UN AMBASADOR HARD PENTRU DIPLOMAȚIA RUSĂ LA BUCUREȘTI

De la Cancelaria Președintelui Vladimir Putin aflăm că acesta ieri, după ce a sărbătorit cu PM Benjamin Netanyahu 25 de ani de relații diplomatice între Rusia și Israel, s-a ocupat și de relațiile diplomatice cu România. Astfel, președintele Putin l-a numit prin decretul prezidențial cu nr. 267 pe Excelența Sa, Valery Kuzmin, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Rusiei în România. Printr-un alt decret al președintelui a fost eliberat din functie ambasadorul rus aflat la post în România, Excelența Sa, Oleg Malginov. Decretele menționate au fost publicate pe portalul guvernamental destinat documentelor și informațiilor juridice de ordin public.

Cele două decrete în limbaj formal administrativ nu ne spun, evident, și ce anume a determinat Kremlinul ca după un mandat de patru ani și trei luni (martie 2012 – iunie 2016) să-l recheme acasă pe cel mai soft și deschis ambasador pe care Federația Rusă l-a trimis în România în ultimii 26 de ani, respectiv Oleg Malginov.

Mai mult, mutarea pare să-i fi surprins chiar și pe diplomații ruși de la București, deoarece într-un interviu din luna martie a acestui an, ambasadorul rus recunoștea că și-a format un portofoliu de relații personale cu lideri ai societății civile românești, cu politicieni din toate partidele și că în acest an își propune să continue “contactele cu parlamentarii”. De altfel, Malginov, întrebat dacă la final de mandat și-a îndeplinit obiectivele propuse, puncta elegant: ”Să spunem mai degrabă că sunt în al cincilea an al mandatului meu, fiindcă nu știu dacă e sau nu finalul misiunii mele aici.” Deci nici vorbă de planuri de bilanț, ceea ce înseamnă că dinspre Moscova avea anumite semnale informale că mandatul său va fi reînnoit.

Ce s-a întâmplat între timp și ce predicții fac experții ruși, astfel încât Ministerul de Externe de la Moscova și Kremlinul să decidă o schimbare a echipei diplomatice de la București ?

În primul rând aș menționa contextul internațional (global și european) din ce în ce mai tensionat și mai fluid – context în care prin apartenența la NATO și UE, România este parte integrată. Apoi unii experți preconizează o perioadă de instabilitate politică și economică în spațiul european ca urmare a unui rezultat favorabil ieșirii din UE a Marii Britanii la referendumul de pe 23 iunie, o stare de criză care ar putea fi parțial compensată prin relansarea în forță a relațiilor cu Federația Rusă (context în care prezența lui Juncker la Forumul Economic de la Sankt Petersburg de la începutul lui iulie parcă devine mai puțin ”scandaloasă”). La nivel secundar și relaționat îndeaproape cu România, o situație incertă în Republica Moldova – pe care noul ambasador de la București, Valery Kuzmin o știe foarte bine după un mandat petrecut la Chișinău cu ceva timp în urmă.

Dar dincolo de toate acestea, principalul punct nevralgic rămâne relația Rusiei cu NATO și SUA, ca lider de facto al Alianței, și strategiile de încercuire și constricție a Rusiei, în cadrul cărora elementele scutului anti-rachetă de la Deveselu constituie subiectul principal de animozități între România și Federația Rusă. Iar la recenta re-oficializare a funcționalității acestuia, eveniment (organizat reamintesc de către Ambasada SUA la București! ) care l-a determinat pe însuși președintele Vladimir Putin să reacționeze cu o atenționare ”preventivă” de genul ”Aveți grijă ce prăsiți acolo, căci suntem cu ochii pe voi !”, o variantă updatată a și mai celebrei ziceri putiniste ”Ai grijă ce gândești, că s-ar putea să primești răspunsul înainte de a-ți pune gândul în practică!”, ei, bine ! la acest eveniment reacția Ambasadei Rusiei la București a fost discretă, elegantă, aproape ”invizibilă”. Mai mult, prezența în ultimul timp a ambasadorului Malginov în anumite spații mass-media nu a fost sub auspicii prea bune (ca să nu spun mai mult). Desigur, asta nu înseamnă că mandatul său a fost lipsit de reușite, ci doar că vremurile cer o altfel de prezență, una mai ”bătăioasă” pro-activ și reactiv. Mai ales în perspectiva reacțiilor Federației Ruse în urma deciziilor politice și militare care se vor lua în cadrul Summitului NATO de la Varșovia, în special cu privire la țările membre din Europa de Est.

Toate acestea la un loc au determinat Kremlinul să renunțe la diplomația și abordarea de tip ”soft-power” a domnului Malginov și să-l numească ambasador la București pe Valery Kuzmin. Perceput drept un diplomat de carieră ”brici”, ”tăios” în limbaj, cunoscător al limbii române, alături de engleză, franceză și arabă, inteligent, dinamic și vocal, cât a fost ambasador la Chișinău, Kuzmin și-a atras antipatia multor politicieni și jurnaliști pe care nu a ezitat să-i ”urechească” diplomatic când a considerat că interesele țării sale o cer.

 

Apoi, prin 2012, tot domnia sa a fost și eroul unui imens scandal ce s-a lăsat cu proteste în fața Ambasadei ruse după ce a afirmat că tânărul Vadim Pisari din satul Pârâta, împușcat mortal de un militar rus din forțele de menținere a păcii, ar fi fost beat în momentul accidentului și ar fi condus o mașină dată în căutare. Ulterior, ancheta desfășurată de Ministerul de Interne de la Chișinău a infirmat declarațiile ambasadorului Kuzmin. Spre deosebire de Malginov, Kuzmin are toate atributele tipice diplomației de la Moscova, e agresiv la limită și poate trece fulgerător de la o abordare ”soft” la una ”hard” când interesele o cer iar contextul și instrumentele îi permit.

De altfel, în cadrul conferinţei de presă de la Chișinău la finalul mandatului său de ambasador, Valery Kuzmin a criticat prestaţia presei de peste Prut, care, potrivit lui, deseori a denaturat intenționat mesajul său. Va fi interesant de urmărit cum se va concretiza relația domnului Kuzmin cu mass-media din România.

Tot atunci, ambasadorul Kuzmin s-a arătat nemulţumit de faptul că în şcolile din Moldova elevii studiază la Istoria Românilor ”fapte care contravin adevărului istoric” și care denaturează percepția asupra Rusiei. “Cursul reprezintă o culegere de fapte istorice neargumentate, care cultivă o atitudine neprietenoasă faţă de ruşi şi Rusia, şi în special faţă de Rusia contemporană. Astfel a fost deturnat sensul unor noţiuni. Desigur, putem spune bancuri, despre cum cea mai puternică armată din lume este cea românească, care cu nemţii a ajuns la Stalingrad, iar cu rușii la Berlin. Dar noi educăm o nouă generaţie, iar acest lucru implică responsabilitate” a spus Valery Kuzmin. 

În concluzie, CU MINUS – șansele de relansare a relațiilor bilaterale româno-ruse la nivel politic sunt mici și deloc propice construirii unui nivel de dialog care să favorizeze o viitoare ”resetare” generală. De asemenea, CU PLUS – prevăd că viața (și implicit activitatea) ambasadorului american la București va deveni suficient de grea și complicată, încât e posibil să aibă mult mai puțin timp de dat lecții de bună purtare românilor.

Textul aparține doamnei Gabriela Ioniță și este preluat de pe portalul powerpolitics.ro

 

DOMNULE UNTILĂ, CÂT DE TRANSPARENTĂ E SECURITATEA MOLDOVENEASCĂ?

Săptămâna trecută Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova a reținut și a interzis accesul pe teritoriul statului moldovean a unui cetățean din Caucazul de Nord suspectat de relații cu entități jihadiste internaționale. Bărbatul se afla în căutare internaţională, pentru infracţiuni deosebit de grave. El a încercat să treacă frontierea Republicii Moldova prin punctul de trecere Palanca-Maiaki. În urma unui control de securitate, ofiţerii de investigaţii au găsit mai multe obiecte, ce demonstrau implicarea acestuia în acţiuni extremiste islamice. Serviciul de presă al Serviciului de Informații şi Securitate informează afirmă că, din motive de securitate, persoanei i-a fost interzis accesul în Republica Moldova. Cetăţeanul străin a fost trimis înapoi, în Ucraina, fiind respectate astfel procedurile internaţionale pentru astfel de situaţii. 

Numărul cetățenilor străini reținuți la frontiera de stat a Republicii Moldova este în continuă creștere. Aflată la la graniţa spaţiului UE/NATO, Moldova este supusă unor riscuri de securitate care țin atât de componenta hard securities cât și de cea soft. Experții de securitate afirmă că pericolul izbucnirii unor confruntări armate pe Nistru nu a dispărut, la fel cum nu s-au oprit nici amenințările războiului psihologic care urmărește influenţarea, manevrarea şi stăpînirea opiniei publice moldovene. Creșterea numărului de apariții în spațiul public a acțiunilor serviciului de inteligență moldovenesc este oare o consecință a faptului că SIS este pregătit să recunoască şi să răspundă acestor riscuri? Ori poate, așa cum afirmă analistul politic Cornel Ciurea este doar o acțiune de PR?

Un  comunicat de presă al SIS din 31 mai 2016 spune că la ultima ședință a Colegiului SIS s-a examinat activitatea Direcției generale contrainformații în economie și a Direcției generale contrainformații militare. Din acest comunicat de presă aflăm că “măsurile întreprinse, (de ofițerii de la contra informații militare n.r.) au permis dinamizarea procesului de supraveghere a situaţiei operative din subunităţile Armatei Naţionale, Trupelor de Carabinieri şi Poliţiei de Frontieră, orientate spre depistarea şi contracararea aspiraţiilor subversive a serviciilor speciale străine”. Acest lucru presupune faptul că, mai noul vicedirector al SIS, domnul Alexandru Balan, este conștient de rolul discret, dar fundamental, pe care îl are securitatea moldovenească în condițiile în care, fluxurile migratorii din Orientul Mijlociu caută deja noi rute pentru a penetra frontierele Uniunii Europene. 

Că există o preocupare pentru stoparea și prevenirea unor fluxuri migraționale  din Siria către UE o demonstrează și vizita Comisiei parlamentare pentru securitate, apărare și ordine publică (condusă de deputatul liberal veaceslav Untilă) la Biroul de Migrații și Azil, instituție aflată în subordinea MAI unde deputații moldoveni au fost informați despre situația curentă referitoare la fluxurile de migranți, nivelul de pregătire și acțiunile care urmează să fie luate de către autoritățile moldovene în cazul unui aflux mărit de străini. Constat, cu satisfacție, că deja Poliția de Frontieră a Republicii Moldova  își testează capacitățile de reacție în fața unui flux migrațional masiv. Exercițiul grănicerilor moldoveni nu ar fi putut avea loc dacă actualul ministru al Afacerilor Interne, Alexandru Jizdan nu ar fi activat în calitate de vicedirector al SIS. Creșterea numărului de interdicții ale cetățenilor străini pe teritoriul Republicii Moldova este o urmare directă a conlucrării dintre Ministerul de Interne (prin Poliția de Frontieră și Biroul de Migrații și Azil) cu Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova. Colaborare care anterior dădea rateuri.

Să dea dovadă Securitatea moldovenească de mai multă transparență? Un workshop cu genericul “Rolul SIS în asigurarea securităţii naţionale” desfășurat pe  1 aprilie la Institutul Național de Informații și Securitate vrea să ne convingă despre asta. Comunicatul difuzat presei spune că la eveniment au fost invitaţi reprezentanţi ai diferitor instituţii de stat, ONG-uri şi ai societăţii civile. Probabil. În presa moldovenească nu au apărut ecouri despre această manifestare. Nici nu avea cum, de la eveniment au lipsit jurnaliștii. Un amănunt prezent în comunicatul de presă al SIS ne spune că „întîlnirea a fost organizată în cadrul unui curs postuniversitar în domeniul securităţii şi apărării (nivel politic-militar) de către Academia Militară a Forţelor Armate “Alexandru cel Bun” a Ministerului Apărării al Republicii Moldova”. Deci gradul de deschidere al SIS către societate a fost restrâns, la manifestare participând persoane doar din comunitatea experților militari.

Într-un interviu recent, noul ambasador al României în Republica Moldova, domnul Daniel Ioniță declara că reconectarea – strategică, politică și fizică – Moldovei la spațiul european ține de consolidarea tendințelor spre stabilitate și predictibilitate ale Moldovei. Ceea ce înseamnă că menținerea spațiului dintre Prut și Nistru  în spațiul european și euroatlantic este o necesitate a politicilor de securitate românești. Notam că acest deziderat este prezent în documentele Strategiei de Apărare a statului român în care se vorbește despre politici de securitate extinse, deci includ și vecinul de la est al României – Moldova. Privită din perspectiva anticipării unor eventuale riscuri de securitate venite dinspre Republica Moldova către România și UE devine clar că între SIS și SRI există o comunicare mult mai mare care presupune atât schimbul de informații, cât și, de ce nu, acțiuni comune. Îmi dau seama că acest tip de activitate nu poate fi redat publicului larg. Dar există o sumedenie de alte activități care pot intra în reflectorul presei, activități care nu intră sub incidența secretului.

În condițiile în care politicile de apărare și securitate ale statului român presupun consolidarea capacităților de stabilitate și predictibilitate ale instituțiilor statale moldovenești, deci și ale SIS și MAI, îmi pare firesc ca cele două instituții să dea dovadă de coordonare a acțiunilor reciproce, iar acest lucru se intâmplă deja. Este bine că cei de la MAI știu să își popularizeze acțiunile lor către publicul larg. Bravo lor. Bravo domnului ministru Jizdan!

Activitatea securității moldovenești nu este PR. Factorii de decizie ai SIS încă nu au conștientizat pe deplin beneficiile date de deschiderea acestei instituții către public. Domnul Alexandru Balan, vicedirectorul SIS, sublinia la întâlnirea cu cursanții Academiei Militare a Forțelor Armate că “reforma SIS are drept prioritate de bază alinierea la standardele serviciilor de intelligence consacrate, cu stabilirea unui dialog profesional, constructiv şi de perspectivă cu societatea civilă”. Au fost doar simple vorbe, ori urmează acțiuni concrete la care vor participa și jurnaliștii nu doar comunitatea mică a experților de securitate? Dialogul instituției secrete moldovenești cu societatea este necesar atât pentru creșterea nivelului de încredere al moldovenilor în această instituție a statului cât și pentru creșterea încrederii ofițerilor SIS în decidenții politici moldoveni, beneficiari ai informațiilor culese de aceștia. Domnul vicedirector Alexandru Balan știe că este o situație de win-win, în care ambele părți au doar de câștigat. În România acest dialog a putut fi realizat. De ce nu s-ar realiza asta și la Chișinău?

Poate în acest mod vom afla de ce în anul 2015 au fost autorizate aproape zece mii de interceptări telefonice. Domnule Untilă cât de transparentă poate fi securitatea moldovenească?