PARTENERIATUL PENTRU O MOLDOVĂ FEDERALĂ

Președintele moldovean Igor Dodon s-a întâlnit, la Soci, cu Vladimir Putin. Președintele rus a promis că, „Moscova va face tot posibilul pentru soluționarea diferendului transnistrean”. „Vom garanta acele înțelegeri care pot și trebuie să apară pentru a rezolva această problemă în interesul tuturor persoanelor care trăiesc acolo”, a afirmat Putin. 

Președintele moldovean, la rândul său, și-a exprimat recunoștința față de Federația Rusă pentru poziția avută în procesul de soluționare a conflictului transnistrean. Gratitudinea a fost exprimată  „din partea poporului moldovenesc din partea stângă și dreaptă a Nistrului”. Igor Dodon a declarat că după alegerile parlamentare de anul viitor se va ajunge la reglementarea politică a conflictului de pe Nistru. „Sunt sigur că, la Chișinău, va exista un Parlament pro-moldovenesc care se va orienta spre rezolvarea acestei probleme foarte importante”, a adăugat el. 

Putin a recunoscut că apreciază în mod deosebit eforturile lui Igor Dodon de a normaliza relațiile ruso-moldovene. „Apreciem eforturile dumneavoastră de a normaliza relațiile ruso-moldovene, vedem că acest proces nu este ușor, dar plecăm de la faptul că atât poporul moldovean, cât și poporul Federației Ruse sunt interesate de o evoluție pozitivă”, a spus șeful statului rus. De aici.

Ce se ascunde în spatele cuvintelor spuse de cei doi președinți?

Răspunsul este la suprafață: federalizarea Moldovei. Viceministrul externelor rusești, Grigori Karasin, într-un interviu recent, declara că Federația Rusă își va evacua munițiile din regiunea transnistreană atunci când conflictul transnistrean va fi reglementat așa cum vrea Moscova, adică prin federalizarea Republicii Moldova. De aici.

Enunțul făcut de președintele Dodon în fața lui Putin, că „un Parlament pro-moldovenesc se va orienta spre rezolvarea problemei transnistrene”, se traduce printr-o rezolvare federală a conflictului. Șeful statului moldovean a anunțat de mai multe ori că unica soluţie pentru reglementarea conflictului transnistrean este federalizarea Republicii Moldova. Nimic nou. Igor Dodon este doar un executant al viziunii ruse de rezolvare a conflictului de pe Nistru. 

Nici discursul pro-federalizare al viceministrului Karasin nu e nou. Dmitri Kozak, în anul 2003, viceprim-ministru al Federației Ruse, pregătise un plan de soluționare definitivă a conflictului dintre Republica Moldova și regimul separatist din Transnistria, prin constituirea a unui stat moldovenesc federal asimetric. Planul prevedea staționarea trupelor rusești pe teritoriul Moldovei până în 2023, acest planul a fost respins de către Vladimir Voronin.

Nou este faptul că, Adunarea Parlamentară a NATO, desfășurată zilele trecute la București, a respins amendamentul înaintat de delegaţia Republicii Moldova prin care solicita o rezoluție de retragere a armamentului și trupelor ruse din stânga Nistrului. Dar fost acceptat un amendament al delegaţiei române, în care se specifică faptul că orice soluţie în conflictul transnistrean trebuie să ţină cont de suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova. De aici.

Doar că, pe 7 iulie 2017, Duma de Stat a Federației Ruse a votat pentru păstrarea trupelor militare ruse în regiunea transnistreană. Era o confirmare indirectă a faptului că federalizarea Republicii Moldova convine cel mai mult Federației Ruse. De ce? S-a mai spus: federalizarea Republicii Moldova va deschide calea pentru utilizarea aceluiași model în regiunile de est ale Ucrainei. 

Se știe că ideea Kremlinului este de a crea un „cordon sanitar”  între NATO/UE și Federația Rusă. O zonă gri. În condițiile în care, sub regimul Erdogan, Turcia face pași de distanțare de Occident, iar Marea Neagră seamănă a fi un lac rusesc, Putin capătă suficient ascendent care să facă posibilă crearea acestei zone de influență a Federației Ruse. Cât de multă autoritate va avea Moscova în Ucraina sau Republica Moldova depinde însă de evoluțiile politice din aceste țări.

Succesul formațiunilor politice pro-europene din Ucraina ori Moldova depinde de atractivitatea soluțiilor pe care Uniunea Europeană le va propune acestor state în cadrul summit-ului Parteneriatului Estic din 24 noiembrie. De ce? Pentru că partidele aflate la guvernare în aceste state trebuie să prezinte alegătorilor lor beneficiile politicilor pro-europene. Cât de mult va conta pentru cetățeanul ucrainean faptul că țara sa va avea posibilitatea să se alăture uniunii  vamale și energetice europene? Va conta pentru cetățeanul moldovean anularea tarifelor la roaming? Sunt doar două dintre prevederile conținute de o rezoluție a Comisiei de Afaceri Externe a Parlamentului European referitoare la țările Parteneriatului Estic. De aici.

Desigur, România, țara în care s-a desfășurat pentru a treia oară summit-ul Adunării Parlamentare a NATO, care are un parteneriat strategic cu Statele Unite, și-a reconfirmat, prin alocarea celor 2% pentru politicile de apărare, apetența pentru a deveni centrul de greutate NATO în regiune. De aici și derularea unor scenarii pentru creșterea influenței Bucureștiului pe scena politică de la Chișinău, de fapt o strategie de securitate pro-activă. Soluția probabilă, Traian Băsescu în fruntea unui bloc electoral pro-unionist și pro-european în alegerile parlamentare de anul viitor, poate reduce procentajul electoral pe care mizează președintele Dodon. Dar nu suficient. 

A fost de datoria Chișinăului oficial să găsească soluția introducerii votului mixt, pe liste de partid și în circumscripții electorale, pentru ca socialiștii moldoveni să nu dețină o majoritate parlamentară care să declare Republica Moldova stat federal chiar în anul Centenarului Unirii. 
Păstrarea vechiului Cod Electoral ar fi garantat acest lucru. Presiunile politice făcute de Maia Sandu și Andrei Năstase la Bruxelles,  pentru păstrarea votului pe liste de partid sunt manifestări care pot fi interpretate ca acțiuni în favoarea federalizării Republicii Moldova. Prefer să consider că cei doi politicieni nu au conștientizat până la capăt consecințele păstrării vechiului Cod Electoral. Dacă vor continua criticile la adresa votului mixt și vor refuza participarea într-un larg bloc electoral pro-european, înseamnă că acceptă federalizarea statului moldovean. Și e grav de tot. 

UN ÎNDEMN OPORTUN - BĂSESCU ȘTIE CE ȘTIE, DAR NU POATE SPUNE

Ziaristul român Bogdan Chirieac scrie că, la începutul lunii mai,  Federația Rusă va ataca Ucraina. Domnul Chireac face trimitere, la generalii americani care au vizitat de curând Bucureștiul. “Mult mai aproape de zona de conflict decât alte țări, România trebuie să se aștepte la o serie de diversiuni din partea Rusiei neprietene. România este cu atât mai vulnerabilă cu cât Republica Moldova, al doilea stat românesc, este penetrată politic, economic și cultural de Moscova. Unii spun că acțiunile DNA împotriva corupției ar avea legătură cu eliminarea centrelor de putere rusești din România. E prea devreme să tragem această concluzie”, afirmă domnul Chirieac.   

Ziaristul român a intuit relativ corect. Pe zece aprilie 2014, doamna Nuland avea un discurs în fața Congresului american unde afirma că, în țările Europei de Est, lupta cu corupția trebuie să devină o prioritate. Expunerea doamnei Nuland pornea de la constatarea faptului că anexarea Crimeei a fost posibilă datorită corupției la nivel înalt prezentă în Ucraina. "Se atestă una și aceeași tendință îngrijorătoare în multe țări din Europa Centrală și în Balcani. Tendință îngrijorătoare ca aspirațiile cetățenilor să fie călcate în picioare în interesul oligarhilor corupți, care folosesc banii și influența pentru a înăbuși opoziția politică, pentru a cumpăra politicieni și mass-media, pentru a slăbi independența justiției și drepturile ONG-urilor în aceste state”,  sublinia în urmă cu un an Victoria Nuland.

Doamna Nuland arăta cu degetul punctele slabe ale noilor democrații din regiune – coruptibilitatea politicienilor, manipulările efectuate de către instituțiile mass-media și interesele divergente ale oligarhilor locali. La un an distanță de anexarea Crimeei constatăm că în România anului 2015, DNA-ul reține marii corupți,  iar NATO este gata să întărească capacitățile de apărare ale Republicii Moldova. Semn că aproape toate cele punctate de doamna Nuland au fost puse în aplicare. Mai mult decât atât - zilele trecute politicienii de la București au eliminat o hotărâre a Parlamentului României din 2 mai 2007 care limita la 3000 numărul maxim al soldaților americani care se pot afla pe teritoriul statului român. Acum Statele Unite ale Americii pot disloca în România câte trupe vor.

În articolul domniei sale, Război lângă România , Bogdan Chirieac nu era convins că acțiunile DNA ar avea legătură cu eliminarea centrelor de putere rusești care acționează în România. Posibil că nu toate acțiunile DNA au o asemenea conexiune. Dar cu siguranță, printre cei reținuți se numără și persoane care ar putea fi implicate în acțiuni subversive la adresa statului român. Că poate fi vorba despre așa ceva, o spune domnul George Maior, la Realitatea TV – SRI și DNA au o colaborare foarte bună. Domnul Maior a explicat că SRI oferă către DNA informații pentru combaterea corupției.  Așadar e foarte posibil, așa cum afirma la zece martie 2014 doamna Nuland, ca la adăpostul corupției să existe suficiente legături care duc spre centrele ruse de informații.

Domnul Bogdan Chirieac este îngrijorat de soarta României. Îl interesează mult mai puțin ce se va întâmpla cu Republica Moldova. Pe care o consideră o vulnerabilitate. Domnia sa are dreptate atunci când notează că Republica Moldova este penetrată politic, economic și cultural de Moscova – dar Moldova era șvaițer și în urmă cu 25 de ani. Din pricina acestei vulnerabilități România ar trebui să își revizuiască relațiile cu Republica Moldova? Nu cred. Să fie Moldova o amenințare reală pentru România? Mai degrabă o sursă de instabilitate. Cea mai mare amenințare pentru România este Crimeea, cu arsenalul rusesc dislocat acolo. Dar România este în acest moment în cea mai bună situaţie din întreaga ei istorie, e vorba de apartenenţa la NATO şi Uniunea Europeană. Acest lucru înseamnă garanții solide de securitate şi prosperitate. De asta în fața dramaticelor evenimente din regiune, România este protejată.  

Domnul Chirieac ne spune că în luna mai Rusia va invada Ucraina. Informația i-ar fi venit pe surse. Am putea să îl credem. Fostul consilier al președintelui Putin, Andrei Ilarionov nota în presa rusă că majorarea bruscă a cheltuielilor din domeniul militar în perioada ianuarie februarie 2015 demonstrează faptul că Moscova se pregătește pentru purtarea unor acțiuni militare de lungă durată. Așa că, da, ar putea fi un motiv de îngrijorare, dar împreună cu aliații săi, statul român își poate purta de grijă. 

În schimb, se pare că soarta Moldovei pare a fi decisă. Prezent la Chișinău, Eric Rubin, oficial al Departamentului de Stat, declara la sfârșitul lunii martie 2015, că Statele Unite văd Moldova într-un stat comun cu regiunea transnistreană. Dacă această viziune de reglementare a conflictului este agreată de partea rusă, Moldova va deveni un stat federal cu trei subiecți – Transnistria, Găgăuzia și Moldova. Dacă Moldova va deveni un stat federal, așa cum a lăsat să se înțeleagă domnul Rubin, trupele ruse dislocate în Transnistria vor deveni o permanență. Transnistrizarea Moldovei va însemna transformarea statului moldav într-o regiune tampon între interesele americane și ruse din regiune.

Dacă privim prin această cheie, îndemnul fostului președinte al României, domnul Băsescu,  de a cuteza să gândim la unirea dintre România și Republica Moldova, este unul oportun. Cel mai bun scenariu al Bucureștiului pentru a nu accepta transformarea Moldovei într-o zonă gri ar fi într-adevăr unirea. Dar ea, vorba domnului Băsescu, trebuie cerută. Cine va face acest lucru? Chișinăul ori Bucureștiul? Domnul Iohannis, domnul Ponta? Ori poate domnul Bogdan Chirieac? Mare mi-ar fi mirarea.. 

FOTO - Vadim Șterbate/Observatorul de Nord