ÎNCEPE CAMPANIA PRE-ELECTORALĂ ?

Recentele anunțuri făcute recent de diferiți actori politici din Republica Moldova demonstrează că partidele moldovene încearcă să își găsească un loc cât mai favorabil pe linia de start a campaniei electorale din 2018.

Maia Sandu, liderul Partidului Acțiune și Solidaritate anunță că, la toamnă, simpatizanții PAS vor continua să protesteze împotriva noului sistem electoral. Desigur, pentru a-i sensibiliza și mai tare pe cei din PPE, care ar putea face lobby pentru încetarea ajutorului financiar al UE pentru Republica Moldova, adepții doamnei Sandu vor susține, ca și până acum, că schimbarea Codului Electoral îi avantajează pe socialiștii moldoveni și că liderul Partidului Democrat din Moldova s-ar afla într-o alianță secretă cu președintele Dodon. De aici.

Prezent pe 19-20 august la București, unde a fost constituită Alianța pentru Centenar, președintele noului Partid al Unității Naționale,  Anatol Şalaru, somează autoritățile de la București ca „să îşi asume reîntregirea pământurilor româneşti”. Liderul PUN a făcut apel clasei politice din România să semneze un pact politic prin care să-i facă o ofertă de re-unire Republicii Moldova. Șalaru susține că „România trebuie să înlocuiască Rusia din toate punctele de vedere, economic, cultural, financiar, din punct de vedere al infrastructurii, energetic, militar.” De aici.

Într-un răspuns declarației lui Șalaru, președintele Igor Dodon se pronunţă pentru instituirea unui moratoriu asupra dezbaterilor geopolitice, "spre a linişti societatea", și subliniază că politicienii moldoveni "ar trebui să lucreze pentru Moldova". Potrivit lui, unica soluție pentru supraviețuirea Republicii Moldova, ca stat suveran și independent, ar fi neimplicarea în confruntarea geopolitică între Occident și Rusia. „Republica Moldova trebuie să-şi păstreze statutul său de ţară neutră, să dezvolte relaţii bilaterale avantajoase şi cu Estul, şi cu Vestul. Cea mai mare greşeală va fi dacă Republica Moldova va încerca să facă front comun cu una din părţile acestui nou război rece împotriva celeilalte, adică cu Occidentul împotriva Rusiei – doar echilibrul în politica externă, relaţiile bune bilaterale cu vecinii, cu Rusia, UE, SUA ne pot asigura pacea în Republica Moldova”, susține șeful statului moldovean. De la înălțimea funcției pe care o ocupă, președintele moldovean, a anunțat că, in extremis, pentru îndeplinirea acestui deziderat, ar putea să își scoată susținătorii în stradă. De aici.

 

Aș fi de acord cu această abordare a președintelui Dodon, dacă domnia sa ar susține și inițiativa diplomatică lansată de Guvernul Republicii Moldova care, recent, a solicitat Organizației Națiunilor Unite să includă subiectul scoaterii trupelor militare străine de pe teritoriul Republicii Moldova la o următoarea Adunare Generală. Președintele Parlamentului moldovean, Andrian Candu, a subliniat că prezența, timp de 25 de ani, a trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova, intimidează politicienii de la Chișinău. De aici.

Prezent recent la "Ziua Găgăuziei", șeful statului moldovean a declarat că "cei mai buni prieteni ai Găgăuziei și chiar ai Republicii Moldova sunt Rusia și Turcia".  De aici.  

Să înțeleg că președintele Dodon a mulțumit și pentru votul Dumei de Stat, din 7 iulie 2017, pentru păstrarea trupelor militare ruse în regiunea transnistreană ? 

Anunțurile făcute de actorii politici moldoveni oferă o predictibilitate asupra comportamentului electoral al formațiunilor politice din care fac parte. În toamnă, aceste formațiuni politice vor încerca să cucerească atenția și simpatia electoratului moldovean, fiecare cu zestrea pe care o are, ori care i-a fost încredințată. 

Alături, probabil, de Platforma DA, Maia Sandu va încerca să insiste pe subiectul unei tainice înțelegeri între democrați și socialiștii moldoveni. Echipa domnului Dodon va folosi tactica, câștigătoare la alegerile prezidențiale, că formațiunea pe care o conduce este ultima care apără prietenia moldo-rusă.  În replică, Partidul Unității Naționale deja se declară ca unică formațiune unionistă dintre Prut și Nistru și va încerca să profite de buna imagine, pe care o are între Prut și Nistru, Traian Băsescu. 

Teoretic, socialiștii moldoveni ar fi favoriții cursei electorale care se va desfășura anul viitor. Deci, prin intermediul lor, Moscova. În ciuda faptului că Occidentul a ajutat Republica Moldova cu multă asistență, în societatea moldavă nu există o fermă atitudine anti-rusă. De ce? Pentru că cei care, timp de un sfert de secol, au deținut puterea în statul moldovean, nu au vrut/putut să dezvolte până la capăt ansamblul de instituții care definesc o țară, adică atribuțiile reale ale unui stat. Motivul? Cel observat în ultimele declarații politice pomenite mai sus – pe tematici fundamentale ale statului, politicienii moldoveni nu au avut o singură voce. Ca în fabula lui Donici, „Racul, Lebăda și Știuca”. 

Criza existentă în Republica Moldova este mult mai profundă decât una politică, ea ține de capacitatea politicienilor moldoveni de dezvolta, sau nu, Republica Moldova ca țară. Acțiunile făcute de Partidul Democrat din Moldova, de un pragmatism fără precedent, vin să demonstreze că liderii acestui partid au înțeles acest lucru. Ultimele gesturi politice făcute de guvernarea Partidul Democrat din Moldova arată că în echipa democraților moldoveni există suficientă voință politică pentru a consolida statalitatea moldovenească și a transforma Moldova, dintr-un surogat, într-o țară. Cei care sunt atenți la activitățile Partidului Democrat observă că, la nivelul comunităților,  exact asta se întâmplă. Acest subiect, al construirii patriotismului euro-moldovenesc merită analizat. Dacă le va reuși să ducă acest patriotism euro-moldovenesc în comunitățile locale, acolo unde se va da bătălia electorală, democrații moldoveni ar putea schimba rezultatul tuturor ecuațiilor politice.

TRILATERALA DOMNULUI DODON

Pe 21 februarie 2017, domnii Dodon, Candu și Filip au avut o discuție trilaterală. Convorbirea, convocată de președintele Dodon, a durat destul de mult. Firesc, domnia sa este nemulțumit de situația în care, potrivit prevederilor constituționale, șeful statului moldovean nu e chiar șef, că nu are puteri discreționare. 

La brifingul de presă care a urmat s-a văzut că diferențele de viziuni dintre președintele Dodon și președintele Parlamentului, continuă. Aceste deosebiri de idei țin de vectorii de politică externă, de prerogativele deținute de președintele statului și de neutralitatea Moldovei. S-a constatat însă că nu există diferențe de viziuni referitoare la procesul reglementării conflictului transnistrean și că nu există contradicții majore în ceea ce privește mediul de afaceri și atragerea investitorilor străini. Și pe problemele sociale a existat consens.

Președintele Dodon a susținut, din nou, că își dorește anularea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană şi a anunţat că la începutul lui aprilie va semna un acord cu Uniunea Euroasiatică. Domnul Dodon a pledat pentru modificarea Constituţiei, astfel încât preşedintele să poată dizolva Parlamentul."Instituția prezidențială va veni cu iniţiativa modificării Constituției către Parlament. Voi pleda pentru închiderea Biroului NATO la Chişinău. Deschiderea lui este o provocare la adresa intereselor naţionale ale Republicii Moldova", a declarat președintele Dodon.

În replică, președintele legislativului moldovean, a spus că, "orice declanșare de anticipate, discuții, referendumuri și altele vor pune în pericol Republica Moldova ca mesaj, ca politici și ca atractivitate din punct de vedere al investițiilor. Am încercat să-i explicăm domnului președinte cu argumente, inclusiv juridice, că Biroul de legătură al NATO la Chișinău nu va aduce nici un impact negativ la neutralitatea Republicii Moldova", a declarat domnul Candu. Președintele Parlamentului a mai spus că, Moldova poate deveni un stat dezvoltat doar prin apropierea de Uniunea Europeană. Referindu-se la ideea de modificare a Constituţiei, propusă de domnul Dodon, domnul Candu a precizat Moldova are o experiență neplăcută în luptele pentru competențe sporite şi că tocmai din acest motiv statul moldovean trebuie să rămână unul parlamentar.

Pare că nici unul dintre protagoniști nu a cedat. Domnul Filip,  tehnocrat de felul său, a păstrat o ușoară neutralitate și a subliniat necesitatea și importanța dialogului dintre Cabinetul de Miniștri și instituția prezidențială. Nimeni nu a arătat că ar fi mulțumit de rezultatul discuțiilor. Care a fost atunci rezultatul trilateralei cerute de domnul Dodon?

A fost cel enunțat pe 31 ianuarie de domnul Maxim Lebedinschi, consilier prezidenţial în domeniul juridic şi al relaţiilor instituţionale, reprezentant al Preşedintelui Republicii Moldova în relaţiile cu Parlamentul şi Guvernul că, “între instituţia guvernamentală şi instituţia prezidenţială trebuie să fie găsit un consens, pentru soluționarea problemelor apărute după alegerile prezidențiale”. Domnul Lebedinschi afirma atunci că instituția prezidențială nu îşi doreşte să intre în conflict cu celelalte instituţii ale statului, vrea conlucrare şi colaborare prin consens. Adică președintele Dodon a vrut negocieri. De aici.

Pe 21 februarie s-a negociat. Desigur nu s-a reușit găsirea unui răspuns la întrebarea cheie, cine deține întâietatea într-o țară parlamentară, ca Republica Moldova: președintele Igor Dodon, ales prin vot direct de către cetățeni ori președintele Parlamentului moldovean, Andrian Candu, care deține majoritatea parlamentară? Nu aveau cum găsi acest răspuns, el atrage după sine consecințe electorale negative. Iar asta se va reflecta în alegerile din 2018. În schimb, consensul găsit referitor la modul de reglementare al conflictului transnistrean, unde președintele Dodon nu mai vorbește de federalizare ci de formatul 5 plus 2, (ca și Parlamentul și Guvernul) și  lipsa unor contradicții majore în ceea ce privește mediul de afaceri și atragerea investitorilor străini este un rezultat important. Această înțelegere nu poate fi interpretată ca o cedare a pozițiilor deținute de cele două părți pe câmpul electoral. De asemenea s-a observat că domnul Candu nu a avut mari obiecții la anunțul făcut de președintele Dodon că va semna un acord cadru de cooperare cu Uniunea Euroasiatică. Acordul nu produce efecte juridice deci, nu intră în contradicţie cu Acordul de asociere şi liber schimb cu UE. Semnarea acestui document nu poate fi interpretată ca o cedare în fața Partidului Socialiștilor. Tocmai pentru a nu se interpreta că s-ar dori înghețatrea relațiilor cu Uniunea Europeană (așa cum a declarat domnul Oazu Nantoi) majoritatea parlamentară ar trebui să emită în legislativ o declarație în care să se pronunțe pentru continuarea apropierii Moldovei de Uniunea Europeană.

Președinția, Parlamentul și Guvernul au reușit să găsească un prim compromis. Îmi dau seama că nu a fost ușor, dar acest exercițiu de coabitare între ramurile puterii avantajează nu doar politicienii, ci și întreaga societate.  

Atât domnul Dodon, cât și domnul Candu au suficiente resurse în a se constrânge reciproc. Domnul Dodon consideră că poate profita de problemele apărute în urma demiterii ministrului apărării. La rândul său, domnul Candu se gândește că ar putea convinge două treimi din deputații moldoveni pentru a-l suspenda pe președinte. Nu știu dacă aceste voturi există ori nu. Dar în nefericitul scenariu al constrângerilor reciproce, atât de dorit de unii factori externi, Moldova s-ar consuma într-un lung și sinucigaș război instituțional. Domnul Dodon știe acest lucru. Și domnul Candu cunoaște asta. Nu cred că domniile lor își doresc să ajungă până acolo. Cei doi politicieni își dau seama că prețul pe care l-ar plăti ar fi mult prea mare – falimentul statului moldovean. Cred că, negocierile inițiate de domnul Dodon, și acceptate de domnul Candu, au fost pentru supraviețuirea statului moldovean.  

Tocmai de asta participanții la discuții au declarat că, dincolo de viziunile lor geopolitice, dincolo de zăngănitul propagandistic, dialogul este important și va continua. Discuțiile sunt benefice. Pacea este mai bună decât războiul politic.