TRILATERALA DOMNULUI DODON

Pe 21 februarie 2017, domnii Dodon, Candu și Filip au avut o discuție trilaterală. Convorbirea, convocată de președintele Dodon, a durat destul de mult. Firesc, domnia sa este nemulțumit de situația în care, potrivit prevederilor constituționale, șeful statului moldovean nu e chiar șef, că nu are puteri discreționare. 

La brifingul de presă care a urmat s-a văzut că diferențele de viziuni dintre președintele Dodon și președintele Parlamentului, continuă. Aceste deosebiri de idei țin de vectorii de politică externă, de prerogativele deținute de președintele statului și de neutralitatea Moldovei. S-a constatat însă că nu există diferențe de viziuni referitoare la procesul reglementării conflictului transnistrean și că nu există contradicții majore în ceea ce privește mediul de afaceri și atragerea investitorilor străini. Și pe problemele sociale a existat consens.

Președintele Dodon a susținut, din nou, că își dorește anularea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană şi a anunţat că la începutul lui aprilie va semna un acord cu Uniunea Euroasiatică. Domnul Dodon a pledat pentru modificarea Constituţiei, astfel încât preşedintele să poată dizolva Parlamentul."Instituția prezidențială va veni cu iniţiativa modificării Constituției către Parlament. Voi pleda pentru închiderea Biroului NATO la Chişinău. Deschiderea lui este o provocare la adresa intereselor naţionale ale Republicii Moldova", a declarat președintele Dodon.

În replică, președintele legislativului moldovean, a spus că, "orice declanșare de anticipate, discuții, referendumuri și altele vor pune în pericol Republica Moldova ca mesaj, ca politici și ca atractivitate din punct de vedere al investițiilor. Am încercat să-i explicăm domnului președinte cu argumente, inclusiv juridice, că Biroul de legătură al NATO la Chișinău nu va aduce nici un impact negativ la neutralitatea Republicii Moldova", a declarat domnul Candu. Președintele Parlamentului a mai spus că, Moldova poate deveni un stat dezvoltat doar prin apropierea de Uniunea Europeană. Referindu-se la ideea de modificare a Constituţiei, propusă de domnul Dodon, domnul Candu a precizat Moldova are o experiență neplăcută în luptele pentru competențe sporite şi că tocmai din acest motiv statul moldovean trebuie să rămână unul parlamentar.

Pare că nici unul dintre protagoniști nu a cedat. Domnul Filip,  tehnocrat de felul său, a păstrat o ușoară neutralitate și a subliniat necesitatea și importanța dialogului dintre Cabinetul de Miniștri și instituția prezidențială. Nimeni nu a arătat că ar fi mulțumit de rezultatul discuțiilor. Care a fost atunci rezultatul trilateralei cerute de domnul Dodon?

A fost cel enunțat pe 31 ianuarie de domnul Maxim Lebedinschi, consilier prezidenţial în domeniul juridic şi al relaţiilor instituţionale, reprezentant al Preşedintelui Republicii Moldova în relaţiile cu Parlamentul şi Guvernul că, “între instituţia guvernamentală şi instituţia prezidenţială trebuie să fie găsit un consens, pentru soluționarea problemelor apărute după alegerile prezidențiale”. Domnul Lebedinschi afirma atunci că instituția prezidențială nu îşi doreşte să intre în conflict cu celelalte instituţii ale statului, vrea conlucrare şi colaborare prin consens. Adică președintele Dodon a vrut negocieri. De aici.

Pe 21 februarie s-a negociat. Desigur nu s-a reușit găsirea unui răspuns la întrebarea cheie, cine deține întâietatea într-o țară parlamentară, ca Republica Moldova: președintele Igor Dodon, ales prin vot direct de către cetățeni ori președintele Parlamentului moldovean, Andrian Candu, care deține majoritatea parlamentară? Nu aveau cum găsi acest răspuns, el atrage după sine consecințe electorale negative. Iar asta se va reflecta în alegerile din 2018. În schimb, consensul găsit referitor la modul de reglementare al conflictului transnistrean, unde președintele Dodon nu mai vorbește de federalizare ci de formatul 5 plus 2, (ca și Parlamentul și Guvernul) și  lipsa unor contradicții majore în ceea ce privește mediul de afaceri și atragerea investitorilor străini este un rezultat important. Această înțelegere nu poate fi interpretată ca o cedare a pozițiilor deținute de cele două părți pe câmpul electoral. De asemenea s-a observat că domnul Candu nu a avut mari obiecții la anunțul făcut de președintele Dodon că va semna un acord cadru de cooperare cu Uniunea Euroasiatică. Acordul nu produce efecte juridice deci, nu intră în contradicţie cu Acordul de asociere şi liber schimb cu UE. Semnarea acestui document nu poate fi interpretată ca o cedare în fața Partidului Socialiștilor. Tocmai pentru a nu se interpreta că s-ar dori înghețatrea relațiilor cu Uniunea Europeană (așa cum a declarat domnul Oazu Nantoi) majoritatea parlamentară ar trebui să emită în legislativ o declarație în care să se pronunțe pentru continuarea apropierii Moldovei de Uniunea Europeană.

Președinția, Parlamentul și Guvernul au reușit să găsească un prim compromis. Îmi dau seama că nu a fost ușor, dar acest exercițiu de coabitare între ramurile puterii avantajează nu doar politicienii, ci și întreaga societate.  

Atât domnul Dodon, cât și domnul Candu au suficiente resurse în a se constrânge reciproc. Domnul Dodon consideră că poate profita de problemele apărute în urma demiterii ministrului apărării. La rândul său, domnul Candu se gândește că ar putea convinge două treimi din deputații moldoveni pentru a-l suspenda pe președinte. Nu știu dacă aceste voturi există ori nu. Dar în nefericitul scenariu al constrângerilor reciproce, atât de dorit de unii factori externi, Moldova s-ar consuma într-un lung și sinucigaș război instituțional. Domnul Dodon știe acest lucru. Și domnul Candu cunoaște asta. Nu cred că domniile lor își doresc să ajungă până acolo. Cei doi politicieni își dau seama că prețul pe care l-ar plăti ar fi mult prea mare – falimentul statului moldovean. Cred că, negocierile inițiate de domnul Dodon, și acceptate de domnul Candu, au fost pentru supraviețuirea statului moldovean.  

Tocmai de asta participanții la discuții au declarat că, dincolo de viziunile lor geopolitice, dincolo de zăngănitul propagandistic, dialogul este important și va continua. Discuțiile sunt benefice. Pacea este mai bună decât războiul politic.