DE CE MOLDOVA PLĂTEȘTE PENTRU OFIȚERII ARMATEI SOVIETICE ?

Știați că, până în anul 1990, la Chișinău, era amplasat Cartierul General al Direcției Sud-Vest al Armatei Sovietice? De aici.

În 1983, Biroul Politic al Comitetului Central al PCUS a aprobat un plan de mobilizare al forțelor militare a țărilor membre Tratatului de la Varșovia, planul  prevedea dezvoltarea unei direcții operative și stategice, de răspuns al Armatei Sovietice la declarațiile războinice făcute în perioada respectivă de către președintele american Ronald Reagan. În cazul unei situații de conflict între blocul militar sovietic și țările NATO, Cartierul General al Direcției Sud-Vest era răspunzător, în caz de necesitate, să pună în aplicare o ofensivă militară în direcția statelor din Balcani, Turcia și Italia. Se spune că, potrivit acestor planuri, trupele Tratatului de la Varșovia, conduse de Armata Sovietică ar fi trebuit să cucerească strâmtoarea Bosfor în aproximativ 48 de ore. Acest punct de comandă a fost dislocat în Chișinău, în cartierul Telecentru, acolo unde s-a construit un complex militar gigant. Actualmente, în acest loc se află Ministerul Apărării al Republicii Moldova.

Primul, și ultimul comandat al acestui Cartier General, generalul de armată Ivan Alexandrovici Gherasimov, la preluarea acestui punct de comandă a insistat ca ofițerii sovietici veniți în capitala moldovenească să fie asigurați cu apartamente. Blocurile construite în jurul fostelor unități militare de pe strada Vasile Lupu din Chișinău au fost destinate acestor ofițeri. Potrivit unor date, în punctul de comandă al Direcției Sud-Vest activau câteva sute de înalți ofițeri, 48 dintre ei aveau gradul de general. De aici.

Dispariția Uniunii Sovietice a făcut ca o bună parte din efectivul acestui comandament să rămână în calda Moldovă, nu au vrut să plece în locurile friguroase din Federația Rusă. Ei au obținut cetățenia moldoveană și au trecut în componența nou constituitei Armatei Naționale a statului moldovean. Alții, cu bună pregătire în domeniul operativ-informativ, s-au transferat în structurile noului Minister al Securității, actualul Serviciu de Informații și Securitate. Majoritatea acestor înalți ofițeri sovietici beneficiază în prezent de pensii de lux. Unii dintre ei, deja la pensie, s-au implicat în viața politică din Republica Moldova, de unde continuă să își protejeze acest beneficiu lunar.

Un raport al Curții de Conturi din Republica Moldova, efectuat în anul 2015, arată că pensiile speciale destinate foștilor lucrători din instituţiile de forță, (Ministerul Apărării, Ministerul de Interne, Ministerul Justiției, Serviciul de Informații și Securitate), reprezintă 9 la sută din cheltuielele totale ale sistemului de pensii din Republica Moldova, numărul acestor pensionari de lux constituie 3% din totalul pensionarilor moldoveni. Peste 55 % din bugetul de apărare al Republicii Moldova se duce pentru plata acestor pensii speciale, majoritatea acestor pensionari au activat în fosta Armată Sovietică sau KGB. De aici

Autorii raportului Curții de Conturi au arătat că, beneficiarii acestor pensii speciale au avut o perioadă mică de achitare a contribuțiilor către fondul de pensii, că instituțiile de forţă nu au o evidenţă clară a celor care primesc aceste pensii (numărul lor fiind secret de stat), că nu există o claritate în actele din dosarele beneficiarilor „elitari" și nu se ştie câţi dintre ei sunt decedaţi. 

Într-un interviu acordat publicației Timpul în anul 2015, ministrul Ruxanda Glavan (pe atunci ministrul muncii) a spus că cei care beneficiază de pensii speciale, de peste 12 mii de lei, nu sunt nici președinți de țară, nici foști deputați. De aici.

Devine clar că printre motivele de deces al sistemului de pensii din Republica Moldova se află și numărul mare de beneficiari ai pensiilor speciale. Probabil, Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova are o evidenţă clară a celor care, până în anul 1989, au activat împotriva adoptării limbii și alfabetului românesc, împotriva suveranității și independenței statului moldav. Observ că nu există voinţa politică pentru ca identitatea celor care au luptat împotriva acestor idealuri naționale să fie făcută publică, dimpotrivă, aceștia beneficiază de pensii de lux și sunt protejați prin secret de stat.  Vi se pare echitabil?

Doar că, prin reforma sistemului de pensii, primul ministru Pavel Filip, a pus problema extrem de simplu - apărarea trebuie să fie apărare, iar fondul de pensii - fond de pensii. În caz contrar, ministerele de forță și justiția, se transformă în instituții care protejează și fabrică pensionari de elită. Da, pensia unui procuror, a unui militar, ori a unui lucrător din serviciul de informații, ar trebui să fie una mai mare. Dar nu una de lux. O minima moralia trebuie respectată.