BUCUREȘTII, CEAIUL ȘI PROTESTELE LA MINUS 6 GRADE

Pe scurt, despre ce se întâmplă în România: PSD/ALDE e la guvernare, PNL e pe dric iar Iohannis e negru de supărare.

Guvernul Grindeanu a tăiat niște finanțări și a mărit salariul unora. Populist, dar pentru amărâți și săraci e bine.

Guvernul Grindeanu a emis o Ordonanță de Urgență prin care a modificat articole din Codul de procedură penală și a emis un proiect de lege privind grațierea unor pedepse și a unor măsuri privative de libertate.  Imediat după, în Piața Victoriei din București au avut loc ample demonstrații de protest împotriva acestei acțiuni a guvernului PSD/ALDE.  Manifestațiile, organizate de utilizatori ai rețelelor de socializare, au început duminică, 22 ianuarie, și nu au fost declarate conform prevederilor legale. Potrivit legislației românești, acest fel de acţiuni se anunţă autorităților locale  cu trei zile înainte de a avea loc. Președintele Iohannis a participat la manifestația din 22 ianuarie și a declarat că Guvernul României este un grup de penali.

În 2016, cam pe vremea asta, nou instalatul Guvern Cioloș a schimbat, tot prin Ordonanţă de Urgenţă, aproximativ 70 de articole din Codul de Procedură Penală al României. Modificările s-au făcut fără avizul Consiliului Suprem al Magistraturii, fără dezbatere publică, acțiunea venea de la Cabinetul de Miniștri declarat de presa română ca fiind cel mai european si mai tehnocrat guvern din istoria României.

Executivul român are dreptul să emită ordonanțe de urgență. În același timp, în Constituția României e scris, negru pe alb, că amnistia și grațierile colective se fac prin lege organică - PSD/ALDE dețin majoritatea parlamentară, puteau face lejer acest lucru.

Președintele PSD, Liviu Dragnea, a afirmat că domnul Iohannis este autorul moral al acestor proteste. Are dreptate. Prezența președintelui României, în stradă, alături de protestatari a avut scopul de a-i încuraja să lupte împotriva „găștii de penali”. Iar bucureștenii fac asta.

Cel mai ironic în toată lupta asta între “penalii PSD” şi “instituţiile anti-corupţie” este că şi DNA-ul – mama și tata anti-corupţiei – a fost înfiinţat tot prin Ordonanţă de Urgenţă.

Atunci, ordonanța pentru înființarea DNA a fost aprobată în Camera Deputaţilor cu mai puţine voturi decât era nevoie pentru o lege organică.

Însă nu e firesc să faci amnistii ori grațieri colective prin Ordonanţe de Urgenţă.

Este adevărat că printre principalii beneficiari ai acestei ordonanțe se numără persoane care dețin funcții importante în statul român. Din toate formațiunile parlamentare românești. 

Tot atât de adevărat e faptul că președintele Iohannis își maschează aversitatea împotriva PSD ascunzându-se în spatele unor proteste civice care susțin lupta împotriva corupției. 

150 de mii de bucureșteni au cerut/vor cere, până la urmă, demisia Guvernului PSD/ALDE. De fapt asta vrea locatarul de la Cotroceni. Domnul Iohannis este nemulțumit de faptul că nu a reușit să încropească în Parlamentul României o coaliție pe care să o poată controla, una liberal – populară. 

Să presupunem, prin absurd, că premierul Grindeanu își va da demisia. Ce va urma? Are domnul Iohannis garanții că poate forma o altă coaliție majoritară? Nu cred. Vrea să provoace alegeri anticipate? Opoziția are toate șansele să piardă și mai rău aceste alegeri. Bucureștii nu înseamnă România.

Probabil guvernul PSD/ALDE ar trebui să preia de la Chișinău  experiența din anul 2016 a Guvernului Filip – care și-a exercitat mandatul cu mult calm având cinci-șase luni proteste în PMAN. Că de aia, judecând la rece, e real politik!

Iar dacă domnul Iohannis dorește continuarea manifestațiilor din Piața Victorie ar fi bine, de dragul cetățenilor care îngheață acolo, ca opoziția PNL, USR, PMP să se organizeze mai bine și să le ofere protestatarilor măcar un ceai cald. Ca râde lumea de ei.

Pe scurt: ce doresc cu adevărat românii? Doresc o țară mai puțin globalizată, cu un nivel mai ridicat de trai și garanții sociale. În plus, doresc pacea. De asta au votat cu PSD. Și desigur, doresc politicieni cinstiți, care să slujească țara și să știe sensul cuvântului "datorie". De asta au ieșit la protest.

FOTO - Mihnea Dumitru

CE VREA PREȘEDINTELE: COMPROMISUL POLITIC ORI CONFRUNTAREA ?

Dacă l-aș fi votat pe președintele Igor Dodon aș fi fost mulțumit de gesturile lui: a anunțat intenția de a organiza un referendum privind anularea legii cu privire la datoria publică și a spus că își dorește referendum pentru extinderea puterilor pentru de a dizolva Parlamentul. Bravo, aș fi zis, promisiunile din campanie sunt respectate!

Doar că nu l-am votat pe domnul Dodon. Și pentru că e așa, îmi aduc aminte de un alt angajament făcut de domnia sa, cel în care spune că va fi președintele tuturor cetățenilor, inclusiv al celor care nu l-au ales. 

Nu știu dacă Președintele este cuprins dilema: să fie doar președintele socialiștilor ori să depășească această condiție pentru a ajunge președintele tuturor cetățenilor ?

Observ însă că anunțurile făcute în ultima vreme, demonstrează că nu a uitat promisiunile făcute în timpul campaniei electorale. Această retorică antiguvernare consolidează electoratul Partidului Socialiștilor și îl plasează într-o poziție favorabilă pentru  viitoarele alegeri parlamentare din 2018. Exact ceea ce așteptau alegătorii Președintelui!

Dar domnul Dodon știe că o confruntare a PSRM, în frunte cu  instituția prezidențială, cu majoritatea parlamentară și Cabinetul Filip poate da naștere unui lung război de uzură între instituțiile statului moldovean, iar asta va prelungi perioada de instabilitate politică. 

În același timp, domnul Dodon știe că, potrivit legii, este obligat să aibă o relație bună cu executivul și legislativul de la Chișinău. Exact ce a promis celor care nu l-au votat! Dacă acest angajament va fi respectat, vor exista beneficii - doar că ele nu vor aparține Partidului Socialiștilor, ci vor aparține tuturor moldovenilor, indiferent de culoarea lor politică. Beneficile vor fi semnificative.

Zilele trecute, purtătorul de cuvânt al Președintelui, domnul Ceban a declarat că, „sub aspect juridic, președintele Dodon este persoana cu cea mai mare legitimitate în stat”. „Să nu încercăm să limităm atribuţiile preşedintelui, vorbim de legitimitate, de mandatul său și promisiunile sale. A fost ales pentru a aplica programul electoral prezentat cetățenilor”, a subliniat domnia sa. Purtătorul de cuvânt a Președintelui a sugerat că, dacă majoritatea parlamentară va continua să reducă competențele președintelui Dodon, „s-ar putea ajunge la tensionări”. De aici.

Prezent la aceiași manifestare, domnul Maxim Lebedinschi, consilier prezidenţial în domeniul juridic şi al relaţiilor instituţionale, reprezentant al Preşedintelui Republicii Moldova în relaţiile cu Parlamentul şi Guvernul, a declarat că, “între instituţia guvernamentală şi instituţia prezidenţială trebuie să fie găsit un consens, pentru soluționarea problemelor apărute după alegerile prezidențiale”. Potrivit domniei sale, instituția prezidențială  nu îşi doreşte să intre în conflict cu celelalte instituţii ale statului, vrea conlucrare şi colaborare prin consens. Consilierul prezidențial a menționat, referindu-se la cele trei puteri existente în stat că rolul şeful statului este cel de moderator între ele. De aici.

Declarațiile domnului Ceban, potrivit cărora domnul Dodon este persoana cu cea mai mare legitimitate în stat, pleacă probabil de la ideea că, ales fiind prin vot direct, domnul Dodon este suveranul statului moldovean. Raționamentul logic e simplu, odată ce suveranitatea în statul moldovean aparține cetățeanului, Președintele, ales fiind de către cetățeni, este reprezentantul lor, legitim purtător de suveranitate a statului.

La o primă vedere, ar fi corect. Doar că nu e așa. Explic.  

În anul 2000, atunci când prin votul deputaților Constituția Republicii Moldova a fost modificată, nu s-a schimbat doar procedura de alegere a șefului statului, ci și o serie de atribuții pe care acesta le avea. Deputații au redus atunci din puterile deținute de președinte. Este adevărat că, în 4 martie 2016, Curtea Constituțională a stabilit neconstituționalitatea deciziei  din anul 2000, dar Înalții Judecători nu au spus nimic cu privire la competențele instituției prezidențiale. Asta înseamnă că modificările făcute în anul 2000, prin care deputații au redus și competențele instituției prezidențiale, au rămas valabile. 

În momentul în care domnul Dodon a anunțat că va participa la competiția prezidențială a știut că instituția prezidențială nu dispune de foarte multe pârghii de exercitare a puterii. Probabil a considerat că, ar fi ca în Armata Sovietică, unde funcția, doboră gradul. Nu e chiar așa. Doamna Rodica Secrieru, secretar general al Curţii Constituţionale a Republicii Moldova a spus-o clar: „Atribuțiile președintelui sunt aceleași, (ca cele modificate de parlamentari în anul 2000 n.r. ) s-a schimbat doar procedura de alegere a Președintelui. Poporul este reprezentat de Parlament, nu de către Președinte”. De aici.

În anul 2000 majoritatea deputaților moldoveni au decis să reducă din puterile deținute de către Președinția Republicii Moldova, locatar al căreia era domnul Petru Lucinschi. Deputații moldoveni și-au dat seama că pârghiile puterii nu trebuie să fie concentrate în mâinile unei singure persoane.  Deocamdată, principiul politic decis atunci, a fost respectat. 

Afirmațiile domnului Lebedinschi, că instituția prezidențială nu vrea să intre în conflict cu alte instituții ale statului moldovean, spun exact ceea ce ar vrea să audă urechile celor care nu l-au votat pe domnul Dodon. Probabil Parlamentul, dar și cetățenii, ar fi tentați să îl creadă. Doar că, angajamentele pe care președintele Dodon le-a făcut la Moscova, în fața președintelui Federației Ruse, nu sunt simple. Ele presupun tocmai o concentrare a pârghiilor de putere în mâinile domnului Dodon. Pentru a își îndeplini promisiune făcute președintelui Putin, Președintele Dodon are nevoie de puteri executive mai mari. 

Cui ar trebui să dea crezare Partidul Democrat din Moldova, declarațiilor corecte politic, făcute de domnul Lebedinschi ori declarațiilor pe care domnul Dodon le-a făcut în fața lui Putin? 

Afirmația făcută de domnul Lebedinschi potrivit căreia Președinția, Parlamentul și Guvernul ar trebuie să găsească consens, pentru soluționarea problemelor apărute după alegerile prezidențiale, pare a fi una de compromis. Se dorește cu adevărat găsirea unui compormis ori domnul Dodon vrea să câștige timp? 

Declarațiile Președintelui, atât cele de la Moscova, cât și cele transmise de consilierul domniei sale, vor trebui discutate în prima ședință a legislativului moldovean. Acolo se va observa cât de dispuși la concesii sunt deputații Partidului Socialiștilor. Nu știu cât de sinceri sunt domniile lor, știu însă că, o pace este mai bună decât un război.

STOP FALS! CINE ȘI DE CE ÎNCURCĂ DEPUTAȚII APCE CU DEPUTAȚII DIN PARLAMENTUL EUROPEAN?

Câteva publicații on-line din Republica Moldova, (jurnal.md, zdg.md, unimedia, independent.md) publică un material în care se afirmă că, deputații europeni au semnat o declarație în care Republica Moldova este criticată pentru așa numite persecuții politice.

În declarație se cere ca autoritățile moldovene să înceteze „persecuțiile politice din Republica Moldova asupra cetățenilor și martorilor-cheie din diverse cauze penale”. Semnatarii acestui document au reiterat faptul că drepturile omului și situația democrației în Moldova sunt monitorizate îndeaproape de Consiliul Europei. 

Amintesc mai tinerilor colegi că deputații europeni (eurodeputații) sunt acei deputați care fac parte din Parlamentul European, aceștia nu au nici o treabă cu ceea ce se numește Consiliul Europei. 

Deputații care au semnat declarația din Consiliul Europei, puțini la număr, sunt membrii ai APCE – Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei - din care fac parte aproximativ 600 de deputați. Deputatul Valeriu Ghilețchi este membru al APCE. Domnia sa este deputat european ? Desigur că nu!

Declarația despre care informează colegii de la jurnal, a fost semnată de aproximativ 20 de deputați ai APCE. Această declarație nu reprezintă o Rezoluție la adresa statului moldovean. Mai degrabă ar fi o notă informativă la adresa guvernului.  

Probabil, tinerii noștri colegi au comis o confuzie între Parlamentul European și APCE – ceea ce este grav. Ori, dacă acest lucru s-a făcut în mod intenționat, avem de a face cu o manipulare mediatică cu bătaie lungă – acest lucru este și mai grav.

Cât despre așa numitele persecuții politice la care ar fi supuse persoane ca Ana Ursachi ori Veaceslav Platon, îmi permit să amintesc deputaților din APCE semnatari ai declarației că, cei doi au intrat de mai multe ori în vizorul presei moldovene și române, pentru fapte care au trecut limita legalității. Veaceslav Platon a recunoscut la o emisiune de televiziune că, în timpul unei campanii electorale a finanțat cu 1 milion de dolari o formațiune politică, suma respectivă nu a fost declarată la CEC. Procesul penal intentat împotriva lui Veaceslav Platon nu este unul politic Ana Ursachi este cunoscută pentru ingerințele pe care în mod sistematic le-a făcut la adresa justiției.

Deputații APCE ar trebui să fi fost mai bine informați înainte de a semna declarația respectivă. Mai mulți experți financiar bancari au afirmat că Veaceslav Platon s-a ocupat cu mașinații financiar bancare și că ar fi fost implicat în spălare de bani în proporții deosebit de mari. Procesul intentat la adresa lui nu este unul politic.

Întrebarea referitoare la motivațiile apariției acestei grave erori de presă mă face să cred că este vorba de lansarea unei percepții false – că procesul intentat împotriva lui Platon ar fi unul politic. Nu este adevărat.

Platon a fost unul dintre arhitecții spălătoriei de bani din Moldova și nu a avut nimic de a face cu apărarea valorilor democratice între Prut și Nistru. Formatorii de opinie consideră că el a finanțat o serie de instituții aflate în siajul opoziției parlamentare și extraparlamentare doar pentru a își apăra interesele financiar-bancare deținute în Republica Moldova. Probabil ziariștii de investigație ar trebui să publice mai multe dovezi în acest sens.

Repet, declarația semnată la Consiliul Europei nu reprezintă o rezoluție îndreptată împotriva statului moldovean. Ea a fost semnată de doar aproximativ 20 de deputați din cei aproximativ 600 pe care îi are Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. 

Probabil puținii deputați care au semnat nota informațivă la adresa Guvernului Filip cunosc Moldova doar din auzite. Este regretabil că există o atât de mare necunoaștere despre realitățile din Republica Moldova  - parlamentarii din legislativele naționale, delegați să facă parte din APCE, au un salariu de peste 7000 de euro. Pentru aceste salarii, plătite din contribuțiile statelor care fac parte din Consiliul Europei, ei ar trebui să se documenteze mai bine. Poate, Republica Moldova, ca țară care își plătește cotizația către Consiliul Europei, ar avea dreptul, dacă este criticată, să aibă parte de dezvăluiri obiective și cât mai aproape de adevăr.