DECLARAȚIA DE NEUTRALITATE. CE DISCUTĂ DOMNUL GALBUR LA MOSCOVA?

Pe 27 martie, adepții alipirii Republicii Moldova la România au organizat la Chișinău un marș al unirii. Prezente la eveniment, televiziunile de știri din București au susținut că la această demonstrație au participat zece mii de persoane. În timpul mitingului au fost două alerte cu bombă dar ele s-au dovedit false. Semn că manifestarea nu a fost pe placul tuturor. Ca măsură de precauţie, demonstranţii sunt însoţiţi de un cordon masiv de poliţişti. 

Acțiunea de la Chișinău nu a plăcut formațiunilor politice de stânga. În schimb a plăcut deputaților români care, după eveniment, la 30 martie, au aprobat împrumutul de 150 de milioane de euro acordat Moldovei. Votul celor 252 de deputați români a respins cererea de reexaminare a președintelui Iohannis care în noiembrie 2015 a respins inițiativa premierului social democrat Victor Ponta de a ajuta financiar Republica Moldova. Refuzul lui Iohannis era o susținere discretă în favoarea solicitărilor de declanșare a alegerilor parlamentare anticipate.  

Marșul în favoarea unirii a trezit spiritele în rândul comuniștilor moldoveni care au difuzat un comunicat în care a susținut că marșul este continuarea unui plan de subminare a statalității Republicii Moldova. Comuniștii au suțin că marșul și acțiunile unioniste din data de 27 martie din centrul capitalei moldovene au fost organizate pe banii statului român de către o „coloană a cincea românească”. În cadrul dezbaterilor din parlamentul Republicii Moldova, declarația comuniștilor a găsit susținere. Pe 31 martie, un număr de 62 de deputați moldoveni, suficient, potrivit vechii proceduri, pentru alegerea șefului statului moldovean a votat declarația politică privind neutralitatea permanentă a Moldovei. Potrivit documentului, „Parlamentul își asumă, în limitele competențelor, obligația de perfecționare a legislației Republicii Moldova în vederea contracarării și inadmisibilității atacurilor asupra principiilor constituționaleale independenței și neutralității țării noastre, inclusiv prin stabilirea înăspririi răspunderii pentru astfel de acțiuni”.

Adoptarea declarației de neutralitate permanentă a Moldovei a găsit și susținerea reprezentanților din regiunea autonomă Gagauz-Eri. Pe data de 2 aprilie, în capitala regiunii, la Comrat, a fost organizat un marș în susținerea suveranității Moldovei. Marșul a fost organizat de bașcanul autonomiei Gagauz-Eri, Irina Vlah. La eveniment sunt prezenți atât locuitorii regiunii, cât și mai mulți reprezentanți a partidelor de stânga. Alături de Irina Vlah și președintele Adunării Populare a Gagauziei, Dmitrii Constantinov, la manifestației au pot fi observați vicepreședinții Partidului Nostru dar și liderul socialiștilor moldoveni Igor Dodon. Participanții la acest eveniment au scandat lozinci precum „Gagauzia nu este pământ românesc”, „Suntem pentru independența Moldovei”, „Moldova, noi te vom apăra”. 

În cadrul unei ședințe speciale a Adunării Populare a UTA Găgăuzia, a fost adoptată o declarație în favoarea neutralității Moldovei adresată președintelui țării, premierului și speaker-ului parlamentului de la Chișinău. Decizia de a semna o asemenea declarație de neutralitate vine după ce la Chișinău au avut loc diverse manifestări publice care militau pentru reunirea Basarabiei cu România. Totodată, membrii Adunării Populare au cerut autorităților de la Chișinău ca să interzică acțiunile ce vin „să lichideze statul Republica Moldova”. Adunarea Populară a mai cerut guvernanților să ia măsurile necesare pentru a fortifica suveranitatea Republicii Moldova. 

Această sumară trecere în revistă a evenimentelor din ultimele zile vine să ne spună că cei 25 de ani de statalitate ai Republicii Moldova nu a reușit să șteargă diferențele etnopolitice regionale. Moldova a rămas la fel cum a fost la începutul anilor 90 : cu centre etnopolitice antagoniste; vorbim despre capitala regiunii Gagauz-Eri, Comrat, una românofobă, vorbim despre cel mai mare oraș din nordul Republicii Moldova, municipiul Bălți, un oraș prin excelență pro-rus și despre Chișinău, una dintre puținele locații în care s-a putut desfășura marșul unirii. 

Vorbim despre diferențe de mentalitate, diferențe de cultură și diferențe economice. Suveranitatea statului moldovean nu a reușit să vină cu politici regionale uniforme care să șteargă aceste deosebiri. Semn că nu a fost destulă voință politică pentru realizarea acestui deziderat, semn că atunci când a existat intenție pentru a face aceasta, nu au existat suficiente resurse financiare. Prezența acestor diferențe ne vorbește despre faptul că există centre de putere, atât externe, cât și interne, care își doresc perpetuarea acestor deosebiri etnopolitice. Tocmai permanentizarea intenționată a acestor deosebiri face statul moldovean mai slab, diferențele economice, mentale și psihologice fac posibilă apariția corupției și dezvoltarea unor interese de grup.   

Dincolo de interesele politice ale diferitelor grupări regionale, ori de interesele geopolitice, pentru Moldova și cetățenii ei, anul 2016 va fi un an deosebit de greu. Peste bătălia electorală cauzată de alegerea în final de lună octombrie a președintelui statului moldovean, moldovenii vor trebui să facă față unei recesiuni economice de amploare. Împrumutul românesc este unul care poate ajuta autoritățile moldovene dar nu este unul salvator. 

Discuțiile despre stabilitatea Chișinăului ale domnului Karasin, pot fi interpretate ca un gest de bunăvoință din partea Federației Ruse. Domnul Karasin a spus că sunt elemente pozitive pentru dezvoltarea relațiilor bilaterale dintre cele două state – este vorba de vizitele demnitarilor de nivel înalt, efectuate recent şi de reluarea, în timpul apropiat, a activităţii comisiei mixte interguvernamentale privind cooperarea economică. Dar este vorba și de vizita ministrului de externe al Republicii Moldova, domnul Galbur, la Moscova unde se va întâlni cu domnul Lavrov. 

Oficialul rus a făcut două afirmaţii care sunt în opinia mea foarte interesante: domnia sa a vorbit despre oportunitatea revenirii produselor moldoveneşti pe piaţa Rusiei, dar și despre necesitatea continuării politicii paşilor mici în procesul de soluţionare a problemei transnistrene. Cred că aceste două teme vor fi liniile directoare ale preconizatei întâlniri a domnului Galbur cu domnul Lavrov. 

Cu siguranță pentru întoarcerea produselor moldovene pe piața rusă politicienii moldoveni vor trebui să accepte o notă de plată. Care va fi ea? Va fi una care ține de neutralitatea permanentă a statului moldovean și de reducerea capacităților de colaborare a Moldovei cu NATO? Ține această nota de plată de procesul de reglementare transnistreană? Va impune Moscova participarea regiunii transnistrene în câmpul electoral moldovenesc?  

De ce întreb toate acestea? Pentru că dincolo de criza  economică din acest an, 2016 este și anul celei mai dramatice secete hidrologice. Afirmația aparține ministrului Mediului, domnul Valeriu Munteanu. Domnia sa a spus aceste cuvinte în plenul Parlamentului - Moldova se află în cea mai dramatică  secetă care s-a întregistrată vreodată între Prut și Nistru. Și asta pentru că apele din principalele râuri: Prut și Nistru, se află cu mult sub nivelul necesar. Dacă suprapunem seceta din acest an peste criza financiar/economică vom constata că moldovenii au nevoie ca produsele moldovenești să se întoarcă pe piața de desfacere a Federației Ruse. Întoarcerea acestor produse în Rusia înseamnă noi locuri de muncă, înseamnă supraviețuirea statului moldovean în lipsa unui acord cu FMI.