PATUL LUI PROCUST ȘI JURNALISTICA MOLDOVENEASCĂ

Asociația Presei Independente și Transparency International Moldova au lansat în mai 2017 un studiu intitulat „Capturarea mass-mediei și a altor mijloace de comunicare publică în Republica Moldova”. Studiul face parte componentă a proiectului  „Consolidarea statului democratic şi de drept: contribuţia societăţii civile” susţinut financiar de Ambasada Regatului Olandei la Bucureşti. De aici.

Echipa de autori, condusă de Petru Macovei și Ion Bunduchi, și-au oprit atenția asupra următoarelor teme: Regimul proprietăţii şi monopolurile pe piaţa mass-media; Fenomenul manipulării informaţionale prin intermediul mass-mediei controlate de grupuri de interese; Blogurile electronice şi reţelele de socializare ca surse de informare şi comunicare publică în beneficiul persoanelor şi grupurilor de interese. La finalul acestei cercetări, jurnaliștii au avut recomandări și constatări generale.

Principala constatare făcută de autori spune că o parte considerabilă a mediilor de informare din Republica Moldova este în siajul Partidului Democrat din Moldova: „patru posturi de televiziune, care fac parte din grupul GMG funcţionează ca instrument de fortificare a puterii Partidului Democrat”.

Cea mai importantă recomandare făcută de jurnaliștii API pentru ameliorarea situaţiei presei dintre Prut și Nistru ar fi cea care ține de elaborarea, de către societatea civilă, a unui catalog/registru al instituţiilor media de mare audienţă, care să includă informaţii selectate pe criterii clare despre proprietarii, plângerile depuse la Consiliul de Presă, deciziile CCA luate în privinţa instituţiei respective, deciziile CEC în perioada campaniilor electorale, constatările rapoartelor de monitorizare a conţinutului. Potrivit autorilor, un astfel de registru, ar avea drept scop verificarea „istoriei” instituţilor media şi, în funcţie de asta, acordarea/neacordrarea încrederii.

Nu am polemizat pe marginea constatărilor făcute. Nu o voi face nici acum, la șase luni de la apariția cercetării. Ea aparține autorilor și este dreptul lor de a avea libertatea de a face judecăți de valoare. Voi spune doar că recomandarea făcută de API, de elaborare a unui catalog al încrederii, îndeamnă la uniformizare și înregimentare: un jurnalistic Pat al lui Procust.

Recomandările făcute de echipa lui Petru Macovei își doresc să aducă instituțiile media moldovenești într-un pat al uniformizării, mediile care nu corespund criteriilor impuse și tipizate de API, vor fi supuse deazprobării publice. Intenția de a impune presei moldovene un același tipar, prestabilit prin intermediul unei constrângeri, este una de tip totalitar.

Înțeleg că API este nemulțumit de politica editorială pe care o promovează o parte sau alta a mediilor din Republica Moldova. Dar, în opinia mea, este dreptul patronilor de presă, care au investit bani în realizarea unui produs media, să controleze calitatea/necalitatea acestui produs. Jurnaliștii au partea lor de responsabilitate dar, în momentul sancționării unei instituții a audiovizualului de către reglementatorul statal, patronii sunt cei care dau socoteală în fața legii. Patronul de presă este cel care stabilește independența editorială a unei instituții media. Dacă independența editorială este un derivat al democrației, dreptul patronului de a interveni în politica editorială a unei instituții media duce la apariția unei democrații mai mult sau mai puțin controlate. De aici  imposibilitatea tipizării și uniformizării presei și neacceptarea apariției unui pat al lui Procust în jurnalistică.   

În finalul acestor note de blog, îmi permit să fac recurs la logică. Dacă, potrivit constatărilor făcute de API, mass media moldavă este concentrată în jurul Partidului Democrat, ar înseamna că echipa de jurnaliști condusă de Petru Macovei, reprezintă acea minoritate a jurnaliștilor moldoveni care sunt “necapturați” de Vlad Plahotniuc ori de Igor Dodon. Corect?  

În același timp, Asociația Presei Independente afirmă că vorbește în numele tuturor jurnaliștilor din Republica Moldova. Mai mult, vrea să impună uniformizarea și tipizarea presei moldovenești. Întrebarea mea, fie ea și retorică, este simplă : de când o minoritate, fie ea și jurnalistică, vorbește în numele majorității?