MAIA SANDU – SFÂRȘITUL NU-I AICI

Doamna Maia Sandu nu recunoaște rezultatele alegerilor prezidențiale. Nemulțumită de rezultatul obținut, domnia sa a solicitat demisia președintelui CEC, Alina Russu, și a ministrului de Externe, Andrei Galbur. Doamna Sandu a lansat o petiție on-line prin care se solicită Curții Constituționale să declare rezultatul alegerilor drept nul. De aici.

În schimb, rezultatul alegerilor a fost recunoscut de către Ambasada SUA în Republica Moldova. „Conform concluziilor preliminare ale misiunii de observatori OSCE/ODIHR, alegerile au fost competitive, cu respectarea libertăților fundamentale. Noi înțelegem că există acuzații de nereguli. Procesul electoral se va încheia odată ce Curtea Constituțională va valida rezultatul final. Guvernul SUA se angajează să colaboreze cu autoritățile Republicii Moldova în susținerea unei guvernări eficiente și responsabile pentru poporul Moldovei. Așteptăm să conlucrăm cu președintele ales în această privință”. De aici.

Comunicatul difuzat de Ambasada SUA a fost o posibilă  motivație pentru ca domnul Dodon să renunțe la mandatul său de deputat și la funcția de președinte al Partidului Socialiștilor. Într-un comunicat către presă președintele ales a spus că : „președintele Dodon nu va mai fi membru de partid și nu poate reprezenta un singur partid sau doar o parte a cetățenilor Republicii Moldova. Președintele trebuie să reprezinte toți cetățenii, și pe cei de stânga, și pe cei de dreapta, și pe cei care au votat pentru oponentul meu politic”. De aici.

Într-o conferință de presă, domnul Dodon, a spus că va păstra toate relațiile cu Uniunea Europeană și că își dorește doar să restabilească relațiile cu Rusia. „Președintele nu are competența de a anula acordul cu Uniunea Europeană, dar putem organiza un referendum pentru ca oamenii să se expună. Prin urmare, la această etapă vom păstra desigur parteneriatul cu Uniunea Europeană, dar în viitor, sper că ne vom apropia de Uniunea Euroasiatică”, a declarat Dodon. De aici.

Domnul Dodon este conștient că în lipsa unei majorități parlamentare funcția pe care a câștigat-o, influentă desigur, nu îi oferă suficiente pârghii pentru a face schimbări majore în modul în care este guvernată Republica Moldova. Desigur, din momentul depunerii jurământului, funcția pe care o va deține îi va ofera suficientă vizibilitate și vocalitate pentru ca domnia sa să impună Partidul Socialiștilor ca principala formațiune politică în Republica Moldova.

De curând, Nicu Popescu, de la Institutul de Securitate al Uniunii Europene declara că adevărata schimbare de putere nu a avut loc acum și acest lucru s-ar putea întâmpla peste doi ani dacă, din poziția de președinte al statului moldovean, domnul Dodon va reuși să impună o majoritate parlamentară în 2018. De aici.

Pe 7 noiembrie 2016, notam același lucru - alegerile prezidențiale au o miză falsă și că ele, prea mult, nu contează. 2018, anul alegerilor parlamentare moldovenești, va fi anul în care Moldova, dintre Prut și Nistru, va trebui să spună încotro se îndreaptă. Importanța bătăliei pentru prezidențiale, asta e – cucerirea unei funcții politice care oferă posibilități concrete pentru a ajuta formațiunea politică din care ai făcut parte  să câștige alegerile parlamentare din 2018. Asta e miza. Președinția contează mai puțin. Parlamentul e important. De aici.

Refuzul, temporar, al doamnei Sandu de a recunoaște rezultatul alegerilor prezidențiale, poartă aceiași miză a alegerilor parlamentare. Doamna Sandu își capitalizează bunul rezultat obținut. 

Domnul Dodon, la rândul său, a spus, cu subiect și predicat, că este în opoziție față de actuala putere. „Am fost, sunt și voi fi în opoziție față de actuala majoritate parlamentară. Partidul Socialiștilor, fracțiunea parlamentară, nu va face coaliții în acest parlament. Și obiectivul rămâne unul foarte clar - alegeri parlamentare anticipate”.

Asistăm la debutul unui mandat prezidențial furtunos, în care președintele nou ales va încerca să construiască cât mai mult capital politic pentru Partidul Socialiștilor. La rândul său, Maia Sandu va încerca să își capitalizeze cu orice preț avantajul electoral obținut în prezidențiale.

Premierul Filip și coaliția majoritară din Parlamentul Republicii Moldova sunt puși într-o situație delicată. Timpul rămas până în 2018 este suficient pentru ca opoziția, de stânga/dreapta, să își capitalizeze victoria. Pe de altă parte, actualul Cabinet de Miniștri va fi pus în obligativitatea de a implementa reformele, dar acest lucru va face formațiunea politică din care provine să piardă puncte electorale. 

Deja președintele nou ales a amenințat guvernul Filip că își va scoate simpatizanții în stradă dacă prevederile Acordului cu FMI vor fi puse în aplicare. Igor Dodon făcea referiri la creșterea baremului de vârstă pentru pensionare. De aici.

Rezultatele alegerilor prezidențiale au demonstrat că societatea moldovenească este divizată în două tabere ireconciliabile. Mai poate fi unificată societatea moldavă, în condițiile în care aproximativ 50 % din moldoveni sunt pro-europeni, iar 50 % sunt pro-ruși? Un viitor rezultat al alegerilor parlamentare, anticipate sau nu, ar putea aduce, odată și pentru totdeauna, o claritate asupra orientării politice a moldovenilor? Ori, așa cum a spus ambasadorul Statelor Unite la Chișinău, Basarabia nu e România, societatea moldovenească fiind condamnată să fie în zona veșnicilor incertitudini?