ANUL CENTENARULUI ȘI SCHIMBAREA GUVERNELOR DE LA BUCUREȘTI

La un an de la alegerile parlamentare din România, doi șefi ai Cabinetului de Miniștrii de la București și-au depus demisia. Premierul Mihai Tudose a rezistat șase luni și jumătate în această funcție. Predecesorul lui Tudose, Sorin Grindeanu, a deținut funcția mai puțin de 6 luni. 

În comparație cu tensiunile din culoarele politicii românești, Guvernul de la Chișinău dă dovadă de stabilitate, schimbarea la față a garniturii guvernamentale a dezarmat opoziția – din cei șapte noi miniștri ai Cabinetului Filip doar doi, Iurie Leancă și Alexandru Tănase, au avut conexiuni cu politica moldavă. 

Dacă la Chișinău, schimbarea miniștrilor Partidului Democrat din Moldova a fost o mișcare gândită pentru a aduce un plus valoare, la București, retragerea sprijinului politic pentru guvernul Tudose a trezit nemulțumirea președintelui Iohannis. Șeful statului român are de ce fi nemulțumit – într-un an, au eșuat două guverne social democrate. El a spus că, această stare de nesiguranță politică poate genera urmări economice negative. 

Klaus Iohannis are dreptate - nesiguranță politică poate degenera în instabilitate. Deja, pe relația cu Republica Moldova, criza de neîncredere din interiorul PSD, conjugată cu protestele străzii, a dus la amânarea unei ședințe comune a guvernelor României și Republicii Moldova. În cadrul acestei ședințe trebuia să se discute despre  fluidizarea traficului de călători la frontiera moldo-română prin  organizarea unor puncte comune de trecere a frontierei.  Tot în această ședință ar fi trebuit să se discute despre prezența investițională românească între Prut și Nistru. Incertitudinile apărute în urma  acestei amânări, au făcut ca Transgaz să depună oferta de cumpărare a Vestmoldtransgaz, operatorul moldovean al gazoductului Iași-Ungheni, abia în ultimul moment. 

La alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016, social democrații români au atins cel mai bun scor electoral obținut vreodată - 46,09% la Senat și 45,9%, la Camera Deputaților. Dreapta politică din România a rămas mult în urmă, Partidul Național Liberal a obținut doar 20,26 % la Senat - 20,26%, iar la Camera Deputaților - 19,88%. Partidul lui Băsescu, care a participat în alegeri cu un mesaj pro-unionist, a fost ultima formațiune politică care a intrat în Parlamentul României, semn că cetățenii români ori nu îl cred pe fostul șef al statului român ori, nu cred în unirea Basarabiei cu România. Echipa lui Băsescu a obținut, cu mare greutate, 5,34% la Senat și 5,06% la Camera Deputaților, votul cetățenilor români din Republica Moldova a fost decisiv. De aici.

Victoria social democraților români a dus la o schimbare de filozofie politică în sânul Partidului Democrat din Moldova – pe 24 decembrie 2016, Congresul PDM l-a ales în funcția de președinte pe Vladimir Plahotniuc. Subliniez: victoria PSD-ului în România a impus  modernizarea Partidului Democrat din Moldova.

În alegerile parlamentare din 2016, președintele social democraților români, Liviu Dragnea, a condus cu o mână de fier partidul său către victorie, iar după asta, a reușit formarea unei majorități parlamentare cu ALDE. De asta, rateurile social democraților români sunt greu de înțeles. Repet - într-un an, două guverne social democrate au dat chix.

 

România are nevoie de stabilitate politică. Și de concentrarea necesară pentru dezvoltarea proiectelor din Anul Centenarului.  

Dacă, în 2018, oficialii români vor avea atenția concentrată doar pe luptele politice intestinale și nu vor acorda suficientă atenție  Guvernului de la Chișinău, Anul Centenarului se poate transforma într-un an devastator pentru Basarabia. Dacă anul 2018 va fi anul în care Basarabia va pierde trenul european, acest lucru se va datora și egoismului politicienilor români.

  

AMBASADORUL POPOV CONFIRMĂ EXISTENȚA UNUI PLAN DE DENIGRARE A LUI PLAHOTNIUC

Andrei Popov, ex-ambasador al Republicii Moldova în Austria, a declarat că i s-ar fi propus bani pentru a-l denigra pe președintele Partidului Democrat din Moldova, Vlad Plahotniuc. Acest lucru se întâmpla în  septembrie 2015, când se afla la post în Viena. Popov a subliniat că a informat Serviciul de Informații și Securitate despre tentativa de mituire. Afirmațiile au fost făcut în emisiunea Ora Expertizei de la Jurnal TV. De aici.

Andrei Popov a renunţat în martie 2016 la mandatul de ambasador al Republicii Moldova în Austria şi tot atunci a părăsit rândurile Partidului Democrat din Moldova. Retragerea lui din această formațiune politică a fost motivată prin nemulţumirea față de managmentul politic al conducerii de partid. De aici.

Până în anul 2015, Partidul Democrat din Republica Moldova a fost perceput ca o formațiune politică de centru stânga și era luat în calcul la formarea unor coaliții politice de stânga, pro-ruse. Amintesc că, în anul 2010, conducerea Partidului Democrat a refuzat să participe la formarea unui guvern de stânga alături de Partidul Comuniștilor.

Devierea Partidului Democrat spre dreapta și participarea la formarea unei alianțe pentru integrarea europeană se datorează lui Vlad Plahotniuc. Tot liderul democraților moldoveni a fost cel care a făcut posibilă apariția legii anti-propagandă promulgată de președintele Parlamentului, Andrian Candu. Noile prevederi ale legii interzic difuzarea pe teritoriul Republicii Moldova a programelor informativ-analitice, știrile și emisiunile cu caracter militar ale posturilor din statele care nu fac parte din Convenția europeană privind televiziunea transfrontalieră, adică din Federația Rusă.

După anexarea Crimeii și începutul războiului hibrid al Rusiei împotriva Ucrainei, propaganda rusă a devenit  mult mai agresivă. Lipsa propagandei ruse în spațiul informațional moldovenesc poate micșora rezultatele electorale ale Partidului Socialiștilor. De aici și reacția nervoasă a oficialilor de la Ministerul rus de Externe de la Moscova care au spus că legea moldovenească ar discrimina în mod deschis presa rusă și reprezintă „un atac deschis al majorității parlamentare de la Chișinău la adresa Federației Ruse”. De aici.

 

Declarația făcută de Andrei Popov, că i s-au propus bani pentru a-l denigra pe Plahotniuc, confirmă existența unui plan mai vechi de denigrare a liderului Partidului Democrat. Campania anti-Plahotniuc se desfășoară și în prezent. Ea își are originea în cercuri apropiate de serviciile de securitate ruse. Plahotniuc a început să deranjeze atunci când a transformat Partidul Democrat într-un partid pro-european, scoțându-l din capcana centrismului politic.

Iritarea serviciilor ruse la adresa lui Plahotniuc a fost și mai mare în 2016, atunci când Procuratura Anticorupţie a demontat „landromatul rusesc” -  schema de spălare a banilor din Rusia prin intermediul băncilor moldovenești. Probabil asta a fost motivația tentativei de asasinare a liderului democrat, dejucată de către poliţiştii şi procurorii moldoveni împreună cu organele de drept din Ucraina. Sunt suficiente voci care afirmă că banii care se spălau prin băncile moldovene aparțineau serviciilor de securitate ruse. 

Nu știu care este rezultatul anchetei desfășurate de SIS în urma denunțului făcut de Andrei Popov în noiembrie 2015. Nu știu care sunt măsurile de protecție și securitate aplicate de ofițerii moldoveni. Probabil că ele există. La fel de probabil, presiunile la adresa Partidului Democrat vor continua. Nu aș fi surprins ca, într-un an electoral, să apară forme de hărțuire politică și la adresa miniștrilor din Cabinetul Filip. De asta, un îndemn la vigilență și înțelepciune este mai actual decât oricând.

DE CE MOLDOVENII STAU LA COADĂ ÎNAINTE DE A INTRA ÎN EUROPA?

Directorul general al Serviciului Vamal al Republicii Moldova, Vitalie Vrabie,  a declarat că, în anul 2018 va fi lansat controlul comun moldo-român la punctele de frontieră: Cahul-Oancea, Costești-Stânca și Lipcani-Rădăuți. Potrivit lui Chișinăul a elaborat proiectul unui Acord interstatal dintre România și Republica Moldova privind procedura controlului comun la frontieră, documentul aflându-se la avizare de către partea română. De aici.

Vitalie Vrabie este optimist. Eu sunt mai rezervat. Răspunsul Ministerului de Externe de la București va trena.

Într-adevăr, în aprilie 2017, cu ocazia ședinței comune a guvernelor României și Republicii Moldova, desfășurată la Piatra Neamț, autoritățile vamale din România și Republica Moldova au avut o întâlnire unde au discutat despre fluidizarea traficului la frontiera dintre cele două state. De aici.

 

După întâlnire, Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 254/27.04.2017 cu privire la inițierea negocierilor asupra proiectului de Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul României cu privire la controlul persoanelor, mijloacelor de transport și mărfurilor în punctele comune de trecere a frontierei de stat dintre Republica Moldova și România. Hotărârea de Guvern a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în cinci mai 2017. A fost creată și o echipă de negocieri din partea Republicii Moldova și a fost luată o poziție comună interguvernamentală la această temă. De aici.

Într-un comunicat de presă al Guvernului moldovean se explica necesitatea acestui Acord care “asigură dezvoltarea, îmbunătăţirea şi consolidarea relaţiilor de cooperare între autorităţile cu atribuţii la frontieră ale celor două state, în domeniul gestionării integrate a frontierei comune. De asemenea, documentul prevede noi forme de interacţiune prin efectuarea controlului persoanelor, mijloacelor de transport şi mărfurilor în punctele de trecere comune la frontiera de stat moldo-română în baza principiului „oprire unică", în scopul accelerării şi facilitării traversării frontierei comune”.

După întâlnirea care a avut loc în iulie 2017, între șeful Poliției de Frontieră a Republicii Moldova, Fredolin Lecari, și inspectorul general al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al României, Ioan Buda, entuziasmul moldovenesc a scăzut din intensitate. Am observat că declarația de presă a Poliției de Frontieră din România nu făcea nici o trimitere la posibilitatea deschiderii unor puncte comune de trecere a frontierei ori a faptului că s-ar fi discutat despre asta. 

Discuțiile cu privire la organizarea unor puncte comune la frontiera moldo-română sunt mai vechi, partea română a fost mereu reticentă, afirmând că un stat non-UE nu poate fi parte la gestionarea comună a frontierei externe a Uniunii Europene. Perfect adevărat, România este statul care asigură protecția și securitatea frontierei răsăritene a Uniunii Europene și este direct răspunzătoare de aceasta. Doar că, din momentul semnării Acordului de Asociere la UE, statul moldovean are un alt statut, cel de asociat al UE. Acest nou statut îi oferă Chișinăului posibilitatea de a participa la acțiuni comune cu România pentru gestionarea acestei frontiere. Mai mult, regulamentul 399/2016 al Parlamentului European cu privire la Codul UE privind regimul de trecere al frontierelor, Anexa 6, prevede posibilitatea organizării unor puncte comune de trecere a frontierei între statele UE și cele non-UE.

Probabil, optimismul lui Vitalie Vrabie se bazează pe statutul de țară asociată la Uniunea Europeană pe care îl deține Republica Moldova. Amintesc însă că, acest exercițiu comun, româno-moldovenesc, de control al frontierei de răsărit a UE depinde și de avizul pozitiv al oficialilor de la Burxelles. 

Vitalie Vrabie ne-a anunțat că Acordul propus de partea moldoveană se află la avizare de către partea română. Răspunsul oficialilor români se va lăsa așteptat. După aproape un an distanță de la întâlnirea de la ședința comună de guvern de la Piatra Neamț, unde s-au abordat aceste tematici, Executivul român nu a adoptat nici o hotârâre guvernamentală cu privire la alcătuirea unei echipe de negociatori care să poarte discuții cu Chișinăul pe marginea acestui Acord. Nici la Ministerul de Externe al României nu există un răspuns la această temă. Observ că oficialii români nu sunt entuziasmați la perspectiva de a controla, în comun cu moldovenii, frontiera externă a Uniunii Europene. O exaltare românească la propunerea Chișinăului ar fi atras după ea o reacție mult mai rapidă. Deocamdată, autoritățile române nu au definit un punct comun, interinstituțional, cu privire la acest Acord.  

Oficialii de la Ministerul de Externe al României, care sunt la curent cu inițiativa părții moldovene, ar fi trebuit să ofere un răspuns fulgerător. Nu a fost așa, mingea se află de prea mult timp în terenul domnul Meleșcanu. Ar fi nefiresc ca, în Anul Centenarului, Guvernul României să nu ofere un răspuns pozitiv Acordului propus de Cabinetul Filip. Ar însemna că, undeva, se acceptă ca moldovenii să stea la coadă înainte de a intra în Europa.