FORUMUL CIVIC 3. NĂSTASE FACE ATAC RAIDER LA PAS

Luni, 5 septembrie, la emisiunea În Profunzime de la Pro TV Chișinău au fost invitați cei trei lideri ai formațiunilor politice moldovene care au anunțat anterior că vor avea un candidat comun la alegerile prezidențiale din Republica Moldova – Andrei Năstase, Maia Sandu și Viorel Ciubotaru. Moderatoarea, Lorena Bogza, a încercat să afle care au fost motivațiile care au făcut ca cei trei politicieni să nu își respecte angajamentul de a înainta un singur candidat la prezidențialele din 30 octombrie, o promisiune publică. Pe 8 august Partidul Demnitate și Adevăr, Partidul Acțiune și Solidaritate și Partidul Liberal Democrat din Moldova, dar și Partidul Popular European au anunțat că vor avea un candidat comun la alegerile prezidențiale. Numele acestuia urma să fie ales dintre Maia Sandu, lider PAS și Andrei Năstase, șeful PDA. La 1 septembrie, atât Maia Sandu cât și Andrei Năstase au depus, în mod separat,  documentele la Comisia Electoral Centrală pentru înregistrarea grupurilor de inițiativă pentru colectarea celor 15 mii de semnături necesare înregistrării în cursa prezidențială. La fel a procedat și liderul PPEM, Iurie Leancă.

În cadrul dezbaterilor televizate, cei doi lideri politici moldoveni, au susținut că, deși au început să colecteze separat semnăturile necesare, nu au renunțat la ideea unui candidat comun al partidelor de dreapta. ”Nu s-a schimbat nimic din momentul în care am făcut anunțul. Angajamentul nostru rămâne în vigoare. Vom decide cine este candidatul mai potrivit în funcție de alegerea suporterilor, a alegătorilor noștri. Această alegere o vom măsura în septembrie.(…) Când vom lua decizia cine este candidatul, nu vom porni de la moftul candidatului A sau B, ci pornim de la percepția oamenilor”, a spus Maia Sandu.

Vor sau nu, decizia celor doi politicieni de a colecta în mod separat semnăturile necesare înregistrării în competiția prezidențială e primul semn de neseriozitate față de electoratul moldovean, și o dovadă clară a dorinței de măsurare a mușchilor politici. Desigur, concurența este salutabilă căci, nu-i așa, cel mai bun câștigă! Deocamdată, chiar dacă, potrivit unor sondaje  de opinie, Maia Sandu s-ar afla pe un loc superior în preferințele electoratului, Andrei Năstase a reușit să adune mai multe semnături în favoarea sa: 17 mii. Maia Sandu a acumulat doar cinci mii. Ar fi un suficient motiv de bucurie pentru liderul Partidului Demnitate și Adevăr ? Probabil că nu, domnia sa își dorește ca societatea civilă să îl nominalizeze în funcția de candidat la președinție. 

Surse din interiorul organizațiilor neguvernamentale care sunt apropiate formațiunilor politice de dreapta îmi transmit că, la inițiativa lui Andrei Năstase, s-a luat decizia de convocare a celei de a treia ediții a Forumului Civic - invitațiile au fost deja trimise. La acestă ediție a  Forumului Civic se va dezbate necesitatea ca Maia Sandu să își retragă candidatura din cursa electorală și desemnarea lui Andrei Năstase în calitate de unic candidat al formațiunilor politice de dreapta. Am intrat în posesia listei invitaților la acest Forum Civic, marea majoritate a lor sunt apropiați ai Partidului Demnitate și Adevăr. (Din cei 78 de invitați, 38 fac parte din Platforma Civică Demnitate și Adevăr. Inițial am găsit de cuviință să public anexa. Desigur, publicând lista jurnaliștii moldoveni ar fi avut posibilitatea să verifice dacă persoanele respective au primit sau nu invitație la această manifestare. Dar sunt două motive pentru care nu fac asta, probabil - a mic, sursa m-a dus în eroare și Forumul Civic nu are loc, ori b mic, dacă Forumul Civic are loc, îmi expun sursa unor riscuri nemeritate.)   

Scenariul prin care acești reprezentanți ai societății civile vor încerca să o convingă pe Maia Sandu să se retragă din cursă în favoarea lui Andrei Năstase este simplu – se va invoca faptul că liderul PAS nu dispune de resurse financiare și de susținere media, lucru  pe care Maia Sandu, l-a recunoscut anterior, și vor cere public să renunțe la competiția electorală în favoarea lui Năstase. Dacă acest lucru nu se va întâmpla, Forumul Civic va cere înaintarea unui candidat apolitic pe dreapta, un candidat care, se pare, că deja este pregătit de finanțatorii din umbră ai Partidului Demnitate și Adevăr. Nu aș fi deloc mirat dacă acesta ar fi moderatorul emisiunii Domn Presedinte de la TV 7.

Nu sunt adeptul unui președinte care ar arunca, după instaurarea în funcție, statul moldovean într-o nouă criză politică. Atât Maia Sandu, cât și Andrei Năstase dar și Igor Dodon au spus că, din funcția de președinte vor face tot posibilul să declanșeze alegere parlamentare anticipate ori să schimbe cursul de dezvoltare al statului moldovean de la Vest către Est. În același timp, nu pot să neg dreptul Maiei Sandu la o competiție onestă care, așa cum arată cercetările sociologice, i-ar da o șansă pentru a ajunge în turul doi al scrutinului prezidențial. Indiferent de opiniile mele, este dreptul constituțional al domniei sale. Un drept pe care simpatizanții Partidului Demnitate și Adevăr consideră că au voie să i-l ia.

Doar că, scenariul pe care îl pregătește Andrei Nastase prin intermediul societății civile nu are nimic cu onestitatea ori cu spritul de fairplay - ceea ce-i pregătește Năstase pentru Maia Sandu se cheamă atac raider la PAS.  Mda, a la guerre, comme a la guerre!

FEDERALIZAREA MOLDOVEI TRUC ELECTORAL SOCIALIST

Afirmația ambasadorului Pettit, că Moldova nu e România, a stârnit puternice controverse în spațiul public românesc. Dar, dincolo de acuzele primite de către oficialul american, ori  acțiunile de protest ale societății civile (de la Chișinău sau București), am remarcat afirmațiile ministrului de externe al României, Lazăr Comănescu, făcute în cadrul reuniunii informale a miniștrilor de externe din țările OSCE de la Potsdam, Germania: pentru statul român, soluționarea conflictului transnistrean, cu respectarea suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova este o prioritate majoră. Precizarea șefului diplomației române este în strânsă legătură cu declarațiile ambasadorului american.

Mesajul ambasadorului Pettit, nu numai că a pus la îndoială faptul că Moldova dintre Prut și Nistru este România, dar a sugerat că Statele Unite ar fi de acord cu un statut special pentru regiunea transnistreană. "Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocari, printre care este și aceia că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite și desigur, mai este și problema transnistreană, care nici macar nu este sub controlul Guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova", a subliniat  ambasadorul Pettit. 

Probabil, folosită de către oficialii americani, sintagma “statut special” pentru regiunea transnistreană aduce în memorie asocieri cu planul Kozak de reglementare a conflictului de pe Nistru care prevedea federalizarea Republicii Moldova. Elaborat în anul 2003, planul Kozak urmărea crearea unei federații în care regiunea transnistria și regiunea Gagauz - Eri urmau să obțină statut special în componența Republicii Moldova. Documentul urma să ofere celor două regiuni  dreptul de a bloca în Parlamentul de la Chișinău proiectele de lege care ar dezavantaja aceste regiuni, iar garant al respectării prevederilor acestui plan ar fi trebuit să fie armata rusă, care căpăta dreptul de a staționa în stânga Nistrului încă 20 de ani.  În urma unei întâlniri cu ambasadorul de atunci al Statelor Unite la Chișinău, Pamela Hyde-Smith, președintele Vladimir Voronin a respins modul federal de rezolvare al problemei nistrene.

În 2016 președinția Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa a fost preluată de Germania, stat care și-a propus ca unul dintre obiectivele sale de țară să fie soluționarea conflictului transnistrean. După o pauză de un an, la Berlin, a fost reluat procesul de negocieri în formatul de 5+2 pentru soluționarea conflictului.

Aflat în iulie la Chișinău, șeful diplomației germane, Frank-Walter Steinmeier a atras atenția că după reluarea negocierilor în formatul 5+2, discuțiile trebuie să ia calea unor realizări concrete. Pentru început, a spus oficialul german, ar trebui să fie puse în aplicare înțelegerile convenite de reprezentanții Chișinăului și Tiraspolului la Berlin, și anume să fie recunoscute diplomele emise de universitățile din stânga Nistrului, iar autoturismele cu plăcuțe de înmatriculare eliberate la Tiraspol să fie admise în traficul internațional.

Declarațiile oficialului german sunt considerate de către societatea civilă din Moldova drept presiuni asupra Chișinăului pentru a accepta condiții unilaterale în procesul de reglementare transnistreană. Experții moldoveni consideră că recunoașterea diplomelor și a plăcuțelor auto transnistrene ar reprezenta recunoașterea elementelor de statalitate a regiunii secesioniste.

Atenționarea experților moldoveni nu vine pe loc gol. În luna noiembrie 2013, liderul socialiștilor moldoveni, Igor Dodon a prezentat public conceptul de federalizare a Republicii Moldova. Potrivit acestuia, Republica Moldova ar trebui să devină federală, cu regiunea transnistria încorporată ca subiect al viitoarei federații, statul moldovean va avea o singură limbă oficială - limba moldovenească, iar limba rusă va fi „limbă de comunicare interetnică”. Potrivit conceptului „liderii de la Chişinău şi Tiraspol, asistaţi de partenerii noştri externi”, ar urma să elaboreze în proiectul realizării Moldovei federale. 

Care ar fi motivul pentru care Igor Dodon a adus ideea federală în discursul public din Republica Moldova? Presa din Ucraina scrie că ar fi o repeție înaintea federalizării statului ucrainean. "Federalizarea Republicii Moldova, în caz de succes, deschide posibilitatea folosirii aceluiași scenariu în cazul Ucrainei. Astfel Kremlinul va putea influența mai uşor atât Chişinăul, cât şi Kievul. Ideea de bază stă în subminarea integrității teritoriale, pentru a forța anumite regiuni să se apropie de Moscova. Cu alte cuvinte, să cumpere nu întreaga ţară, ci unele regiuni. Cum se spune, cheap but good – mai ieftin, dar mai bine", scriu jurnaliștii publicaţiei de la Kiev, Deni. 

Federalizarea de tip asimetric, în care regiunile ar căpăta drept de veto împotriva Chișinăului este una care pune în dificultate autoritățile statului moldovean și oferă pârghii în plus pentru ca Moscova să mențină statul moldovean în siajul ei geopolitic. Folosirea de către Igor Dodon a ideei federale este o demonstrație a faptului că socialiștii ar putea reprezenta vocea Kremlinului în Moldova. Federalizarea statului moldav pe principiile anunțate de către Igor Dodon reprezintă o amenințare de securitate și pentru România. O Moldovă federală ar învecina România cu un stat care s-ar duce către o Uniune Vamală Rusia-Kazahstan-Belarus. Aici se înscriu precizările făcute de șeful diplomației române, Lazăr Comănescu.

Singura modalitate de federalizare a statului moldovean care, probabil, ar putea fi acceptată de oficialii moldoveni ar fi cea în care centrul (Chișinăul) nu ar fi blocat de ceilalți subiecți. Probabil un asemenea scenariu de dezvoltare al problemei transnistrene are în vedere ambasadorul Pettit atunci când se referă la un statut special acordat regiunii transnistrene în cadrul Republicii Moldova. Dacă oficialii moldoveni ar admite, după alegerile prezidențiale din 2016, că Republica Moldova ar putea deveni o federație, atunci ei ar trebui să se asigure că Moscova, prin intermediul reprezentanților ei de la Tiraspol ori Comrat, nu va putea împiedica apropierea Chișinăului de Uniunea Europeană. Altfel s-ar confirma afirmațiile lui Victor Ponta, despre faptul că cei mari au bătut palma și au luat o decizie privind Moldova în defavoarea intereselor Republicii Moldova și ale României.  

RUBICONUL ELECTORAL A FOST TRECUT. SĂ VEDEM CE URMEAZĂ

În Republica Moldova a început perioada electorală. Pe 31 august, ziua în care autoritățile moldovene au sărbătorit Ziua Limbii Române, șapte candidați au depus la Comisia Electorală Centrală solicitările pentru înregistrarea grupurilor de iniţiativă, în baza cărora se vor colecta semnături în susţinerea candidatului la funcţia de şef al statului. Până la data de 30 septembrie grupurile de iniţiativă vor prezenta la CEC cele 15 mii de semnături colectate.

Cei șapte candidați sunt : Andrei Nastase, liderul Partidului Demnitate și Adevăr, Maia Sandu, președintele Partidului Acțiune și Solidaritate, liderul Partidului Popular European din Moldova, Iurie Leancă, jurnalistul Dumitru Ciubașenco, reprezentant al Partidului Politic Partidul Nostru, șeful Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, președintele Partidului Democrat din Moldova, Marian Lupu și liderul socialiștilor moldoveni, Igor Dodon.

Observatorii vieții politice din Republica Moldova au constatat că decizia comună a Partidului Acțiune și Solidaritate, a Partidului Demnitate și Adevăr și a Partidului Liberal Democrat din Moldova de a desemna un candidat comun la alegerile prezidențiale din 30 octombrie, deși a fost anunțată, nu a fost respectată. Anterior, comentatorii politici afirmau că acest acord de cooperare ar reprezenta „un pas deloc neglijabil” și că ar fi fost „o șansă pentru un candidat capabil să intre în turul doi și, eventual, să câștige alegerile prezidențiale”. Nu a fost să fie așa, reprezentanții partidelor de dreapta nu și-au depășit umorile personale și au preferat să candideze separat. Așa e rânza politică a politicianului moldovean!

Referindu-se la îngânfarea politicenilor dintre Prut și Nistru, profesorul Radu Carp, important fruntaș al Partidului Național Liberal din Romania, nota pe facebook că lipsa unui consens pro-european pentru a genera un candidat unic al dreptei a deschis larg calea pentru ca liderul socialist să ajungă în turul doi. Inclin să-i dau dreptate. Comentând același lucru,  comentatorul politic moldovean, Cornel Ciurea, afirma că risipa şanselor dreptei de a accede în turul doi, va face ca în lupta decisivă din turul doi, să fie prezent, alături de Igor Dodon, Marian Lupu, candidatul puterii. Foarte posibil. Liderul Partidului Democrat din Moldova este cunoscut ca fiind cel care în 2009 a oprit războiul politic din Republica Moldova.

Într-un recent editorial pentru portalul deschide.md, directorul Centrului de Prevenire a Conflictelor de la București, Iulian Chifu, nota că modul de comportament al formațiunilor politice moldovene în zilele de 27 și 31 august va marca poziționarea lor pentru viitoarele alegeri prezidențiale. După evenimentele din 27 august, când susținătorii lui Năstase și Renato Usatâi au încercat să tulbure manifestările dedicate Zilei Independenței constat că Iulian Chifu a avut dreptate. Simpatizanții celor două formațiuni politice au depus efort pentru a incomoda desfășurarea ceremoniilor dedicate independenței moldovenești, gestul lor a fost interpretat ca un mijloc de a demonstra slăbiciunea statului moldovean, deci subminarea existenței acestuia. Liderul socialist, Igor Dodon, care inițial și-a declarat intenția de a participa la aceste proteste a preferat să păstreze distanța. Probabil s-a gândit că, odată cu extrădarea lui Veaceslav Platon, la Chișinău au sosit și documentele care ar demonstra subvenționarea acestei formațiuni politice de către controversatul om de afaceri. Cu certitudine, această distanțare va fi exploatată în cursul campaniei electorale.   

În schimb, declarațiile făcute de ambasadorul Statelor Unite la Chișinău, potrivit cărora Moldova nu e Romania  au turnat gaz pe focul electoral. Nu știu dacă ambasadorul Pettit și-a dorit ori nu să introducă, în ajunul campaniei prezidenţiale, tematica identitară pe agenda electorală a partidelor. Sunt sigur însă că, vor sau nu, concurenții electorali vor folosi această controversă pentru a acumula capital. Poate și din acest motiv jurnaliștii postului de radio Europa Liberă afirmă că în turul doi al alegerilor prezidențiale vor ajunge Igor Dodon și Marian Lupu. Un lucru nu am înțeles, afirmația e o constatare ori un semnal de alarmă?

Directorul Centrului de consultanţă şi analiză politică „Politicon”, Anatol Țăranu, consideră că un asemenea scenariu ar fi riscant pentru Marian Lupu. ”Dacă (Marian Lupu) nu trece, nu poate să mai pretindă la funcţia de preşedinte de partid social-democrat. Dacă trece, pleacă din funcţia de preşedinte de partid şi eliberează locul în fruntea acestui partid social-democrat.” Nu dispun de suficiente date ca să fac asemenea presupuneri.  

Ipoteza potrivit căreia liderul democraților moldoveni se va înscrie în cursa electorală era cunoscută. Prim-vicepreședintele acestei formațiuni politice, Vladimir Plahotniuc declara că, nu va candida la postul de șef al statului și că în turul întâi e firesc ca fiecare partid să își propună electoratului candidatul său. ”Oamenii au nevoie, în primul rând, de un preşedinte echilibrat, care să gestioneze cu înţelepciune tensiunile din societate, nu să le accentueze ori să genereze războaie politice. E nevoie de un preşedinte puternic, cu experienţă reală de viaţă, care să fie garantul stabilităţii ţării în următorii ani ”, declara, în luna mai, fruntașul Partidului Democrat.

Intrarea lui Marian Lupu în bătălia electorală este logică și corectă. Marian Lupu nu a fost amestecat în scandalurile de corupție care au zdruncinat societatea moldavă, este vice-președintele Internaționalei Socialiste, deci are recunoaștere internațională; a fost ministru al economiei, președinte al Parlamentului moldovean și președinte (interimar) al statului, deci cunoaste sistemul din interior. Suficiente motive pentru a câștiga încrederea electoratului moldovean? Nu știu. Știu însă că, spre deosebire de alți candidați, care au anunțat că în cazul în care vor câștiga președinția sunt gata să arunce statul moldovean în noi crize politice, Marian Lupu nu va face asta. Liderul socialiștilor, Igor Dodon, a anunțat că va schimba vectorul de dezvoltare al statului moldovean către Est, la rândul său, Andrei Năstase ori Maia Sandu au anunțat că, în caz de victorie sunt gata să declanșeze alegeri parlamentare anticipate. Nu cred că, după alegerile prezidențiale, Republica Moldova are nevoie să intre în noi confruntări politice. Consider că, în actualul context geopolitic, când arhitectura de securitate europeană este în curs de reformatare, statul moldovean are mai degrabă nevoie de continuarea apropierii sale de Uniunea Europeană și nu de nou și devastator război politic.

Rubiconul electoral a fost trecut. Să vedem ce va urma.