MICUL JIRINOVSKI DE PE BÎC

Comportamentul public al unor personaje politice din Republica Moldova trezește uneori bănuiala că acestea nu și-ar avea toți boii acasă și că suferă de ceva devieri de la normalitate. Cu cât mai des urmărești dezbaterile politice televizate, cu atât presupunerea devine mai veridică și începi să crezi că  unii politicieni sunt duși rău cu pluta - prezintă toate simptomele tipice psihopatiilor. Dacă privești atent, în funcție de tabloul comportamental al personajului politic pe care îl observi, poți identifica forma exactă a devierii de la normalitate. 

Repetitiva preocupare a liderului Platformei Demnitate și Adevăr, domnul Andrei Năstase, pentru declanșarea alegerilor anticipate, nefireasca alianță a formațiunii politice pe care o conduce cu forțele pro-ruse conduse de domnul Dodon și domnul Usatâi, transmit publicului o îngrijorare referitoare la starea de logică și sănătate psihică a domniei sale.  De asta te întrebi mirat dacă nu cumva, de curând, domnia sa s-a lovit la cap. Cum altfel putem explica toate mișcările pe care le face pe scena politcă moldavă?

Domnul Alexandru Solcan, scrie într-o analiză politică recentă că  protestele au impus guvernarea să treacă la reforme și sugerează că nu mai există motive pentru alte manifestări stradale – maurul și-a făcut datoria, maurul poate să se odihnească!

În condițiile în care protestatarii conduși de domnul Năstase și-au atins obiectivul - executarea reformelor – care ar fi necesarul logic al continuării manifestărilor și al obsesiei domnului Nătase pentru alegeri anticipate? Știm cu toții că anticipatele, în acest moment nu sunt oportune căci ele deschid drumul către o majoritate în viitorul Parlament al Republicii Moldova formată din Partidul Socialiștilor și formațiunea politică condusă de către domnul Usatâi. Unde e logica? 

Prezent în studioul Pro TV Chișinău, domnul Năstase și-a permis să comită atacuri la persoană la adresa tuturor celor care consideră că anticipatele sunt inoportune. S-a văzut cu ochiul liber că domnia sa se consideră unicul deținător al adevărului, al demnității și al moralei. Să fie acesta un semn nefast? Dar atât timp cât încrederea în sine nu intră în conflict cu autoritatea legală, constați că sentimentul de autoimportanță încă nu poate fi tratat ca fiind un semn de abatere de la normalitate. 

Îmi veți spune că  maniera liderului Platforma DA de a-și impune părerea proprie este una unilaterală și profund violentă și că ea trădează trăsăturile unui mic dictator. Dar, este evident că protestele și activitatea politică în general, constituie, și nu numai pentru domnul Năstase, un prilej de afirmare personală, o formă publică de manifestare a ambițiilor și a propriei trufii. Probabil că, atât timp cât aceste manifestări nu intră în conflict cu legea, nu este nimic rău în asta,  toți ne dorim autoafirmarea personală!

Promovată de canalele de televiziune, constanta agresivitate și lipsă de toleranță în dialogul pe care îl poartă cu oponenții politici, îndârjirea  și amenințătoarea sa gesticulație, face să ne întrebăm dacă acest comportament s-ar înscrie sau nu, în limita corectitudinii și toleranței politice, ori poate fi dovada unui dezechilibru interior și un semn de incapacitate de control asupra impulsurilor. Cred că mai degrabă, domnul Năstase vrea să ne facă să credem că este „inedit” politic – dar nu e adevărat - domnul Usatâi ori domnul Jirinovski, în Rusia, au același comportament.

Domnul Andrei Năstase profită cinic și machiavelic de nevoile noastre, a acelei categorii de cetățeni care este afectată de scumpirile în lanț care au loc în Republica Moldova. Domnia sa ne exploatează emoțiile în propriul interes politic, așa cum a fost transformarea platformei civice de proteste într-un partid. Putem să ne supărăm pe asta? Da, dar în fond nu este nimic nou. Noi suntem principalii vinovați. Explic. Pe fundalul crizelor economice, populismul radical a fascinat mulțimi mult mai evoluate decât cele de la Chișinău. De asta, vina micilor dictatori care au trimis lumea pe baricade ori au îndeamnat mulțimile să ia cu asalt instituțiile statului, este diluată. Culpa aparține în egală măsură și celor care cred în demagogia dictatorilor. Adică nouă. Această abilitate de a înșela încrederea oamenilor și de a fi mai apoi lipsit de remușcări, nu este proprie doar domnului Andrei Năstase. Ea aparține tuturor politicienilor.   

Ca avocat, domnia sa cunoaște exact unde este limita dintre legal și ilegal, însă ca politician care vrea să facă pe „nebunul” – că prinde la public, își permite să încalce această limită, să calce peste normele sociale, să organizeze proteste violente, doar pentru a duce la final propriile planuri. Asemenea oameni, când se implică în politică, nu sunt dispuși să își îndeplinească promisiunile și nu devin politicieni de „cursă lungă” - aproape întotdeauna ei își dezamăgesc simpatizanții. Trădarea repetată a partenerilor politici apropiați le este caracteristică. Ceva nou în politica moldavă? Parcă nu.

Liderul Platformei Demnitate și Adevăr s-a lăudat în repetate rânduri de agerimea minții sale. A făcut-o în fața presei. E un narcisist patologic, îmi veți spune. După afirmația asta, ați putea să îmi scoateți în evidență faptul că mențiunile la iuțeala gândului său ar putea fi o dovadă a vreunui posibil complex de inferioritate – ei aș, răspund, nu e nici un complex. De de cîte ori, în public fiind, domnul Voronin ori domnul Roșca nu au făcut timiteri la deșteptăciunea lor politică? Nimic nou sub soare! 

Rigiditatea politică de care dă dovadă domnul Năstase, orgoliul personal al domniei sale, egocentrismul și hipervalorizarea propriei persoane și subestimarea celorlalți par a fi semne ale unei abateri de la sănătatea psihică. Dar aceste caracteristici sunt semne comune pentru mulți politicieni de pe scena politică de la București, Moscova ori Chișinău. Să fie oare toți politicienii săriți de pe fix? Nu cred! Mai țineți minte comportamentul public al fostului președinte al Partidului România Mare, domnul Corneliu Vadim Tudor, ori al domnului Jirinovski, lider al unui important partid politic din Federația Rusă? Nu sunt ele identice?

Este semnul intoleranței politice, al egocentrismului și al ostilități în raport cu cei care îi împiedică în atingerea scopurilor lor egocentrice? Da. Sunt acești politicieni intoleranți și reacționează bolnăvicios la frustrări și provocări? Da. 

Sunt semnele micilor dictatori care știu să profite de necazurile și umilința cetățenilor aflați în nevoi. Sunt semnele populismului politic. Dacă nu ar exista crize politice/economice acest tip de a face politică nu ar exista. Comportamentul public al domniilor lor este copia societății afectate de criză. Cauză și efect. Atât timp cât există cerință vor exista și asemenea politicieni. Stabilizarea statului moldovean și ieșirea lui din criza în care se află va duce la reducerea necesității unui asemenea tip de politician și la dispariția lor de pe scena politică moldavă. Dispare cererea, dispare și oferta.

Bîc – râuleț pe care se află amplasată capitala Republicii Moldova 

Vladimir Jirinovski - politician populist rus