EȘECUL DREPTEI ÎN MOLDOVA CONSECINȚĂ ȘI A ANEXĂRII CRIMEEI

Președintele Partidului Democrat din Moldova, Vlad Plahotniuc a declarat recent că „eșecul opoziției de dreapta va determina schimbări importante și necesare pe dreapta politică din Moldova”. De aici.

Despre acest posibil eșec, Traian Băsescu atenționa încă din aprilie 2015, la Realitatea TV București. Fostul președinte al României preciza atunci că, Moldova, o țară în care statul român a investit mult efort politic, se poate transforma pentru București, într-un „eșec de proporții”. Eșecul despre care vorbea domnul Băsescu în 2015 este cunoscut: Igor Dodon, candidatul stângii politice moldovene, a câștigat alegerile prezidențiale. Acțiunile politice ale domnului Dodon vin să întărească convingerea exprimată de comentatorii politici, români sau moldoveni, că „Federația Rusă nu va mai da drumul nici Moldovei, dar nici Ucrainei, spre Uniunea Europeană”. 

La trei ani distanță de la anexarea Crimeei, pe 1 martie 2014, atunci când Putin a decis  să trimită trupe militare în estul și sudul Ucrainei, pot spune că tot ceea ce s-a întâmplat în estul Europei, complicarea extremă a siituației din regiune s-a datorat acestei acțiuni inițiate de Putin.

Anexarea Crimeei a dat startul unei reorientări politice internaționale de mari proporții. Problema esenţială cu care s-au confruntat/se confruntă statele Parteneriatului Estic și cele aflate la frontiera UE ține de ordinea politică pe continentul european și de aranjamentele de securitate în regiunea care, până în anul 1991, a aparținut URSS. Discursul din octombrie 2015 al șefului Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, prin care a cerut recalibrarea urgentă a relațiilor Uniunii Europene cu Federația Rusă, este dovada acestor îngrijorări. În timp temerile nu au scăzut, dimpotrivă ele persistă.  

Domnul Iulian Chifu notează recent că, preocuparea cea mare nu este că președintele Tump se va înțelege cu președintele Putin pe seama țărilor mici din Estul Europei ci, din contra, ca nu cumva, nervos, președintele american să determine o postură de confruntare deschisă cu Federația Rusă.De aici.

 

Nu cred că Putin va da curs cerințelor domnului Trump, noul locatar al Casei Albe a solicitat Federației Ruse să se retragă din Crimeea. La fel, nu cred că Moscova se teme de declarațiile făcute în Consiliul de Securitate al ONU de reprezentantul SUA care a condamnat “ocupația rusă” din Estul Ucrainei. Interesele pe care Federația Rusă le are în Marea Neagră o impun să păstreze Crimeea pentru ea. 

Anexarea Crimeei este piatra de hotar a istoriei contemporane.O eventuală escaladare a conflictelor din estul Ucrainei sunt un test pentru președintele Trump. Nu știu dacă domnia sa își va păstra, ori nu, calmul.  

Moldova, aflată pe falia ciocnirilor civilizaționale, a resimțit mult mai profund efectele de lungă durată ale acestei anexări – viziunile electoratului moldovean, pe parcursul anului 2014, s-au schimbat și au făcut posibilă obținerea unui alt rezultat la alegerile parlamentare din 30 noiembrie. 

Campania pentru alegerile parlamentare, dar și pentru cele prezidențiale, a adus cu ea apariția și promovarea intensă a unor forme integraționiste opuse Uniunii Europene, în care au fost  prezentate dezavantajele vectorului de dezvoltare european. Mai mult, anexarea Crimeei a făcut posibilă slăbirea modului de promovare a intereselor statului român în Republica Moldova. Președintele Iohannis, în ianuarie 2015, a refuzat o primă vizită oficială în Republica Moldova și nu a vrut să își atribuie rolul de arbitru al ciocnirilor politice din interiorul AIE. Relația domnului Iohannis cu Republica Moldova a început cu stângul. 

 

Probabil acesta e motivul pentru care în 2016, pârghiile de care a dispus România la Chișinău au fost doar financiare. Bucureștiul a condiționat împrumutul solicitat de Chișinău de implementarea unor reforme structurale. Prima tranșă a acestui împumut, a fost acordată la data de 24 august 2016. A fost un semnal că Moldova s-a stabilizat și că partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova pot avea încredere în seriozitatea guvenului Filip. Cea de a doua tranșă a acestui împrumut, de 50 de milioane de euro, va sosi la sfârșitul lunii februarie 2017. Guvernul de la Bucureşti a hotărât că Moldova a îndeplinit toate condiţiile necesare pentru a primi și cea de-a doua parte din credit.

Rezultatul alegerilor prezidențiale din 2016 nu este doar eșecul formațiunilor politice moldovene de dreapta, el este și eșecul politicilor coordonate de președintele Iohannis pentru spațiul dintre Prut și Nistru. După anexarea Crimeei și instalarea domniei sale la Cotroceni politicile Bucureștiului destinate Chișinăului au încetat să mai dea rezultatele scontate. Rezultatul bun obținut de stânga politică moldoveană se datorează și unor erori de analiză făcute la Cotroceni. Acest rezultat va spori însă importanța rolului deținut de Delegația UE la Chișinău. Viitorul șef al Delegației UE în Republica Moldova va fi cel care va media o confruntare politică, unde majoritatea parlamentară pro-europeană își dorește continuarea vectorului de apropiere de UE iar opoziția pro-rusă, discret adunată în jurul președintelui Dodon, cere substituirea acestui vector cu unul euro-asiatic. O mediere posibilă căci delegatul  oficialilor europeni la Chișinău are pârghii reale de influență asupra vieții politice și economice din Republica Moldova. 

România ca stat de frontieră al UE este interesată în predictibilitatea și stabilitatea Republicii Moldova. Prin asistența financiară rambursabilă/ne-rambursabilă pe care o oferă statul român este unul dintre cei mai importanți donatori ai Chișinăului. Previziunile economice spun că, în perioada 2018-2019 România va cunoaște o nouă fază de boom economic, evoluţia este anticipată datorită a două mari evenimente, împlinirea a o sută de ani de la Marea Unire şi preluarea în premieră a preşedinţiei UE. 

Consolidarea predictibilității și stabilității Republicii Moldova și transformarea calitativă a paradigmei bilaterale București-Chișinău pot căpăta sens prin preluarea de către România a șefiei Delegației UE la Chișinău. Dacă vrea să rămână în istorie domnul Meleșcanu ar trebui să se gândească la asta.