GUVERNUL PSD ȘI MELEȘCANU REVENIT LA EXTERNE

România are un nou Cabinet de Miniștri. Toți miniștrii Guvernului Grindeanu și-au preluat, joi, 5 ianuarie, portofoliile de la predecesorii lor tehnocrați, asta după ce, miercuri, 4 ianuarie, într-un regim extrem de rapid, au primit votul Parlamentului și au depus jurământul la Palatul Cotroceni.

Nu știu câți, la Chișinău, au fost atenți la declarațiile făcute de noul ministru de externe al statului român, Teodor Meleșcanu. Spațiul dintre Purt și Nistru se află în febra pregătirilor pentru sărbătorirea Crăciunului pe stil vechi, comentatorii și gazdele emisiunilor de dezbateri politice sunt în vacanță. Probabil, schimbarea de putere de la București va intra în atenția formatorilor de opinie moldoveni doar peste o săptămână, când salata olivie (o aproximație la salata boeuf) și crăciuneii își vor pierde din importanță. 

Și totuși.

Am constat că subiectul Republica Moldova este în atenția politicienilor români iar domnul Meleșcanu, a punctat elegant cele mai arzătoare teme. Nu putea altfel, domnia sa a fost șeful SIE.  Aruncând o săgeată discretă către formațiunea politică condusă de domnul Băsescu, Partidul Mișcarea Populară, care a făcut campanie electorală folosind tema unirii Basarabiei cu România, domnul Meleșcanu a spus clar : reunificarea celor două state se va face prin intrarea Moldovei în UE. 

Desigur, adepții ideii “unirea, acum” vor spune că Moldova va intra în clubul european doar la Sfântul Așteaptă. Contra argumentul lor, la o primă vedere corect, a fost eludat tot de către Meleșcanu. Domnia sa a subliniat că statul român va sprijini evoluția pro-europeană a Republicii Moldova prin aspecte concrete. El le-a amintit deputaților că din împrumutul de 150 de milioane de euro aprobat de Guvernul Ponta a fost acordat doar o singură tranșă.
"Mai sunt două tranșe care trebuie să fie rapid puse în aplicare și vom insista pentru acest lucru. Este nevoie ca cetățenii Republicii Moldova să vadă în mod practic că România e o țară preocupată de dezvoltarea relațiilor cu Republica Moldova și care are în vedere și creșterea nivelului lor de trai. Tot ce înseamnă construirea de poduri, interconectarea rețelelor electrice, a rețelelor de gaze, toate aceste proiecte sunt menite să dea acest mesaj foarte clar care se va răsfrânge și asupra vieții fiecărui cetățean din Republica Moldova", a declarat Meleșcanu. Noul ministru de externe al statului român a adăugat că ministerul pe care îl va conduce va acorda un sprijin foarte ferm pentru deschiderea rapidă a biroului NATO la Chișinau. De aici. 

Domnul Meleșcanu face dovada unei cunoașteri depline a realităților politice dintre Prut și Nistru. Firesc. Este unul dintre cei mai longevivi politicieni români: de două ori ministru de externe (între 1992 și 1996 în Guvernul Văcăroiu și câteva zile în 2014 în Guvernul Ponta). În 1996 a fost ales senator PSDR, fiind preşedinte al Comisiei pentru Afaceri Externe. Între 2004 și 2008 a fost senator PNL și vicepreşedinte al Senatului. În perioada 2007-2008, Meleșcanu a fost ministru al Apărării Naţionale şi ministru interimar al Justiţiei. Între 2012 și 2014 a ocupat funcția de director al Serviciului de Informaţii Externe. Sunt atribute suficiente pentru a cunoaște care sunt ingredientele borșului politic moldovenesc. 

Domnul Horațiu Pepine, de la Deutsche Welle, este ușor critic la adresa domnului Meleșcanu și notează că, numirea lui „ar fi soluția unei diplomații retractile, care se teme de orice afirmație mai apăsată și care evită orice tip de angajament”, domnul Pepine adaugă că “talentul lui Meleșcanu a constat mereu în capacitatea de a-și disimula opțiunile în spatele unei aparențe afabile și conciliante„ .

 

Zic că, în vremurile tulburi prin care trece în acest moment continentul european, cu o Rusie în ascensiune și cu o Uniunea Europeană din ce în ce mai timorată după Brexit, talentul de a naviga printre Scylla și Charibda este unul prețios. Și, că tot am făcut trimitere la monștrii marini, aptitudinile domnului Meleșcanu pot fi puse și mai mult în valoare atunci când nici măcar  Marea Neagra, prin dramatica schimbare a echilibrului strategic, nu mai este prietena României. 

Referința domnului Meleșcanu la Republica Moldova, bucură. La fel cum bucură faptul că domnia sa este conștient de faptul că Moldova nu e România. Tocmai de asta, politicienilor de la Chișinău li se va cere continuarea reformelor. Pe principiul: dacă nu poți – te ajut, dacă nu știi – te învăț. Așa că, pentru a primi cele două tranșe ale împrumutului românesc, guvernul Filip va fi obligat să continue reformele. 

Totul pentru realizarea conexiunilor cu Uniunea Europeană. Sfântul Așteaptă este mult mai aproape decât cred unii. A nu se uita, integrarea Republicii Moldova în UE este obiectivul de țară al României. Un obiectiv asumat la CSAT.

2017 - MOLDOVA LA RĂSCRUCE DE VÂNTURI

Anul politic 2017 în Republica Moldova se va contura și derula în funcție de contextul politic internațional. Decidenții politici moldoveni au un instinct de supraviețuire bine dezvoltat și își vor construi politicile în funcție de bătaia vântului geopolitic și a umorilor decidenților ruși, europeni și români.

Victoria PSD-ului la alegerile parlamentare românești vine să schimbe filosofia relațiilor bilaterale moldo-române. Formațiunea politică care deține decizia politică la Chișinău, Partidul Democrat din Moldova, are relații amicale cu social democrații români, cele două partide fiind membre ale aceleiași familii politice europene.

Declarația de la sfârșitul lunii august a ambasadorului american la Chișinău, domnul James Pettit, că Republica Moldova nu e România, și că Moldova trebuie să rămână un stat suveran și independent, în interiorul unei granițe sigure, a tăiat apetitul decidenților bucureșteni pentru impunerea și dezvoltarea unei ideologii unioniste. Declarația “Moldova nu e România” este de fapt principala declarație politică a anului 2016. E o punere la punct a tuturor celor care, de la București, încercau să tuteleze Chișinăul. Rezultatul se cunoaște, în România, formațiunea politică condusă de domnul Băsescu abia a trecut pragul electoral. Declarația oficialului american a sugerat că, la granița de est a României, Statele Unite își doresc păstrarea actualului status quo geopolitic.

E știut că PSD-ul are un discurs reținut față de ideile unioniste, de aici și discursul pragmatic referitor la Republica Moldova. Planul de acțiune pentru Republica Moldova, care a fost discutat la CSAT, va fi modificat. Obiectivul strategic al României, de integrare europeană a spațiului dintre Prut și Nistru, va râmâne însă același, schimbările țin de asumarea responsabilității pentru implementarea lor.   Puțin probabil ca Președintele Iohannis, după înfrângerea PNL, să mai dorească vizibil ca Palatul Cotroceni să fie centrul de comandă al acestei strategii, ar fi imoral. Centrul de greutate se va muta către Palatul Victoria, acolo unde mă aștept să apară un Birou de gestionare al relațiilor București-Chișinău.

Administrarea corectă și pragmatică a acestor relații va duce la creșterea numărului de investiții românești în Republica Moldova. Ambasadorul României la Chișinău, domnul Daniel Ioniță, a declarat că statul român este interesat să investească în domeniul energetic și în infrastructura de transport. Chișinăul oficial a anunțat recent că va privatiza cele două rețele de distribuție a energiei electrice, RED Nord și RED Sud. Companiile energetice românești și-au declarat intenția de a fi prezente pe piața din Republica Moldova. Știm că România are ca obiectiv majorarea exporturilor de energie electrică în Republica Moldova, prin realizarea de noi interconexiuni, probabil în 2017 printre potențialii cumpărători ai celor două rețele de distribuție s-ar putea număra și TransElectrica.

Din fruntea statului moldovean, președintele Igor Dodon apare în public cu discursuri care sugerează că va intra în conflict cu majoritatea parlamentară de la Chișinău. Domnia sa s-a declarat a fi împotriva deschiderii unui punct de contact NATO în Moldova, împotriva reformei sistemului de pensii, împotriva  modului în care a fost numit procurorului general și că va încerca să apropie Moldova de Federația Rusă. Prima vizită oficială pe care o va întreprinde domnia sa va fi la Moscova unde se va întâlni cu președintele Putin.

Nu cred că noul șef al statului moldovean își dorește în mod real o confruntare, pe viață și pe moarte, între el și corpul de deputați. Ea dă bine la electorat, dar este un semnal prost potențialilor investitori. Moldova, are, mai mult ca oricând, nevoie de investiții. Probabil, bătăliile dintre cele două instituții vor exista, dar nu cred că vor depăși limita bunului simț. Domnul Dodon face eforturi pentru a deschide piața de desfacere din Federația Rusă pentru întreprinderile moldovene. În ianuarie 2017, cu ocazia vizitei oficiale în Federația Rusă, președintelui Dodon i se va face acest cadou. Desigur, Republica Moldova va plăti pentru asta – o pierdere necesară. Dincolo de interesul pe care îl are pentru regiunea transnistreană, partea rusă s-a arătat a fi interesată de investiții în energetică și transport.

În 2014 oficialii Ministerului Economiei afirmau că Republica Moldova le-ar putea oferi investitorilor ruși spre privatizare companiile statului care administrează rețele teritoriale de distribuție de energie electrică, precum și monopolul de stat pe telefonia fixă, Moldtelecom. S-a vorbit chiar și despre concesionarea rețelei de căi ferate tot către ruși. E clar că, pentru deschiderea pieței de desfacere a Federației Ruse, statul moldovean va plăti. Probabil, pe chestiuni strategice, diferențele de opinie dintre majoritatea parlamentară și președinte vor fi lăsate la o parte și domnul Candu, domnul Filip și domnul Dodon se vor întâlni pentru a calcula, de comun acord, cedările pe care Moldova le poate suporta. Deocamdată, dincolo de subiectul care ține de regiunea transnistreană și respecatarea principiului de neutralitate de către statul moldovean, nu știm care vor fi aceste renunțări.

Știm însă că majoritatea parlamentară va începe procesul de schimbare a sistemului electoral din Republica Moldova și introducerea sistemului mixt – 50% din deputați vor fi aleși în circumscripții uninominale, 50% vor fi aleși pe liste de partid. În 2013, deputații au votat pentru introducerea acestui sistem electoral, prin votul comun al comuniștilor și liberal-democraților moldoveni această modificare a fost revizuită.

La preluarea funcției de președinte al PDM, domnul Vlad Plahotniuc, a avut un discurs în care și-a prezentat viziunile politice. Potrivit ideilor prezentate, Partidul Democrat din Moldova se va transforma într-un partid statalist care va promova moldovenismul pro-european. Întoarcerea la resursele interne ale statului moldovean, atât financiare, cât și umane, este o soluție extremă pentru supraviețuire. Probabil este vorba de o speranță pe care liderul PDM o oferă unei societăți atomizate, îmbătrânite și marcată de sărăcie. E o voință politică care face apel la patriotism. Domnul Plahotniuc aruncă societății dintre Prut și Nistru o provocare inedită, dar foarte corectă – dacă nu noi, atunci cine? Probabil, echipa condusă de Vlad Plahotniuc și-a dat seama că în actualul context politic internațional, cu o Rusie care joacă dur și are interesul să slăbească suveranitatea statului moldovean, cu o Uniune Europeană slăbită și care a oprit înaintarea către Est, cu o Românie care este frământată de propriile griji, Moldova nu poate sta la infinit cu mâna întinsă la mila imperiilor. S-ar părea că decidenții moldoveni au înțeles înțelepciunea zicalei care spune că ”D-zeu îți dă, dar în traistă nu îți pune!”

 Una peste alta, peste Prut anul 2017 va fi un an dificil. Dar oare când a avut Moldova parte de ani buni? Politicienii moldoveni, ca și locuitorii dintre Prut și Nistru, s-au obișnuit să supraviețuiască la răscruce de vânturi. De asta, cu toții, știm că, sub vremi nu suntem decât niște ”trestii gânditoare”.

2016 - ANUL LUI PAVEL FILIP. VICTORIA NU-I A LUI

Să ne aducem aminte. Anul 2016 a început sub semnul declanșării alegerilor anticipate și al protestelor organizate de Platforma Demnitate și Adevăr. Nu știm căror presiuni politice externe s-a supus domnul Timofti în momentul în care l-a desemnat în calitate de premier pe Ion Sturza, dar a făcut-o, mai apoi, a refuzat desemnarea lui Vlad Plahotniuc în calitate de prim-ministru. A vrut, în ianuarie 2016, președintele Timofti să declanșeze anticipatele?  

După aproape cinci ore de asediu al Parlamentului moldovean, pe 20 ianuarie, atunci când liderul Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, s-a ales cu capul spart de către manifestanți iar ministrul educației, Corina Fusu, cu vânătăi sub coaste, Pavel Filip a depus jurământul în fața președintelui. Într-un context politic complicat, Partidul Democrat din Moldova și-a asumat responsabilitatea guvernării unui stat aflat pe marginea falimentului. Stabilizarea statului moldovean părea atunci aproape imposibilă.

Primul ministru Filip a avut o sarcină dificilă – să țină presiunea populară sub control și să evite colapsul financiar al statului. De asta, a demarat dialogul cu partenerii de dezvoltare și cu România. Prima vizită oficială premierului Filip a fost la București, unde a aflat că pentru a primi prima tranșă a împumutului românesc, guvernul moldovean trebuie să îndeplinească câteva măsuri prin care ar demonstra voința pentru schimbări. Așa au început reformele.

Pe 4 martie 2016, Curtea Constituțională a hotărât ca șeful statului să fie ales prin vot direct. Decizia a scos de pe agenda politică moldovenească amenințarea alegerilor parlamentare anticipate și a redus la zero apetența opoziției parlamentare, ori extraparlamentare, pentru manifestări stradale – încet corturile din centrul Chișinăului au dispărut. Agenda politică a partidelor a fost schimbată iar Partidul Democrat a preluat inițiativa. 

În luna mai domnul Plahotniuc este la Washington, unde a avut o întrevedere cu doamna Victoria Nuland. SUA se raporta pragmatic la sediul real al puterii politice moldovenești și, în acest fel, îi legitimau fruntașului democrat calitatea de coordonator al coaliției de guvernare, cea care patronează realizarea reformelor. Între timp, un sondaj de opinie realizat la solicitarea publicației Timpul dezvăluia faptul că în turul doi al alegerilor prezidențiale s-ar confrunta Maia Sandu și Igor Dodon. Era o primă încercare de legitimare a doameni Sandu ca lider incontestabil al opoziției pro-europene. Previziunile sociologilor au fost corecte – doamna Sandu și Igor Dodon au fost prezenți în turul doi.

Prima tranșă a împrumutului românesc, în valoare de 150 de milioane de euro, a venit târziu – abia la 3 august. Adepții declanșării alegerilor parlamentare anticipate au îndemnat deseori Bucureștiul oficial să nu acorde sprijin financiar guvernului Filip. Partizanii apropierii Chișinăului de Moscova, jubilau sonor. Refuzul președintelui Iohannis de alocare a împumutului financiar destinat Moldovei a alimentat speranța opoziției, care a crezut că, în lipsa banilor românești, coaliția majoritară din Parlament va fi nevoită să declanșeze alegerile anticipate. Nu a fost să fie. O întrebare totuși persistă: A știut președintele Iohannis, ori nu, că blocarea împrumutului pentru Moldova a dat apă la moara intereselor ruse și a alimentat războaiele politice moldovenești?

 

Declarația de la sfârșitul lunii august a amabsadorului american la Chișinău, domnul James Pettit, că Republica Moldova nu e România, și că Moldova trebuie să rămână un stat suveran și independent, în interiorul unei granițe sigure, este principala declarație politică a anului 2016. A fost o punere la punct a tuturor celor care, de la București, încercau să tuteleze Chișinăul. Rezultatul se cunoaște, în România, formațiunea politică condusă de domnul Băsescu abia a trecut pragul electoral. 

Declarația oficialului american apărea la câteva zile după vizita oficială a premierului României, Dacian Cioloș, la Chișinau, care a adus cu el și prima tranșă a împumutului. Cioloș spunea atunci că, indiferent de rezultatele alegerilor prezidențiale din Moldova,  „este esențial ca reformele care au fost începute, să continue”. Ceea ce se întâmplă. Continuarea reformelor a dus la semnarea Acordului cu FMI și reluarea suportului UE pentru Republica Moldova. 

Era clar că, atât la Burxelles, cât și la București exista îngrijorarea că Igor Dodon ar putea deveni șeful statului moldovean. Domnul Dodon afirma, în vara anului 2016,  și continuă să afirme și după victoria sa la prezidențiale că, vectorul de dezvoltare europeană al Moldovei trebuie să fie schimbat. Declarația oficialului american a fost una care a sugerat contrariul, la granița de est a României, Statele Unite își doresc păstrarea actualului status quo geopolitic.

În septembrie 2016, a devenit clar că războiul informațional pe care îl practică Federația Rusă la adresa Moldovei este o componentă a unui război hibrid. S-a vorbit despre faptul că alegerile prezidențiale vor fi în mod sigur fraudate iar acest lucru ar duce la startul unui revolte de proporții îndreptate împotriva lui Vlad Plahotniuc. Opoziția aștepta acest nou val de proteste. Organizarea impecabilă a alegerilor prezidențiale, retragerea din cursa electorală a domnului Lupu a făcut imposibil orice protest. 

Pentru formațiunile politice pro-europene, victoria domnului Dodon la prezidențiale a picat cât se poate de prost. Președintele Dodon este ambițios și insistent în ideile lui, idei care vin în sprijinul reinstalării domniației Federației Ruse între Prut și Nistru. Semnalele pe care le-a dat la Congresul PSRM ne arată că, încet, dar sigur, Dodon va intra în conflict cu instituția parlamentară, va intra în război cu publicul care nu-i împărtășește ideile, va înjura Uniunea Europeană și, mai apoi, România - ca într-un final să ceară federalizarea Moldovei.

 

Victoria a PSD-ului în România a impus și modernizarea PDM. Era absolută nevoie – dreapta pro-europeană a intrat în comă. Spiritul protestatar al PPDA s-a decredibilizat, Maia Sandu a conștientizat că partidul ei abia răsuflă, iar PLDM-ul domnului Cibotaru e în hibernare. Singurul lider care poate opune rezistență concretă planurilor enunțate de către Igor Dodon rămâne a fi liderul PDM, Vlad Plahotniuc. Știe cum, are cu ce. Vor unii sau nu, reîntoarcerea politicienilor cu fața către moldoveni, revenirea la patriotismul moldovenesc prin conceptul "Aici. Acasă. În Moldova" înseamnă folosirea la maximum a resurselor financiare/umane proprii și reprezintă o posibilitate sigură de supraviețuire a statului moldovean într-un context internațional absolut imprevizibil. 

Dacă la începutul anului 2016 s-a crezut că Moldova dă faliment, echipa guvernamentală a PDM-ului a reușit să evite acest lucru. Cu siguranță, anul 2016 a fost anul primului ministru Filip. Victoria i-a aparținut însă domnului Dodon – domnia sa a ajuns președintele Republicii Moldova. Vom vedea, în 2017, dacă această victorie îi va aduce folos ori nu.