UNIREA MALURILOR DE NISTRU SUB UMBRELA AMERICANĂ

Autoritățile ruse l-au dat în urmărire internațională pe liderul Partidului Democrat din Moldova, Vladimir Plahotniuc, pentru o presupusă tentativă de crimă, informează agenția rusă Interfax. Decizia instanței ruse a fost atacată la Curtea de Apel Moscova. De aici.

Dosarul despre care vorbește presa rusă, a fost pornit în urma unei plângeri făcute de Renato Usatîi care are, potrivit portalului Zeppelin, statut de parte vătămată. De aici.

 

La apriția acestei noutăți de presă, liderul Partidului Democrat se afla în Statele Unite. Oficialul moldovean este într-o a doua vizită oficială pe care o face anul acesta în Statele Unite. Observ, că există un interes moderat al oficialilor americani faţă de evenimentele care se petrec în Republica Moldova. Probabil, după votarea proiectului anti-propagandă de către majoritatea parlamentară de la Chișinău și apariția unor eventuale represiuni din partea Moscovei la adresa Moldovei, acest interes va spori.

Nu este deloc întâmplător că, vizita coordonatorului coaliției pro-europene de la Chișinău în America are loc după participarea premierului Pavel Filip la summit-ul Parteneriatului Estic unde a dat asigurări oficialilor europeni că Republica Moldova își va păstra cursul pro-vest și va implementa condiționalitățile cerute de majoritatea PPE din Parlamentul European. 

Amintesc că anume la summit-ul Parteneriatului Estic, președintele României a făcut declarația potrivit căreia integrarea europeană a Republicii Moldova nu poate fi făcută printr-o „scurtătură”, prin „calea indirectă” a Unirii cu Romania. Afirmația lui Klaus Iohannis poate fi interpretată ca un răspuns oficial pe care statul român îl face la vociferările unor apropiați ai Kremlinului care anunță o iminență a unirii Basarabiei cu România. 

Declarația lui Iohannis îmi aduce aminte de afirmația făcută, anul trecut, cu ocazia Zilei Independenţei Republicii Moldova, de ambasadorul SUA de la Chişinău, James Pettit: Republica Moldova nu este România, ci trebuie să rămână un stat suveran şi independent, în interiorul unor graniţe sigure. ”Alăturarea de România, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune pentru Moldova”, a spus atunci diplomatul american. De aici.

Declarația politică făcută de șeful statului român este o asigurare publică că România nu are pretenții unioniste și că Republica Moldova nu se va uni cu România. 

Desigur, mișcările unioniste au dreptul la viață. Dar, cu siguranță tema unionismului era/este o componentă a războiului hibrid declanșat de Moscova la adresa Chișinăului: orice apropiere a Moldovei față de România,  vine să distanțeze Tiraspolul de Chișinău. S-a spus că existența României Mari, prin unirea cu Republica Moldova, ar putea avea loc doar în urma unor negocieri cu Federatia Rusă. Tratativele cu Moscova la tema Unirii vor avea ca plecare Planul Belkovski: alipirea Republicii Moldova la România s-ar face făcă regiunea transnistreană, Bucureștiul fiind condiționat să recunoască independența Tiraspolului. Ori, și mai rău, recunoașterea de către statul român a alipirii Crimeei. 

Asigurările date de președintele Iohannis pentru decidenții politici din regiunea transnistreană, dar și pentru cei din Moscova, vin să strice planurile Kremlinului de a avea încă o frontieră comună cu Uniunea Europeană.

Hărțuirea judiciară de care are parte în ultima vreme Vlad Plahotniuc este rezultanta a mai multor acțiuni pozitive ale Cabinetului Filip. Printre ele se numără și pași concreți de apropiere ai Chișinăului de Tiraspol. Moscova sancționează în acest fel voința politică a Chișinăului pentru reintegrarea cu Tiraspolul. Pașii pentru consolidarea statalității sunt pedepsiți, cu atât mai mult pașii pentru realizarea unei Moldove integre.

Nu m-aș mira ca, în urma vizitelor pe care Plahotniuc le face în Statele Unite, să asistăm la deschiderea dialogului de parteneriat și o viitoare reintegrare a Moldovei sub umbrela americană.  

O Moldova integră, care ar avea în componența sa și regiunea transnistreană, ar lipsi Federația Rusă de un factor de presiune la adresa României și a Ucrainei. Ar îndepărta și mai mult Rusia de hotarele Europei.

PLAHOTNIUC FACE UNIREA ?

În luna mai 2017, președintele Parlamentului Republicii Moldova, Andrian Candu, făcea declarații în favoarea ideii de reunificare a Republicii Moldova cu România. 

Înaltul oficial al Partidului Democrat din Moldova, declara la TVR Moldova că şi-ar dori ca cele două state românești să se miște mult mai repede în ceea ce privește procesele de integrare. „Trebuie să ne mișcăm mai repede în procesele de integrare. Proiectele importante sunt cele care vor integra unele procese, începând de la infrastructura energetică, drumuri, poduri, comunicațiile aeriene sau feroviare. Ne dorim să avem o linie ferată Chișinău-București, cu un tren foarte rapid. Să nu mai fie nevoie să schimbăm de fiecare dată garniturile. Vrem un sistem financiar-bancar integrat. De ce să nu avem un sistem al educației integrat? Trebuie să existe procese de integrare mult mai rapide și realizate calitativ", a spus Candu, în cadrul emisiunii „Punctul pe Azi", de la TVR Moldova. De aici.

Zilele acestea aflu că guvernele de la București și Chișinău au bătut palma pentru intrarea României pe piața energetică din Republica Moldova. Compania Transgaz urmează să cumpere compania Vestmoldtransgaz, cea care gestionează construcția gazoductului Ungheni – Chișinău. Autoritățile moldovene au scos la vânzare această întreprindere.  De aici.

De asemenea, președintele social democraților români, Liviu Dragnea, a anunțat că o companie de stat din România vrea să preia o societate de energie din Republica Moldova. Dragnea a mai spus că România își dorește să realizeze între Prut și Nistru și proiecte mari de infrastructură. Cel mai probabil este vorba de construirea unei căi ferate cu ecartament european, cile ferate moldovenești utilizează ecartamentul sovietic, mai mare decât cel folosit în căile ferate din majoritatea statelor lumii. De aici.

Se cunoaște deja că cele două state urmăresc să își interconecteze liniile de electricitate. Sunt programate  construcția unor noi linii energetice care urmează să asigure exportul de electricitate din România. Toate acestea fac posibilă conectarea Republicii Moldova la sistemul energetic românesc, deci la cel european.

În luna noiembrie, la Chișinău va avea loc ședința comună a Guvernelor din Republica Moldova și România. În luna martie, o reuniune similară a celor două Guverne s-a ținut la Piatra Neamț, iar în luna iulie, premierul român, Mihai Tudose, a fost în vizită la Chișinău. Anunțul a fost făcut de ambasadorul moldovean acreditat la București care a declarat că, „în pofida complexității situației politice de la Chișinău”, relațiile dintre România și Republica Moldova sunt foarte bune. De aici.

La alegerile prezidențiale de anul trecut, exponentul opţiunii pro-ruse, anti-europene şi anti-româneşti, l-am numit pe președintele Dodon, a câștigat. Societatea moldovenească a demonstrat atunci că este profund divizată politic. Dar, timp de un an,  opțiunea pro-rusă a început să se dezumfle încet. Se observă din ce în ce mai bine că Moscova nu este dispusă să plătească facturile emise de președintele Dodon. 

Realizarea proiectelor românești pe teritoriul Republicii Moldova este modul inteligent prin care statul român răspunde provocărilor existente în interiorul statului moldovean.  Acest îndrăzneț pas pe care îl face statul român peste Prut are acceptul autorităților moldovene, deci și al liderilor Partidului Democrat. Să nu uităm că social democrația română are un parteneriat cu partidul condus de Vlad Plahotniuc. 

Liderul democraților moldoveni a fost acuzat că ar avea înțelegeri secrete cu exponentul curentului pro-rus, Igor Dodon. Acceptul lui Plahotniuc pentru realizarea unor mari proiecte românești în Republica Moldova, demonstrează falsul acestor acuzații. Dimpotrivă, pare că Partidul Democrat din Moldova face primii pași pentru Unire.

MAIA SANDU ÎN CAPCANA UNEI LUPTE POLITICE TRANSNAȚIONALE

Secretarul General al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, i-a mărturisit  noului vicepreședinte al APCE, Valeriu Ghilețchi, că este îngrijorat de faptul că în Republica Moldova este foarte dificil ca partidele politice să ajungă la o înțelegere pe chestiuni fundamentale. „Dacă nu există un acord larg în aceste fundamentale lucruri este dificil să construiți un stat solid”, concluziona Jagland. De aici.

Dar oare, în cei 26 de ani de independență a Republicii Moldova, a fost vreodată vreun total acord între partidele politice moldovene? Votarea Acordului de Asociere între Republica Moldova și Uniunea Europeană a fost oare expresia unui acord a tuturor formațiunilor politice parlamentare? Nu. Nici măcar adoptarea Declarației de Independență a statului moldovean nu a fost unanimă, s-au găsit deputați care nu au vrut s-o semneze. 

Recent, Maia Sandu, președintele Partidului Acțiune și Solidaritate, anunță că partidul pe care îl conduce nu va participa la dezbaterile cu privire la schimbarea sistemului electoral.De aici.

Desigur liderul PAS are acest drept. Înțeleg perfect motivația acestui gest: Maia Sandu urmează linia politică a Partidului Popular European care au difuzat un comunicat în care se afirmă că autoritățile Republicii Moldova ar trebui să retragă proiectul pentru schimbarea sistemului electoral. Amintesc că, liderul PAS a fost invitat să participe la ultimul summit al PPE unde a avut posibilitatea să se întâlnească cu președintele acestui partid transnațional, Joseph Daul. După întâlnire, Sandu a scris pe rețelele de socializare că președintele PPE consideră că Republica Moldova poate primi asistența financiară a UE doar în condițiile în care „autoritățile respectă normele democratice și demonstrează angajamentul pentru valorile europene”. De aici.

Între timp, 25 deputați europeni din grupurile PPE, liberal-democrat și conservator au semnat o scrisoare adresată oficialilor moldoveni prin care cer retragerea proiectul de lege care modifică sistemul de vot din Moldova. Un număr infim de persoane. Parlamentul European are 751 de deputați. Majoritatea celor care au semnat această scrisoare fac parte din coaliția formată din Partidul Popular European și Alianţa Liberal Democrată pentru alegerea lui Antonio Tajani în funcția de președinte al Parlamentului European.  De aici.

Republica Moldova nu este buricul pământului. Atunci, de unde atenția popularilor europeni pentru ceea ce se întâmplă pe scena politică de la Chișinău? Răspunsul este la suprafață – Moldova este parte a unei competiții politice între două marii formațiuni politice transnaționale, Partidul Popular European și Partidul Socialiștilor Europeni (PES). Atunci când social-democrații europeni au încercat să critice Parteneriatul Estic, (o inițiativă a PPE) pentru refuzul liderilor din Ucraina de a semna Acordul de Asociere, PPE-ul a dat ca exemplu pozitiv guvernarea pro-europeană de la Chișinău. Așa a apărut imaginea – “Moldova o poveste de succes”, un story bun de vândut unui electorat european anti-socialist dar care nu știa cine și unde sunt protagoniștii. Pornind la drum cu o poveste nu foarte kusher, PPE-ul a fost tras pe sfoară: Vlad Filat, liderul al unui partid afiliat lor,  a fost acuzat și condamnat pentru acte de corupție. Mai mult, în Moldova, puterea politică este preluată și administrată, de o formațiune politică afiliată oponenților tradiționali ai PPE – Partidul Socialiștilor  Europeni!  

Mai mult: în martie 2017, liderul Partidului Democrat din Moldova, Vlad Plahotniouc, coordonatorul coaliției majoritare din legislativul moldovean, a fost ales vicepreședinte al Internaționalei Socialiste, în opoziție cu PPE-ul. PDM este unul dintre cele mai bine cotate partide de stânga din spațiul ex-sovietic, fiind unul dintre puținele partide de stânga din Europa aflate la guvernare.

Atunci când liderul unei formațiuni politice dintr-o țară insignifiantă devine vicepreședintele Internaționalei Socialiste, adversitatea oponenților politici transnaționali, la adresa acestei țări crește în mod geometric. Este clar că PPE-ul nu  poate rata ocazia de a răzbuna ofensa adusă fostului lor protejat politic. Pentru asta vor folosi orice lider politic moldovean dispus să contribue la asta.   

Constat că Maia Sandu este noul protejat politic al PPE în Republica Moldova. Iată de ce, președintele Partidului Acțiune și Solidaritate, nu se poate abate de la indicațiile primite de la popularii europeni. Probabil este o condiție pentru a primi ajutor pentru competiția electorală din 2018. Indicațiile primite din partea liderilor PPE nu țin cont de opiniile și crezul majorității cetățenilor moldoveni. Ăsta e principalul motiv pentru care partidele politice moldovene nu pot ajunge la un compormis pe teme politice importante - afilierile politice transnaționale le dictează să nu facă așa ceva. 

De dragul accederii în viitorul Parlament al Republicii Moldova, cel din 2018, Maia Sandu s-a lăsat atrasă în capcana unei lupte politice transnaționale care nu ține cont de interesele băștinașilor ori de consens. La Bruxelles, în cabinetele creștin democraților și popularilor europeni nu e loc pentru compasiune: dinte pentru dinte și ochi pentru ochi - cine nu e cu noi, sunt împotiva noastră!