016, analistul de politică externă, Robert Kaplan, afirma că destabilizarea Republicii Moldova este în interesul național al lui Vladimir Putin. De aici.

 

Un haos creat în interiorul Republicii Moldova, ar oferi o  fereastă de oportunitate pentru ca trupele Grupului Operativ al Trupelor Ruse, dislocate ilegal în regiunea transnistreană, să opereze împotriva autorităților ucrainene într-o posibilă încercare de a ocupa regiunea Odessa.

Deocamdată nu sunt suficiente date pentru a afirma că președintele Dodon are un asemenea  angajament față de Vladimir Putin. Ar admite președintele Dodon un haos pe teritoriul Republicii Moldova pentru a susține politica Federației Ruse față de Ucraina? Probabil că nu.

Atunci care este motivația pentru antagonizarea relațiilor cu Parlamentul și Guvernul moldovean? Răspunsul este simplu - menținerea elanului susținătorilor domniei sale. Domnul Dodon le oferă socialiștilor ceea ce vor să audă. Altfel, aceștia ar observa că, în opt luni de aflare în fotoliul de șef al statului, Igor Dodon nu a îndeplinit nimic din cele promise.